6,508 matches
-
mică la vedere, dar foarte mare la valoare. Ea este protejată printr-o poartă de fier forjat și privești prin ea. Altfel lumea ar lua din ea bucățele de piatră. De-a lungul anilor s-au tot construit biserici care adăposteau micul locaș al Maicii Domnului. Unii au construit, alții au dărâmat și tot așa, locul a trecut prin multe vitregii ale vremurilor. Dar astăzi pe acel loc sfințit este Înălțată o superbă biserică. Această strălucitoare biserică este Împodobită cu icoane
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
caselor au câțiva butuci de vie. Și e un soi bun, care face boabe și struguri mari și gustoși, gălbui și albi la culoare. Ei pun vie pentru umbra ei. Aici sunt călduri foarte mari, dar la umbră te poți adăposti și reziști caniculei care este În timpul zilei. Prin sate vezi multe capre și asini. Cei care locuiesc În sat au majoritatea aceste animăluțe care le sunt de ajutor și de folos. La sate casele sunt foarte modeste și mici. Dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
fost plăcut și bine. Apoi poposim În curtea unui han de pe vremea Mântuitorului. Acest han servea la cei care veneau cu marfă din alte părți ale lumii, de departe. Ei veneau să-și vândă marfa. În acel han-clădire semirotund se adăposteau sus oamenii (comercianțiiă, iar la parter erau grajdurile pentru animale. În curte era piața. Am stat În curte, În acea piață, și am privit gândind la trecut, la cum se comercializa marfa venită din alte țări. Aici am văzut multe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ațe atât de subțiri.” Și așa, la orele 2 și 13 minute noaptea eram În vârful muntelui, mai aproape de Dumnezeu. Pe munte bătea un vânt rece de tot. Noi eram uzi În spate, transpirați, și fiecare a căutat să se adăpostească În spatele bisericii, care era sus pe munte, sau În spatele unui bolovan de piatră. Până la ziuă mai erau vreo 3 ore. Între timp găsisem niște saltele și pături și ne-am luat câteva și ne-am culcat. La vreo 20-30 minute
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
construite ceva mai târziu, completau imaginea de ansamblu a vechilor ateliere. Cel de-al doilea grup de clădiri era destinat reparațiilor vagoanelor. Ele erau amplasate în partea de nord și comunicau direct cu hala de montaj. Erau proiectate pentru a adăposti 115 vagoane, cu posibilitatea de extindere pe viitor. Aceeași hală era destinată și atelierelor de mașini-unelte, forje, tinichigerie, tapițerie și ebenisteria. Lângă Secția de Montaj se afla un atelier de prelucrare a lemnului, prevăzut inclusiv cu cuptoare pentru uscarea artificială
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
fost aduse în Iași: Atelierele C.F.R. și Arsenalul Armatei din București, atelierele din Brăila, Constanța, Galați și Turnu-Severin, întreprinderile particulare Haug și Lemaître din București. Rămân doar câteva stabilimente puse pe roți. O dată cu retragerea autorităților în Moldova, Atelierele Nicolina au adăpostit, în barăcile special construite sau sub cerul liber, o mare parte din utilaje. În incinta Atelierelor a funcționat fabrica bucureșteană de armament Wolff. Munca se desfășura în condiții extrem de dificile, mai ales pe vreme de iarnă, iar iarna din 1916-1917
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
evocă pe țarul Petru cel Mare, „carele au vinit aice în țară, în Moldova, de s-au bătut cu turcii la Prut, la Stănilești, din gios de Huși, în ținutul Fălciiului”. Și tot la Huși voise Dimitrie Cantemir să se adăpostească în vremuri de restriște, după ce-și va fi trimis doamna în Transilvania, dar răscoala seimenilor neplătiți i-a stricat planurile. Acolo îl îndemnase și cronicarul să se îndrepte, în calitatea lui de hatman, deci orașul era suficient de mare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
după ce-și va fi trimis doamna în Transilvania, dar răscoala seimenilor neplătiți i-a stricat planurile. Acolo îl îndemnase și cronicarul să se îndrepte, în calitatea lui de hatman, deci orașul era suficient de mare în 1711 pentru a adăposti domnitorul în drum spre Muntenia. Cronicarul este martor al invaziei tătarilor („iară tătărâmea tot trecea în sus spre Huși, pre la bejenii, dreptu pradă, ca lupii”); mulțimea năvălitorilor, tătari și turci, înaintea bătăliei de la Stănilești, cuprindea „costișa pănă pre suptu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Câmpulung Moldovenesc, Suceava). Tot acum are loc și celebrul asediu al Cetății Neamțului, rămas în istoria literaturii române prin inegalabilele pagini ale nuvelei Sobieski și românii scrise de Costache Negruzzi. Vechea cetate a lui Ștefan cel Mare, unde voievodul se adăpostise după înfrângerea de la Războieni-Valea Albă (1476), cucerită acum de armata polonă după rezistența eroică a doar 16 străjeri, nu a putut fi multă vreme păstrată. Însuși cronicarul campaniei, Fr. Gaston de Béthune, remarca faptul că „fusese părăsită din cauza dezertării garnizoanei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Târgu Neamț, Cotnari și Ciubărciu (pe Nistru). Marea nemulțumire a papei Eugeniu al IV-lea răzbate din bula emisă în 1446 (sau 1444), în care scria: „Aflăm cu cea mai mare neplăcere cum că în regatul Moldova s-ar fi adăpostit o mulțime de eretici, mai cu seamă din abominabila sectă a husiților”. Papă luminat, dornic să coaguleze eforturile întregii creștinătăți împotriva turcilor, dar și să-i unească pe catolici și ortodocși într-o singură biserică, Eugeniu al IV-lea a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cală", ci în "cel de mână": Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb, apărut la editura Artemis cu prilejul aniversării a cinci veacuri de la descoperirea Lumii noi! "Sâmbătă, 27 octombrie 1492: Înain-te de lăsarea nopții zăriră pământ și noap-tea se adăpostiră într-un loc ferit de vânt, sub o mare ploaie... Duminică, 28 octombrie: Din acel loc, amiralul plecă spre sud sud-vest în că-utarea insulei Cuba și se îndreptă spre par-tea acesteia care apărea mai aproape. Intră deci într-un prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de plumb a fost depu-să într-un monument amenajat special în catedrala din Santo Domingo. Fiind convinși de faptul că Amiralul a rămas la ei, autoritățile din Santo Domingo au inițiat, în 1990, proiectul construirii "Farului lui Columb", care să adăpostească rămășițele Amiralului. Farul, în stil gotic, de 9 metri înălțime, ridicat pe o bază de 7/8 metri, adăpostește "monumentul" cu rămășițele lui Cristofor Columb. Construit din 280 de piese de marmoră de Carrara și ornamente de bronz, este flancat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
că Amiralul a rămas la ei, autoritățile din Santo Domingo au inițiat, în 1990, proiectul construirii "Farului lui Columb", care să adăpostească rămășițele Amiralului. Farul, în stil gotic, de 9 metri înălțime, ridicat pe o bază de 7/8 metri, adăpostește "monumentul" cu rămășițele lui Cristofor Columb. Construit din 280 de piese de marmoră de Carrara și ornamente de bronz, este flancat de patru lei de bronz și o figură feminină reprezentând Republica Dominicană! A fost inaugurat în octombrie 1992, la aniversarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
istori-că" duminică, 25 ianuarie 1998, Papa Ioan Paul al II-lea în prezența lui Fidel Castro! De la catedrală, pașii m-au purtat la vechea "Plaza de Armas", unde se înalță o frumoasă construcție neoclasică, ridicată la 1827, "El Templete", care adăpostește, în interior, un bust al Amiralului. Lângă catedrală aveam să-l întâlnesc pe Columb în fastuosul edificiu "Palacio de los capitanes Generales". Construit în perioada 1776-1791, este considerat cel mai important edificiu colonial din Havana, fiind, pentru 176 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Amiralului. Lângă catedrală aveam să-l întâlnesc pe Columb în fastuosul edificiu "Palacio de los capitanes Generales". Construit în perioada 1776-1791, este considerat cel mai important edificiu colonial din Havana, fiind, pentru 176 de ani, centrul administrativ al Havanei, astăzi adăpostind "Museo de la Ciudad" Muzeul orașului. În Patioul edificiului, înconjurat de o vegetație luxuriantă și străjuit de doi palmieri imperiali, se află o statuie a Amiralului, datată 1862. Unul din principalele puncte de interes ale Havanei este "Cimitirul Columb", care atrage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la 4 februarie 1862, a firmei care-i poartă numele și respectiv a vestitei mărci de rom "Bacardi", având ca emblemă un liliac! Stabilit în Santiago de Cuba a cumpărat o mică distilărie, amenajată într-o șură, care, printre altele, adăpostea și o colonie de lilieci, aceștia devenind, la sugestia soției Amalia, emblema firmei! Don Facundo a inovat în multe aspecte fabricarea romului, printre acestea figurând utilizarea unor fermenți speciali, filtrarea prin cărbune vegetal, firma Bacardi devenind, din 1888, "furnizor al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pirați în ape cubaneze", eram totuși puțin intrigat de acțiunea respectivă. De ce? Castillo de la Real Fuerza, edificiul cel mai vechi al Havanei, cea mai veche fortăreață din America Latină, construită între 1558 și 1577 pentru a apară orașul de atacurile piraților, adăpostea acum o acțiune comemorativă consacrată unuia din marii pirați olandezi, care la 1628 "văduvea" Spania de 45 milioane de reali de argint, chiar pe coastele Cubei! Mi-am dat ca explicație faptul că "poporul cubanez revoluționar" ținea să cinstească pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
rămăsesem în mizerie mare. Bieții soldați soseau morți de oboseală, răniți și zicând cu durere: „Cum să le ții piept? Ce mai scule au!“ Spitalele din Craiova s-au evacuat, ni s-au trimis 150 de răniți supranumerari ca să-i adăpostim, să-i odihnim, să-i pansăm și să-i primenim între două trenuri. De aici sunt îndreptați la Galați. Bombele plouau la Buftea (unde se știa că este regina): 66 în două ore. Nadejda Știrbei 48 cu fiica ei Marie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu înțelegea de ce nu dorea nimeni să se joace cu el. Așa că, se tot gândea ce să facă, cum să facă să nu-l mai ocolească ceilalți. Într-o zi, în timp ce stătea la umbră unei frunze de brustur să se adăpostească de razele soarelui și se gândea la ce să facă, cum să facă, îi apăru pe neașteptate în fața MelculCodobelcul, cel ce-și duce căsuța în spinare. Melcul îi zâmbi și îi spuse vesel: „ Salut! Mă bucur să te văd azi
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
ceasul; arăta 13.20, nu știam cât timp îmi lua să parcurg distanța până la Reșița. Pășeam cu pași grăbiți și mari încercând să nu mă prindă cumva noaptea printr-o zonă de pădure și să nu am unde să mă adăpostesc. Peisajul pe care îl admirasem din fugă în mașină fiind, la venire, aveam acum prilejul de a-l contempla în liniște, măsurând cu pasul fiecare kilometru din șoseaua pe care o parcurgeam. Fiind sâmbătă, majoritatea mașinilor se deplasau în sens
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
lui Alep reținem, pe lângă episodul, în general cunoscut, al vindecării lui Ștefăniță Vodă (epilepsie? crize pitiatice?) mai ales mențiunea că icoana era veche, încă din 1663, de unde deducem că procesiunea bolnavilor psihici era și ea mai veche la mănăstirea care adăpostea reputata icoană. Cu timpul, adunându-se probabil tot mai multă lume, venind tot mai mulți alienați, s-au rezervat câteva chilii în curtea mănăstirii pentru găzduirea acestora, ajungându-se astfel la " Ospiciul de nebuni de la Golia". Mănăstirea Neamț avea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care sufereau de patimă (epilepsie, n.n.) nu erau primite la Agapia, ci la Văratec. În adevăr, la Văratec se diferenția, pe atunci, un mic centru pentru femei epileptice. Pentru bărbați, un rol asemănător l-a avut mănăstirea Secu, unde se adăposteau mai mulți epileptici. De prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deosebirea între internările în ospiciu și internările de adăpostire, pentru reculegere, a devenit evidentă. Ospiciile, odată preluate de către Epitropia Sf. Spiridon, au căpătat un caracter de instituție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
reprezentanții săi cei mai de seamă, se va înscrie în acțiunea de promovare a psihiatriei științifice românești. În această a doua etapă a instituției, condițiile de funcționare au fost superioare. Ospiciul funcționa acum în clădirile zidite la 1843, clădiri care adăpostiseră tipografia mănăstirii până în 1857. Tipografia restrângându-se în aripa sudică a imobilului, iar seminarul în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866, ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
11 septembrie 1876. Personalitate remarcabilă, cunoscător erudit al organizării asistenței sanitare din cele mai importante centre europene, A. Fătu avea idei foarte precise despre organizarea unui spital psihiatric. Constatările sale sunt deosebit de valoroase. La data inspecției lui Fătu, Ospiciul, care adăpostea și trata un total de 80 de bolnavi, beneficia de un buget de 22.524 lei și 50 de bani, sumă considerabilă. Cu câteva mici excepții de abateri de la birocrația scriptică, capitolele principale de "manipulări băneșci" și "condica recipiselor" erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
acolo să poată dobândi adevăratul și neapăratul azil". Din raport rezultă că erau mai mult de 8 încăperi "cu câte 8-12 crivate, cu duedeci de crivate mai mult decât au fost la bolnițe"; "și lenjiu" erau foarte curate; fiecare pat adăpostea o singură persoană. Deducem că era un total de circa 80 de alienate. Exista un utilaj special pentru ergoterapie (gospodării de întreținere a ospiciului); dosarul menționează că dr. Lăjescu organizase o "cuhne", făcută din fondurile care erau tocmai cele încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]