9,323 matches
-
prin excelență instabilă. „Impasul cognitiv este generat de instabilitatea hărții, ale cărei linii sunt mereu pe punctul de a se destrăma, atrase de labirintul care le adăpostește și care tinde să le aspire într-însul”154, afirmă autorul Teoriei stilului. Accentuând fie asupra simplei reduplicări mimetice a unui segment al lumii (referențialismul), fie pe separarea tranșantă între diversele paliere ale realității (segregaționismul specific primei faze a filosofiei analitice), teoreticienii tradiționali din ambele tabere neglijează, în fond, tocmai eterogenitatea lumilor. Investigarea conflictului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
strâmbase ceva Și parcă puțea A tămâie. Săteanul dete bici. — „Ce cauți noaptea, cernită, pe-aici?”... (Ucigă-l toaca) Caracterul anecdotic al poemului este cât se poate de evident; stilul indirect liber alternează cu cel direct (notarea frustă a dialogurilor accentuează distanțarea de lirism), iar impresia de spontaneitate și directitate devine covârșitoare. Totuși nu (numai) de aici provine „dublul efect” sesizat și de Nicolae Balotă 310, nici măcar din exhibarea unui „dispreț real la adresa eului liric”311, ci din conjugarea (atât la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
schițe ale unor întâmplări posibile, lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar nu au avut răgazul să se petreacă vreodată, din pricina intruziunii brutale a morții. De fapt, ceea ce provoacă vibrația autentică a poemului, străină - mai e oare nevoie să accentuăm? - de orice poeticitate tradițională, este tocmai „prozaismul cristalin și tăios al evocării unei drame personale”358 (se vorbește despre trei morți apropiați - mama, o soră necunoscută, fratele mai mare: simple fapte, dar cu rezonanțe îndepărtate, neliniștitoare, complexe). Așadar, în ciuda simplității
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai cu seamă spre finalul poemului, unde sugestia potopului biblic (anticipată de referirea, jumătate ironică, jumătate serioasă, la „corabia lui Tata Noe”) este întărită prin imaginea apocaliptică a pământului acoperit de ape. În volumul al doilea din La Lilieci se accentuează înclinația demistificatoare a scriitorului, cele mai multe secvențe vădind o și mai mare preocupare către surprinderea concretului prozaic, lipsit de transcendență. Pretutindeni ne întâmpină un fel de frenezie a restituirii faptelor de viață, care posedă o „poezie” a lor, frustă, oferind o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
neo-instituționalismul sociologic, nici cu neo-instituționalismul economic. Vom considera ca punct de pornire problematica structurilor de organizare a cooperării sociale și economice, piețe, organizații câmpuri organizaționale. În capitolele al treilea și al patrulea, vom considera această problematică din perspectiva neo-instituționalismului economic, accentuând limitările acestor modele, de tip funcționalist, bazate pe eficiență și pe agregarea intereselor actorilor. În capitolul al cincilea vom face trecerea la neo-instituționalismul sociologic ce introduce elemente valorice și cognitive În analiza instituțiilor ce produc cooperare. Capitolul al șaselea introduce
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sociale a lui Parsons, 1937) fie de cogniții, rutine, tipizări (etnometodologie, fenomenologice sau de felul celor descrise În teoria constructelor enunțaă de D.C. North), mai precis de sistemul simbolic. Atât modelul economic clasic, cât și modelele instituționaliste și cele sociologice accentuează normativitatea acțiunii, fie că aceasta este exprimată În forma principiului raționalității instrumentale, ori a normelor sociale, sau a rutinelor luate ca atare (raționalității procedurale). Granovetter respinge aceste modele ale acțiunii criticând concepția atomistă asupra sistemului social pe care toate aceste
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În funcție de actori diferiți la care se raportează și În contexte interacționale diferite. „Încercările lor (n.a. ale actorilor) de acțiune intențională sunt strâns legate (embedded) de sistemele concrete, curente de relații sociale” (1985:487). Granovetter propune un model al acțiunii ce accentuează implicarea În relațiile sociale relativizând normativitatea de un fel sau altul; structura de interacțiuni sociale, mai degrabă decât cea normativ-simbolică, exprimată prin conținutul și intensitatea rețelelor de relații sociale, modelează acțiunea individuală Într-o măsură mult mai mare decât pretinsa
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai degrabă decât cea normativ-simbolică, exprimată prin conținutul și intensitatea rețelelor de relații sociale, modelează acțiunea individuală Într-o măsură mult mai mare decât pretinsa funcție de utilitate a actorilor, valorile internalizate sau cunoașterea practică a acestora. Cu alte cuvinte, Granovetter accentuează relativitatea acțiunii În raport cu rețeaua sau cu sistemul de relații În care este implicată. Conceptul de relații sociale este Însă puțin explicitat de Granovetter, accepțiunea fiind probabil considerată de la sine Înțeleasă. Perspectiva lui Granovetter ne obligă să explicăm, Într-o manieră
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
reguli devin mituri raționale (Meyer și Rowan, 1977). Pe fondul raționalizării se constituie domenii funcționale reglementate - sectoare sau câmpuri organizaționale. Scott distinge trei clase de elemente În analiza câmpurilor: relaționale, culturale și istorice. În ceea ce le privește pe primele, el accentuează În mod deosebit relațiile ierarhice pe verticală ce se stabilesc Între organizațiile componente; el caracterizează apoi câmpurile după gradul de centralizare/descentralizare, fragmentare/unificare și federalizare/concentrare prin raportare la trei tipuri de decizii: programatice (vizând dreptul de stabilire a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o propune, Fligstein (1996) conceptualizează câmpurile mai degrabă În calitatea lor de construcții sociale: câmpul este acea structură a pieței ce se caracterizează printr-o cultură locală (semnificații Împărtășite) și relații sociale stabile. Din rațiuni mai degrabă metodologice, Scott (1998) accentua delimitarea câmpurilor după criteriul obiectiv al funcțiilor serviciilor și produselor realizate de către acestea. Totuși, Fligstein nu produce vreo delimitare sau clasificare a câmpurilor, dar consideră că structurarea acestora urmărește delimitarea spațiului de dominație constituit de stabilizarea relațiilor sociale și asumarea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
unui anumit raport de forțe. De altfel, Fligstein folosește termenul de piețe În paralel cu cel de câmpuri pentru a denota aceeași construcție socială: un spațiu social ordonat. Diferența teoretică Între concepțiile celor doi autori constă În aceea că Scott accentuează instituționalizarea (În sens etnometodologic, de elaborare a unor semnificații comune) ca proces de formare a câmpurilor, În timp ce, În abordarea lui Fligstein, câmpurile sunt rezultatul unui proces politic-cultural de stabilizare a relațiilor de putere Între actori. Ambii autori acordă o importanță
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ce fac posibilă cooperarea socială și economică sub diverse forme au constituit deopotrivă tema predilectă pentru sociologia economică (reprezentată, printre alții de Granovetter sau Fligstein), dar și pentru neo-instituționalism, atât În varianta lui economică, cât și sociologică. Dacă sociologia economică accentuează mai mult rolul rețelelor de relații sociale și al capitalului social În producerea cooperării, instituționalismul consideră că ordinea socială ce instituite relații de cooperare non-conflictuale este produsă de modul În care instituțiile structurează și constrâng acțiunea prin recompense și sancțiuni
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mecanismele care produc aceste configurații instituționale. În timp ce O.E. Williamson afirmă că instituțiile sunt „rezultatul firesc” al economisirii costurilor tranzacționale (apar logic, În virtutea consecințelor lor) avansând un soi de „funcționalism naiv” (Rowlinson, 1997), autori precum Coase (1991) sau North (1990) accentuează preponderent rolul statului În promovarea instituțională și „dependența de cale” (de istorie) a instituțiilor care nu sunt rezultate logice universale, ci mai degrabă rezultatele unor conjucturi istorice particulare decurg din urmărirea unor interese specifice ale unor actori. Astfel, teoria costurilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Diferențe instituționale Între piețe și organizații Componenta instituțională este cea care diferențiază Între cooperarea dintre actori pe piață și cea cadrul organizațiilor. Se disting două abordări importante: pe de o parte o abordare instituțională (Williamson, 1981; North, 1990; Masten 1993) accentuând specificitatea construcției legale și sociale a organizației, pe de altă parte o concepție ce consideră organizațiile doar ca agregare a unei coaliții bazată pe simple relații contractuale (nexus of contracts), aidoma celor Întâlnite pe piață (March și Simon 1958; Jensen
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pe reciprocitate și pe implicarea acțiunii economice Într-un complex de relații bazate nu doar pe interese economice, ci și pe atașamente de prietenie și chiar altruiste. Perspectiva implicării acțiunii În rețele de relații sociale (Granovetter 1985; Uzzi 1996, 1997) accentuează capacitățile informale de organizare și generare ad-hoc a ordinii În cadrul tranzacțiilor. Am operat astfel o dublă distincție În privința mecanismelor de guvernare a relațiilor de cooperare: pe de o parte, după gradul de construcție socială, am distins Între relații preponderent contractuale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de organizare economică - piețe, organizații, forme hibrid de organizare (rețelele de relații) - În funcție de condiția de specificitate a investiției, dar și de un set de variabile exogene rezultând În special din caracteristicile sistemului legal. Situația de specificitate a investiției, spune Williamson, accentuează condiția dependenței bilaterale ce favorizează oportunismul. Analiza sa demonstrează că cele trei forme generice de organizare se bazează pe tipuri de prevederi instituționale diferite și se disting prin: mecanisme de coordonare și control specifice: prin intermediul stimulentelor În cazul pieței, prin
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
relația agent - principal În capitolul precedent am discutat despre forme alternative de organizare a cooperării economice și sociale, centrală fiind distincția instituțională dintre piețe - organizații, din perspectiva costurilor tranzacționale. Am analizat abordări instituționaliste (Williamson 1981; North 1990; Masten 1993) ce accentuează specificitatea construcției legale și sociale a organizației. Aceste abordări arată că „structura instituțională de producție”, cum denumește Coase (1992) „amestecul” de piețe și organizații ce ajunge să caracterizeze la un moment dat societatea, nu poate fi explicată În cadrul modelului neoclasic
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
se urmărește impactul acestora asupra organizației. În varianta constructivistă, interesele sunt construite de sus În jos, provenind În ultimă instanță din cedarea autorității divine, dar, odată construite, ele capătă o existență autonomă În societate, mai ales În organizații formale. Totuși, accentuând caracterul social al intereselor și capacității de acțiune, varianta constructivistă minimizează potențialul activ al ființei umane și promovează o viziune socializantă și, mai degrabă, consensualistă a vieții sociale. Unii instituționaliști atrag Însă atenția asupra „utilizării patologice a construcțiilor pasive” (DiMaggio
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
propriile interese devenind astfel „principali”. Concepând În acest fel construirea socială a intereselor, considerăm că procesele instituționale se manifestă În asociere - și nu În opoziție - cu acțiunea rațională Îndreptată spre o finalitate proprie individului. Atât abordările realiste, cât și cele accentuat constructiviste conduc la ideea instituirii sociale raporturilor agent - principal care, departe de a garanta primordialitatea ontologică a vreunuia dintre actorii constituenți (nici măcar a acționarilor), se află Într-un proces de deconstrucție și reconstrucție În funcție de puterea relativă a unora sau altora
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
conforme. Instituțiile la rândul lor sunt rezultatul acțiunii raționale a indivizilor care le instituie din rațiuni de eficiență socială sau pentru promovarea propriilor interese, În funcție de puterea de care dispun În sistem. Autori ca Selznick (1948) sau March și Olsen (1984) accentuează pilonul normativ al instituțiilor. Instituțiile sunt În primul rând valori interiorizate de actorii sociali; aceștia vor acționa consecvent valorilor sociale, generând astfel acțiuni sociale conforme. Valorile sunt concepții referitoare la ceea ce este preferabil sau dezirabil, precum și la elaborarea unor standarde
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cont de Însăși determinarea socială a intereselor. Totuși, indivizii reinterpretează, folosind noi perspective, simboluri și practici și mobilizează În mod diferit resursele, și astfel reproduc, dar și transformă structurile instituționale ale societății. 2. Instituții și organizare socială În cadrul neo-instituționalismului sociologic, accentuând fundamentul cognitiv al instituțiilor, Meyer și Rowan (1991) consideră că expansiunea „miturilor raționale” (teoriile managementului științific, resurselor umane, sistemelor de gestiune informatizată etc.) În societățile moderne conduce la creșterea incidenței acțiunii colective raționale, organizată formal. Autorii consideră că, pe măsură ce, odată cu
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
strategică, să legitimeze un sistem de reguli și să promoveze o ideologie proprie privind dezvoltarea social-economică. Odată constituită, structura de autoritate legitimă dă naștere instituțiilor economice, iar acțiunea economică este imersată Într-un spațiu cultural-ideologic de exprimare. Toate aceste abordări accentuează caracterul dialectic al acțiunii și instituțiilor: actorii mobilizează resurse și adoptă strategii de acțiune care astfel instituie patternuri recunoscute social și care se constituie apoi În oportunități de acțiune pentru actanți. Creativitatea actorilor nu este Însă anihilată social, ei având
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
promovate de economiști și sociologi asupra acțiunii: pe de o parte, primii adoptă un model al actorului subsocializat care acționează exclusiv din rațiuni utilitariste pentru promovarea propriului interes, pe de altă parte sociologii operează cu o concepție suprasocializantă a individului, accentuând rolul normelor și al valorilor În detrimentul acțiunii intenționale. Granovetter propune un model al implicării acțiunii În rețele de relații și care presupune o logică a acțiunii contextualizate ce nu este determinată exclusiv nici de norme, nici de interese, ci este
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
să fie fundamental malignă. Pe de altă parte, argumentul unui nivel minim generalizat al Încrederii, Într-o concepție a uniformității unei „moralități generalizate” (Arrow, 1974), reprezintă o concepție integrantă, supra-socializantă a acțiunii umane (Wrong, 1961). Granovetter propune modelul implicării care accentuează „rolul relațiilor personale concrete sau al structurilor („rețele”) de astfel de relații În generarea Încrederii interpersonale și descurajarea comportamentului malign. Preferința larg răspândită de a tranzacționa cu indivizi a căror reputație este cunoscută implică faptul că puțini se bazează fie
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acțiunile lor sunt văzuți ca fiind În relație, interdependenți, mai degrabă decât independenți (Wasserman și Faust, 1994), purtători autonomi de resurse și capitaluri. 3.1. Modelul implicării În viziunea Larson A. Larson (1992) studiază un model de constituire de rețele accentuând importanța reputației, Încrederii, reciprocității și interdependenței. Organizarea de tip „rețea” este considerată o alternativă la integrarea verticală În cazul organizațiilor antreprenoriale analizate. Astfel de forme de organizare a cooperării sociale și economice ce nu se identifică nici cu piețele, nici
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]