9,516 matches
-
Amintiri din lumea literară (1967) implică prim-planuri cu protagoniști de marcă, „filmați” din exterior sau din interior, „montajul” având, printre altele, și scopul, polemic, de a corecta erori de apreciere, de a-i apăra de afirmații nedrepte sau de acuzații. De-a dreptul mișcătoare sunt rememorările despre B. P. Hasdeu, spiritul tutelar al lui S., bine cunoscut în copilărie. Tot pe apărare e construită și evocarea lui Macedonski, unde intră multe amănunte interesante și bine povestite despre comportamentul său, unele
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
scris de directorul publicației, S.ț. are ca principal obiectiv lupta antimonarhică. Regele este ținta unor atacuri violente în articolele lui Macedonski, autorului fiindu-i caracteristic stilul pamfletar (Ce vrea regele și ce vrea țara, Germanizarea României), dar cuprinzând și acuzații politice aduse grupării junimiste. Într-o rubrică de „literatură politică” Macedonski reproduce mai vechile sale poezii antidinastice Cetățeanul și toboșarul, Mai avem țară?, Visul ș.a. Tot el semnează și nuvela Între cotețe. Constant colaborator literar al gazetei este Bonifaciu Florescu
STINDARDULTAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289934_a_291263]
-
Ungaria (1956), pe fondul unei sporite vigilențe față de posibilii „dușmani ai poporului”, este arestat în septembrie 1957 pentru „omisiune de denunț”, condamnat la un an, apoi la trei, în final la șapte ani de închisoare și patru de interdicție, sub acuzația de „uneltire contra ordinii sociale”. Este deținut la Jilava, Gherla, Salcia, Grindu, Periprava, fiind eliberat în 1963. Șomer, fără familie și fără perspective (soția divorțase și îi risipise biblioteca), se angajează vagonetar la mina Petrila, unde lucrase și tatăl său
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
obține calitatea de martir (o afirmație pe care o făcuse deja Ciprian). „Acești oameni nu pot muri ca niște martiri pentru că nu au dus o viață de creștini. Nu devii martir datorită pedepselor, ci grație cauzei” (Epist. 204, 4). La acuzația de persecuție, lansată în urma aplicării legilor imperiale, Augustin răspunde că acestea nu-i condamnă la moarte pe eretici și nu-l obligă pe nici unul din ei să se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atît mai puțin se puteau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgînilor, atenuată de multă vreme, dar încă vie, mai ales în cercurile intelectuale atît din Roma, cît și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea lui Tertulian, că nenorocirile abătute asupra oamenilor erau dorite de zei, supărați din cauza răspîndirii noii religii. Deși aceste acuzații erau lansate de păgîni, e posibil ca ele să fi făcut să se nască îndoieli și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
intelectuale atît din Roma, cît și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea lui Tertulian, că nenorocirile abătute asupra oamenilor erau dorite de zei, supărați din cauza răspîndirii noii religii. Deși aceste acuzații erau lansate de păgîni, e posibil ca ele să fi făcut să se nască îndoieli și printre creștini, obișnuiți cu ideea opusă, de origine constantiniană și răspîndită de Lactanțiu, conform căreia instaurarea creștinismului ar fi garantat Romei protecția în fața barbarilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
profundă a realității umane și a celei divine, coborîte pe pămînt. Totuși, așa cum se întîmplă cu operele mai întinse ale lui Augustin, acest plan devine mai clar și se dezvoltă puțin cîte puțin, începînd cu hotărîrea inițială de a răspunde acuzațiilor păgînilor și continuînd cu considerațiile asupra Romei, cetate a oamenilor prin excelență, urmate de reflecțiile despre cetatea lui Dumnezeu, care există pe pămînt într-o formă încă imperfectă și se va realiza pe deplin în Ierusalimul ceresc. Din indicațiile pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai multor ani și publicată pe grupuri de cărți: primele cinci în 415, iar celelalte ulterior, pînă în 426. Primele cărți au la bază o intenție apologetică mai tradițională, așa cum putem deduce chiar din cuvintele lui Augustin: apărarea creștinismului de acuzațiile păgînilor care vedeau în el cauza nenorocirilor din acele vremuri; trecerea în revistă în mod critic a istoriei umanității, și în primul rînd a Romei, pentru a surprinde în ea aceleași calamități ca și în epoca creștină (așadar, respingerea păgînismului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deși a fost înțeleasă în baza unor criterii diferite de cele dorite de autorul ei. Din cauza controverselor medievale dintre imperiu și Biserică, ideile fundamentale ale operei au fost interpretate în sens politic. S-a spus că lucrarea ar conține o acuzație la adresa puterii de stat, opera diavolului, și o preamărire a puterii ecleziastice sau papale. în realitate, Augustin nu intenționează nicicum să facă o distincție între două realități politice, Biserica și Statul: el a vrut doar să sublinieze că forțele negative
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără îndoială, dar e o eroare să credem că opera lui Orosius ar putea fi inserată cu totul în problematica Cetății lui Dumnezeu. După cum am arătat (pp. 000 și urm.), Augustin a scris această lucrare pentru a apăra creștinismul de acuzațiile păgînilor, care afirmau că creștinii ar fi responsabili pentru ruinarea imperiului și invaziile barbarilor. Apoi, Cetatea lui Dumnezeu, compusă pe parcursul a cincisprezece ani, s-a orientat către cu totul alte problematici. Augustin răspunsese acuzației păgînilor spunînd că și vremurile dinainte de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lucrare pentru a apăra creștinismul de acuzațiile păgînilor, care afirmau că creștinii ar fi responsabili pentru ruinarea imperiului și invaziile barbarilor. Apoi, Cetatea lui Dumnezeu, compusă pe parcursul a cincisprezece ani, s-a orientat către cu totul alte problematici. Augustin răspunsese acuzației păgînilor spunînd că și vremurile dinainte de Cristos fuseseră marcate de nenorociri și catastrofe. De aceea el i-a cerut lui Orosius colaborarea, însă la un nivel superficial, rugîndu-l să-i pregătească o scurtă listă de războaie, de catastrofe și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în care se găsea Biserica. b) Către Biserică O astfel de atitudine nu e doar moralizatoare, așa cum au observat cei mai mulți cercetători, ci și foarte angajată: e o atitudine profetică, așa cum bine a înțeles Leonardi. într-adevăr, e tipică pentru profet acuzația de idolatrie adresată lumii necreștine, îndepărtate de Dumnezeu; tocmai în starea aceasta se găsește Biserica. în patru cărți, dintre care prima e dedicată laicilor, cea de-a două oamenilor Bisericii, iar a treia și a patra Bisericii în ansamblul ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Scrierea îi este dedicată episcopului Salonius, care fusese elevul lui Salvian la Lerin, și a fost compusă între 439 și 451 - scriitorul nu cunoaște încă invazia lui Attila din acel an. în opera sa, Salvian vrea să combine analiza cu acuzația, disputatio cu obiurgatio, și prin aceasta se deosebește de literații galici din vremea sa, a căror atitudine era mai detașată și care se exprimau într-un stil limpede sau elegant; această violență se transformă însă adesea în prolixitate și emfază
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a intrat în componența regatului francilor; în 510, orașul a fost cucerit de Teodoric, care luase în stăpînire Provence. Și regele ostrogoților i-a fost ostil lui Cezar: l-a chemat la Ravenna, unde a fost nevoit să respingă anumite acuzații, însă a reușit să-l convingă pe rege de nevinovăția sa și, în schimb, a obținut mari onoruri. în 514, papa Symmachus l-a numit primat al Galliilor și al Spaniei, iar el a participat la numeroase sinoade locale care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să ne gîndim că existau realmente niște divergențe acolo, deoarece Pulcheria, cel puțin, trecuse deja de partea lui Chiril. Oricum, acesta, întors la Alexandria după conciliul de la Efes, s-a grăbit să redacteze o Apologie a împăratului în care respingea acuzația că a vrut să producă dezbinări la curte, afirmînd că a acționat astfel pentru că, în calitate de preot, considera că e de datoria lui să le arate credincioșilor temeiurile dreptei credințe și să se opună atacurilor împotriva lui Cristos. în același mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în cazul lui Celsus și Origen (cf. vol. I, pp. 321-325), două modele de religie se confruntă și, cum e obiceiul în asemenea cazuri, fiecare dintre ele revendică pentru sine capacitatea de a se apropia de divin, aruncînd asupra celuilalt acuzația de superstiție și etichetîndu-i credințele drept basme (mythoi). Grecului care se mîndrește cu o tradiție culturală și religioasă glorioasă și elevată, creștinul îi opune convingerea că aparenta „noutate” a propriei credințe l-ar ajuta să aibă singurul raport adevărat cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și etichetîndu-i credințele drept basme (mythoi). Grecului care se mîndrește cu o tradiție culturală și religioasă glorioasă și elevată, creștinul îi opune convingerea că aparenta „noutate” a propriei credințe l-ar ajuta să aibă singurul raport adevărat cu divinul; iar acuzația că gîndirea, spiritualitatea și morala sînt pervertite prin degradarea înregistrată pînă și în raport cu modesta calitate a iudaismului este respinsă de creștin, conștient că religia sa poate servi ca temei pentru o societate animată de cele mai înalte idealuri. Desigur, această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
confirmate la Calcedonia în 451, iar primele două și la Constantinopol în 553. Prima scrisoare adresată episcopului Acaciu de Melitene (Epist. 40; ACO I, 1, 4, pp. 20-31) prezintă tratativele care au dus la formula amintită și o apără de acuzațiile de cedare în fața nestorianismului. Cu scopul de a determina și alte personaje din gruparea sa să accepte formula de uniune sînt scrise și epistola către Eulogios, preot alexandrin și agent al lui Chiril la Constantinopol (Epist. 44; ACO I, 1
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
realizează într-un mod cu totul diferit de orice alt posibil raport dintre Dumnezeu și ființa umană; de acest „prosôpon propriu (idion)” Dumnezeu se folosește pentru a se coborî pînă la moartea pe cruce. Această soluție e menită să evite acuzația de dualism cristologic pentru că, în Cristos, Dumnezeu nu și-a asumat un prosôpon al altcuiva, ci pe al său, care însă, în același timp, e propriu și umanității sale; nu există aici o ființă divină (Logosul) care se unește cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sinod ținut la Constantinopol la 8 noiembrie 448, un denunț contra lui Eutihie (deși îi fusese cîndva prieten), acuzîndu-l că neagă consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. împotriva voinței sale, Flavian a trebuit să ia în seamă acuzația și l-a convocat pe Eutihie, pe care l-a și excomunicat la 22 noiembrie. Cînd așa-zisa „tîlhărie”, adică sinodul monofizit prezidat de Dioscor din Alexandria la Efes, în august 449, i-a destituit și i-a arestat pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-se după aceea la Roma, le-a trimis împăraților Valentinian al III-lea și Marcian un alt apel, care a fost citit în ședința de deschidere a conciliului de la Calcedon la 8 octombrie 451. Eusebiu a înaintat conciliului și o acuzație contra lui Dioscor, care a fost condamnat. După conciliul de la Calcedon nu mai avem informații despre el. Scrierile sale, amintite aici, s-au păstrat în actele conciliului de la Calcedon: expunerea contra lui Eutihie trimisă lui Flavian și apelurile adresate împăraților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cere expulzarea lor; în opoziție cu eutihienii, Timotei afirmă cu tărie că trupul lui Isus Cristos a fost consubstanțial cu al nostru. în aceeași scriere s-a păstrat și o petiție a lui Timotei înaintată împăratului Leon; pentru a respinge acuzațiile aduse de acesta într-o scrisoare din 17 august 458, Timotei își declară adeziunea la Crezul de la Niceea și la tradiția ecleziastică și-și justifică opoziția față de Calcedon, care ar fi introdus teza celor două naturi ale Fiului lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la expunerea și respingerea celor opt propoziții în care Iulian își concentrase doctrina. Acesta a publicat o a doua ediție a Tomului, cu adăugiri; a urmat Contra blasfemiilor lui Sever, în zece tomuri; după aceea, pentru a se apăra de acuzația că a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumîndu-și propria poziție în zece anateme. Pentru a combate aceste tratate, Sever a scris succesiv Contra adăugirilor și Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a Tomului Sfîntului Leon” din care provin mai multe fragmente, citate la al treilea conciliu de la Constantinopol, ce conțin afirmația că Cristos era perfect din punct de vedere uman, dotat cu toate proprietățile. Al patrulea tratat din codexul 229 răspundea acuzațiilor pe care i le aduseseră lui Efrem unii călugări teopaschiți; și aici monofizismul era combătut cu citate din Sfinții Părinți, luîndu-se apărarea Tomului lui Leon. Ioan Damaschinul citează un scurt fragment dintr-un tratat Despre Ioan Gramaticul și sinod. Un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în tragica depunere a lui Ioan Hrisostomul din 403-404; potrivit lui Fotie (Biblioteca, cod. 59), Paladius și Heraclid din Efes, amîndoi prieteni ai lui Ioan Hrisostomul, au fost acuzați de origenism la sinodul de la Stejar din 403, iar mai tîrziu aceeași acuzație le-a fost adusă și de Ieronim (Dialog împotriva pelagienilor, prol. 2). Referindu-se la această criză, Palladius povestește că a petrecut unsprezece luni „într-o celulă întunecată” (ascunzătoare sau temniță, după întoarcerea de la Roma?). întors dintr-o călătorie la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]