4,216 matches
-
copil, plin de viață, cu simțiminte bune, gentil și cu farmecul familiei sale. În episoadele cele mai tragice, îl umfla râsul aducându-și aminte de un caraghioslâc: fusese la groaznica nenorocire de la Ciurea; după ce ne descrise ciocnirea, prăbușirea vagoanelor, incendiul, țipetele răniților și gemetele muribunzilor: „Și eu n-am avut nimic, alături de atâția nenorociți, nici vecinul meu, care, ieșind din vagon, nu uită un curcan mare ce ducea acasă, curcanul mirosea a fript foarte ispititor!“ Și râdea cu poftă! corespondența cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
măcelăriră pe cei 52 închiși. În ultima celulă, sătui de sânge, traseră mai multe fo curi într-un plutonier, îl lăsară drept mort și, nemaiavând ce păzi, plecară cu toții în oraș. Peste câtva timp, soldații de pază auziră gemete și țipete în partea închisorii păzite de legionari. Legionarii nu mai erau, dar, conduși de vaiete, găsiră pe pluto nierul zăcând în sânge. Îl luară cu ei și, inspectând restul închisorii, găsiră cadavrele groaznic mutilate ale celor 52. Înștiințară poliția, care, sosind
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
spre grădină plină de flori. Am să culeg floricele și-am să-mpletesc o coronița pentru mama, se hotăra Prichinduța. Eu am să alerg după fluturi, e mai hazliu, chiui Prichindel și începu să alerge de colo-colo speriind găinile cu țipetele sale. De prins nu-i putea prinde, fluturii zburau mai repede decât credea Prichindel, dar, de fapt, nu că voia să-i prindă, dar așa era mai distractiv. Deodată se opri din alergare și strigă uimit spre sora lui: Vino
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
servat acolo o bulbucire, o mică fierbere, un palpit. Micuțul Velea nu era totuși mort; l-au recuperat în grabă din imondicii pentru a-l trage către viața deplină, iar când a dobândit-o, într-un târziu, a slobozit primul țipăt. Acest „semieșec“ al nașterii, susținea Velea, și-ar fi găsit cea mai grăitoare echivalență în înfățișarea sa fizică, în „urâțenia“ de care nimeni mai mult decât el însuși nu făcea caz. L-am surprins nu o dată trăgând cu ochiul în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
trebuit să-l plătesc, ca să-mi pot face auzită «vocea»“, acel debut convențional, așadar, conținea, chiar și el, elemente de atitudine poetică personalizată, înmulțite și dezvoltate în poeziile din faza următoare, romantică, în cărți precum Răsfrângeri (1966) sau Odihnă în țipăt (1969). Unii consideră poezia sa din această fază încă nedesprinsă cu totul de influențe, și poate că așa și este, dar viziunea proprie a poetului era deja configurată, deja el absorbise și retopise „influențele“, pe care nimeni, la urma urmei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dorește a fi recapitulativă în privința genezei și receptării în timp a acesteia, operă cu "versuri incendiare", cum consideră Eugen Simion într-un succint și dens Cuvânt înainte, "expresia unei suferințe colective ajunsă în stare explo zivă", reprezentând în fapt "un țipăt de suferință îndelungată, de disperare bătrână, devastatoare, în fine, un blestem romantic în tonuri apocaliptice". Volumul cuprinde, pe lângă textul propriu-zis al poemei, cu variantele sale, preluate după ediția Perpessicius, un studiu aferent acestuia, apoi texte referențiale de interpretare critică datorate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eu. Totuși, ca să nu exagerez, trebuie să mărturisesc că aceste neghibăcii 169, cu toată partea lor ridiculă, nu erau de natură să ruineze un om în opinia celorlalți. Am fost plătit cu câteva zâmbete și căutături ironice și cu câteva țipete de cucoane care se speriase, să nu fi fost stropite și ele, în care caz dezastrul ar fi luat proporții mari. Dealtfel, mi-am recâștigat iute cumpătul în față mai ales a doamnei gazdă care m-a înlesnit cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un oraș ridicat undeva pe niște coline. Nu visează, ci îi vin așa, în minte, niște străzi pietruite, înguste și cu foarte mult praf. E liniște, cel mult un zgomot vătuit, sunt capre pe colinele acelea și parcă se aud țipete de pescăruși. Nu e foarte sigur că o astfel de combinație de floră și faună există undeva în natură, dar descrierea pare să corespundă unui oraș grecesc pe care respectivul crede că l-a vizitat într-o viață anterioară. Cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vegetare. Stă aici în bucătărie și fumează cu degetele lui galbene, înnegrite, ca niște cârnăciori afumați. Babic, cârnați de oaie. Ceva de genul ăsta. Nici măcar o panoramă în fața ochilor nu are. Peretele altui bloc se vede doar. Se mai aud țipete alungite printre blocuri. Copii care zbiară inconștient. Țipă, nici măcar nu articulează cuvinte. Deși spun ceva. El stă, fumează și nu mai înțelege prea bine ce se întâmplă cu el. Dacă mănânc ceva mă întreabă. N-are decât mâncare de post
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă târa de mână spre intrările din dos ale hotelului Opera, și nu fiindcă nu-i cunoșteam subsolurile, infern delec tabil al spasmurilor noastre amoroase de o clipă, răsunând de râsete și chicoteli, de gemete și oftaturi, de șoapte și țipete Înăbușite, de ritmice brusc Întrerupte - o Întreagă orchestrație veselă, exultantă, gravă a perechilor aflate aci În plin act al unei conjuncții sexuale trecătoare -, ci fiindcă mi se tăiau picioare le-naintea cutezanțelor imperioase ale acestei june copile cu ochi verzi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
diminutiv cu care femeile Își exprimă, mai bucuros În intimitate, cultul lor secret, nebănuit și nemăr turisit, pentru Întreg complexul nostru masculin, cu atributele și prerogativele lui, cărora, de data asta, Înțeleg să li se supună ca niciodată [...]. „Tăticule!“ este țipătul lor Înăbușit sub brațele vânjoase și cu nasul lor turtit prin părul aspru de pe pieptul gol și gâfâind al bărbatului iubit. „Mamă!“, le răspunde geamătul surd al bărbatului sfârșit pe pântecul lor cald; la fel cu geamătul ostașului fulgerat de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dacă ar fost posibil l-ar fi strâns de gât prin telefon pe Gârmoci. Acesta se făcea din ce în ce mai mic, iar Fanache avea impresia că în curând șeful de raion chiar o să dea ortu popii acolo, făcut praf și pulbere de țipetele și de amenințările tovarășului Cameniță. Lui Fanache îi venea să pufnească în râs când vedea ce spectacol caraghios oferă Gârmoci, dar se abținea: știa prea bine că nu e cazul să-și bată joc de șeful raionului, dacă pică biata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
auzit motorul unei mașini grele care a oprit în fața casei noastre. Vlad însă nu l-a auzit. Tocmai căuta o rimă la imens și se întreba dacă latinescul ens merge. A auzit însă curând ușa izbită cu violență, a auzit țipetele mamei sale și imediat a zărit ivindu-se în prag niște oameni în negru. Era siderat, ce caută inșii ăștia aici, cum de-l deranjează tocmai când scrie un poem atât de frumos, cu ce drept, cine sunt, ce vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ascultat selecțiuni din Carmen la radio... și, ca de obicei, am simțit fiori pe șira spinării - e ceva mai tare decât mine, o reacție aproape fiziologică. și, în afară de asta, Carmen cântată cu totul remarcabil: cu impertinență, țigănește, aproape țipat - un țipăt catifelat din adâncurile ființei materiale, de undeva de sub țâțe... 21 septembrie 1955 S-a întors Vally... Don Pedro de Aragón lui Florino de León București, 23 septembrie 1955 Dragă prietene, Nu sosirea neașteptată a unicei Voastre scrisori ne face să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
papară, iei papară“. Nu am folosit nici o singură dată bățul. Drept care n-am mai reușit să mă fac ascultată nici măcar cinci minute în șir - nici cu rugămintea să fie atenți sau dându-le tot felul de explicații, și nici cu țipete. Era prea târziu și în această privință. Căci pentru ei vorba obișnuită, spusă indiferent pe ce ton, nu era un mijloc de comunicare. Transei provocate de gargara lozincardă nu-i mai corespundea decât bățul. Acești copii căutau să mă silească
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
diferenței, care îmi apare atât de pregnant acum, să se evapore, să se piardă. Degeaba, lanterna minții mele are bateria prea slabă. Sentiment bizar și neplăcut de înfrângere "intelectuală". Trei copii înarmați cu bețe aleargă frenetic după un câine, scoțând țipete barbare, undeva pe strada Mașina de pâine, pe lângă magazinul Obor. Îl înconjoară tiptil, tiptil, iar sărmanul animal se face mic, mic... Cel ce pare a fi șeful grupului, în timp ce se pregătea să dea prima lovitură, se oprește brusc și spune
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
trei-patru neveste, uneori mai multe, îmbrobodite până în vârful nasului, o droaie de copii, și inevitabila cameră video Sony ascunsă în palmă. După marea detonare (circa cinci tone de pulbere, scria gazeta) o atmosferă de infern și de sfârșit de lume: țipete, căldură, aglomerație produsă de mișcarea browniană a mașinilor și a pietonilor pe străzi. Plus mirosul greu și tulbure de pucioasă consumată care plutea în nor compact deasupra solului. Cred că așa miroase aerul în preajma cazanelor lui Scaraoțchi. Singurul moment in
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
concediată oricând. La Vittel, eram convinsă în fiece zi că mama nu va mai veni să mă ia. Pe de altă parte, nu cunoșteam limba, nu puteam comunica, nu știam să mă joc cu ceilalți copii, ba chiar mă speriau țipetele și zbenguielile lor - am mai vorbit de onania mea spiri tuală în ceea ce privește joaca. Totul îmi era străin, totul era amenințător. Plângeam toată dimineața, mă scăldam în plâns, ceea ce mă făcea antipatică și îngrijitoarelor, și copiilor. O scenă mi-a rămas
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
invizibil, Editura Tineretului, București, 1957; reeditare Editura Tineretului, București, 1962; EPLU, București, 1966; Editura Albatros, București, 1971; Editura Litera Internațional, București, 1997; Editura Leda, București, 2006; Editura Adevărul Holding, București, 2010 Len Doherty, Fiii minerului, EPLU, București, 1961 Anita Desai, Țipătul păunului, EPLU, București, 1966 Henry James, Daisy Miller, Editura Minerva, BPT, București, 1968; reeditare Editura Polirom, Iași, 2003 Katherine Mansfield, Preludiu, EPLU, București, 1969 Katherine Mansfield, Jurnalul, EPLU, București, 1969; reeditare sub titlul Jurnal trist, Editura Art, București, 2008 Nathaniel
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
voi păți. Oricum, 21 de turiști olandezi s-au prăpădit căzând cu autobuzul în râul belgian Meuse. În clipele catastrofei nu s-a auzit nici un strigăt. Rien - precizează radioul francez. Au murit ca-n timpul somnului, noaptea, de inimă. Nici un țipăt de groază, nici o exclamație. Moartea le-a luat piuitul. Rien. Au supraviețuit 4 oameni. Mă gândesc mai mult la ei. Cum se poate supraviețui după moartea a 21 de oameni pieriți lângă tine, plimbându-vă, admirând, cică, frumusețile naturii? Cum
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
parcul Monceau, - specialiștii sovietici pun la punct un aparat, mic cât un pachet de țigări, cu baterii, plasat în leagănele și pătuțurile pruncilor, care anunță mamele printr-un semnal sonor că scutecele sunt ude înainte ca nou-născutul să emită primele țipete, iar - Marcel Allain, creatorul lui Fantomas, moare la 84 de ani. În timp ce: - în anunțurile matrimoniale vest-germane se solicită foarte mult simțul umorului: bărbații promit călătorii, femeile iubesc sportul. - în sudul Franței, consulul portughez face mari eforturi pentru a aclimatiza corida
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
aceea e normal ca ele să se răzbune ca orice femeie care constată că e ignorată, de ce n-ar avea boala, logica unei femei? - un potpuriu de rezonabilități care, așa cum săreau în scârțâitul vagoanelor și pustietatea stepei, puteau fi și țipetele unei rațiuni enervate de frigiditatea ei; nu mă emoționau, nu-mi tăiau respirația, nu-mi speriau pulsul, iar cordul le asculta ca un nebun ce se prefăcea liniștit înainte de a-și face de cap. FERPAR Noi, colecționarii de ziare, cei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
El e poporul liber“, Luceafărul, 26 ianuarie 1978) GEORGESCU Paul Georgescu și valorile (nota V. I.) „...Revoluția a dat un nou sens literaturii, pentru că a dat un nou sens vieții. Dintr-o colecție de senzații haotice, dintr-o antologie de țipete de durere, literatura a redevenit una din căile înțelegerii, o știință a sentimentelor, o artă a mutației durerii în bucurie, a desperării în speranță. Literatura noastră conține valorile umanismului socialist în care ființa umană înflorește polivalent la lumina rațiunii. Iar
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de lângă bucătărie. Șocul electric le-a izbit în perete pe amândouă, iar tânăra mamă a simțit și ghemotocul din burta ei răzvrătindu-se... Copila negruță mișca, însă carnea degetelor era crudă și lacrimile au început după aceea să țâșnească, odată cu țipetele ascuțite. Tot cer înnegurat cu urme rozalii era și în noaptea aceea a cutremurului, în ’77. Copiii eram toți adunați pe o bancă în fața blocului, acoperiți cu pături apucate în grabă de părinți când a început urgia. Abia venisem dintr-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a aruncat înspre băiat strigînd : „Cîinele de mare ! Cîinele de mare !“. Dănuț a început să țipe și să plîngă. Cu toate că era foarte bine dispus, tatăl s-a enervat pînă la urmă că băiatul nu mai termina odată cu smiorcăiala și cu țipetele și, fiindu-i rușine de lumea care începuse să se uite la ei, i-a dat o palmă peste ceafă, ast fel încît Dănuț a căzut de pe piatra pe care stătea și s-a julit la genunchi. Băiatul a continuat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]