6,732 matches
-
ajuns să hotărască el cine doarme la fereastră și care bărbat trebuia înlănțuit lângă veceu, așa că pușcăriașii făceau tot ce puteau ca să-i intre în voie și să-l mituiască. Îți spun, Den-ne, zicea Shery, dând din cap cu admirație, oriunde se duce omul ăsta, puterea ajunge în mâinile lui. Între timp, regele bătrân a murit, iar cel nou avea un obicei: pentru cele mai mici greșeli, trimitea oamenii la închisoare. Dacă nu-i plăcea compoziția pâinii la masă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei. Lea, Rahela, Zilpa și Bilha. Re-nefer și Meryt. Chiar și sărmana Ruti și aroganta Rebeca au dat buzna să mă întâlnească. Deși nu le văzusem niciodată, le-am recunoscut și pe Ada și pe Sara. Puternice, curajoase, cuprinse de admirație, bune, înfrânte, loiale, nebune, talentate, slabe: fiecare urându-mă bun venit în felul ei. - O, am plâns eu, cuprinsă de mirare. Benia m-a strâns mai tare în brațe și a suspinat. Credea că sufăr, dar eu nu simțeam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru că o ajutase să iasă din necaz și Își luă iute rămas-bun, pretextînd că logodnicul ei desigur o aștepta, riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici, roșii mergeau În zigzag pe drum, Ryan privea Îndepărtîndu-se mașina Mariei... Era cuprins de admirație și totodată emoționat, ca de fiecare dată cînd Își Încrucișa pașii cu fata asta. Nu era lipsită de Îndrăzneală, fiecare piedică părea că-i Întărește și mai mult hotărîrea, Însemna să n-o cunoști dacă ți-ai fi Închipuit cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chipul tinerei femei. Ea dădu din cap. - Înmormîntarea lui Gildas are loc mîine, vreau să-mi petrec seara asta alături de familie... Lucas șovăi Între dorința de a stărui ca ea să meargă se odihnească și aceea de a-i mărturisi admirația pentru curajul de care dădea dovadă. Se mulțumi Însă să Încuviințeze fără să scoată o vorbă. În mod ciudat, atmosfera din casa familiei Kermeur nu era una de reculegere. Milic nu se putuse Împiedica să nu plece să-și arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alunecau prin arbori, Își Împlântau colții veninoși În păsări și mamifere; dacă nu erau chiar ele secționate brusc de ciocul vreunei păsări de pradă. Vocea teatrală și stupidă a lui Claude Darget comenta aceste imagini atroce cu o expresie de admirație ce nu se justifica prin nimic. Michel fremăta de indignare și simțea cum se formează În el o convingere de neclintit: luată În ansamblu, natura sălbatică nu e decât o mizerie respingătoare; luată În ansamblu, natura sălbatică justifica o nimicire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Poésies II) Indivizii pe care Bruno Îi cunoscuse de-a lungul vieții sale erau, În cea mai mare parte, mânați exclusiv de căutarea plăcerii - desigur, dacă În noțiunea de plăcere includem recompensele de ordin narcisist, strâns legate de prețuirea sau admirația celorlalți. Apăreau astfel diferite strategii, numite vieți umane. De la această regulă, trebuia totuși să facă o excepție - cazul fratelui său vitreg; Însuși termenul de plăcere părea greu să-i poată fi asociat; dar, la drept vorbind, era Michel mânat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și de altfel Împărtășea Întru totul valorile mediului său. Odată, În timpul unei discuții, mi-a spus: „Ceea ce dă valoarea unei religii este calitatea moralei pe care acea religie ne permite s-o fondăm.” Am rămas mut de uimire și de admirație. N-am știut niciodată dacă ajunsese singur la această concluzie sau dacă o găsise Într-o carte; În orice caz, fraza asta m-a impresionat enorm. Sunt patruzeci și cinci de ani de când mă tot gândesc la ea; astăzi, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
par miraculoase, să depășească dificultatea calculelor de stabilitate energetică la macromoleculele Întâlnite În biologie. Fără a accepta neapărat toate afirmațiile lui Hubczejak, trebuie să recunoaștem că, de-a lungul veacurilor, Book of Kells le-a inspirat mereu comentatorilor elanuri de admirație aproape extatice. Putem, de pildă, să cităm descrierea pe care i-o face Giraldus Cambrensis În 1185: „Această carte conține concordanța celor patru Evanghelii după textul Sfântului Ieronim, cu numeroase pagini și aproape tot atâtea desene, toate În culori admirabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
indivizi pe suprafața planetei - 10 miliarde de neuroni În creierul uman”, campania pentru un guvern mondial bazat pe un „nou legământ”, sau sloganul cvasi-publicitar: „VIITORUL VA FI FEMININ”. A făcut-o cu o abilitate care În general i-a adus admirația comentatorilor, evitând cu grijă orice derapaj irațional sau sectar, ba din contră, știind să-și asigure un sprijin puternic În sânul comunității științifice. Un anume cinism tradițional din studiul istoriei umane tinde În general să prezinte „abilitatea” ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-i vorba scurt. Hai să nu mai vorbim despre asta. Haide să... privim doar înainte. Trebuie să-mi repun viața pe linia de plutire. — Iisuse, dar văd că nu te dai bătută ! În vocea lui se simte o urmă de admirație sinceră. Nimic nu te demontează ! Îmi dau părul de pe față. Îl simt uscat și neiubit, plin de vârfuri despicate. — Trebuie doar să... îmi văd de viața mea. Nu știu cum, reușesc să-mi păstrez glasul calm și egal. Trebuie să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
schiță cu bulevardul de tei pe care l-a făcut la Marchant House. Pe măsură ce se însuflețește desenează tot mai rapid, și ciotul de creion din mâna lui se face tot mai mic. Iris mă vede cum îl privesc plină de admirație și-mi arată o acuarelă cu iazul satului, atârnată pe perete. — Ben a făcut-o. Apoi arată spre Nathaniel. Îl moștenește pe taică-su. Atmosfera e atât de lejeră și de relaxată, atât de diferită de orice masă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
urmez și eu cu pas săltăreț și mă lovesc cu piciorul de zid. Au. — Totu’n regulă ? Nathaniel se întoarce către mine. — Da ! spun radioasă, în ciuda faptului că piciorul îmi zvâcnește agonic. Îhm... ce verdețuri frumoase ! Arăt spre grădină cu admirație sinceră. Are formă hexagonală, cu mici cărărui între diversele parcele. — Tu ai făcut toate astea? E incredibil. — Mersi. Și mie îmi place. Îmi zâmbește. Mă rog. Uite și rozmarinul tău. Scoate o pereche de foarfece de grădină dintr-o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-și despacheteze singură lucrurile ? Ce sunt eu, servitoarea personală a acestei fătuci ? — Poate că-mi iau cărțile cu mine în grădină, adaugă aceasta relaxată. Crezi că-mi poate aranja grădinarul o masă la umbră ? Trish se uită cu maximă admirație cum Melissa scotocește printr-un rucsac plin de manuale. — Fii atentă câte cărți, Samantha ! exclamă în timp ce Melissa scoate Ghidul avocatului - primii pași în abordarea litigiilor. Fii atentă ce cuvinte complicate ! — Ăă... uau, spun politicoasă. — Ce-ar fi să ne faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știut că ai și alte talente ascunse. Nu-mi vine să cred. Cum poate să aibă chiar atâta tupeu ? — Brusc, ai devenit prietena mea. Nu fac nici cel mai mic efort să-mi ascund scepticismul. Și vrei să spui că admirația ta subită nu are nici o legătură cu faptul că ai aflat că sunt avocată ? Sau cu faptul că-ți dorești o carieră juridică ? — Întotdeauna mi-a plăcut de tine, o ține Melissa pe-a ei. — Hai, Melissa. O privesc cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Samantha ! Te-ai trezit ! Ridic capul și o văd pe Trish intrând în bucătărie cu un maldăr de ziare la subraț. În clipa în care se uită la mine, văd pe chipul ei aceeași expresie de uimire totală și de admirație pe care a avut-o și ieri, de parcă aș fi o operă de artă neprețuită care a apărut brusc în bucătăria ei. — Tocmai am citit despre tine ! — Bună dimineața, doamnă Geiger ! Las jos Daily Mail și mă ridic iute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ospățul din seara asta. Poți să‑ți notezi În jurnalul tău intim ca să‑ți aduci aminte cât de Îndrăzneață și de avansată ai fost când ți‑ai băgat trufele În poșetă! Cu cât erai mai neconvențional, cu atât Îți atrăgeai admirația lui Ravelstein. Mai târziu, avea să‑i spună lui Rosamund: - Nu‑mi mai face mutrele astea de domnișoară de pension Învelită În șervețele de mătase dantelată! Doar te‑am văzut șterpelind ciocolatele alea la „Lucas‑Carton”. Adevărul este că‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mii de dolari. Și cum stau cu pistoalele? Ravelstein mi‑a răspuns cu un hohot de râs. - Până și negresele mă opresc pe stradă ca să‑mi admire croiala hainelor. Sunt intuitiv receptive. Îi Încălzeau inima asemenea connaisseurs - fani ai eleganței. Admirația adolescenților negri Îl ajuta pe Ravelstein să contracareze ura colegilor săi, profesorii. Succesul și popularitatea cărții lui Îi scoseseră din minți pe universitari. Ravelstein dezvăluise racilele sistemului În care fuseseră ei școliți, superficialitatea viziunii lor istorice, susceptibilitatea lor la nihilismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pregătesc. Revelstein și Morris Herbst vorbeau zilnic la telefon. Morris Herbst, care era văduv, reușise cu ajutorul lui Abe să crească doi copii. Ravelstein fusese, Într‑un fel, Îndrăgostit de răposata lor mamă și vorbea despre ea cu neobișnuit respect și admirație. Mi‑o descrisese ca având: „o față dramatic de albă, ochi negri, o natură frumoasă, deschis sexuală fără să fie promiscuă.” Nimic din domeniul sexual nu mai este prohibit; provocarea constă doar În a ține piept anarhiei sexuale generale. Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o legătură de chei.). HAMALUL (Prinzându-le din zbor, cu ochii încălziți brusc.): Aha! Vrea să ne îmbete... (Arătându-i CĂLĂTORULUI cheile.) Știți de unde sunt cheile astea? Știți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Brusc, atras de mulțimea cheilor, privindu-le cu o admirație de copil în fața unui lucru nespus de ciudat și frumos.): Ce de chei! HAMALUL (Aplecat spre CĂLĂTOR, la urechea acestuia.): Sunt de la dulap... de la dulapul cu băuturi... CASIERUL: S-a hotărât să ne dea de băut.. He, he... HAMALUL: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu călătoresc prin ploaie de trei luni, să zicem, mă usuc, mor, mă descompun, înțelegeți? Mă fac praf. ȘEFUL GĂRII (Umblând buimac.): Nu pot să cred... Nu pot să cred așa ceva... Domnule... vă jur că aveți toată afecțiunea și toată admirația mea... pentru că eu vă aștept, aș putea zice, încă din copilărie... Poate că pierdusem speranța de a vă mai întâlni, da, poate că... Dar ceea ce-mi spuneți e cu totul fascinant... Și atunci, acele corpuri, oare sunt găsite... din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se înfumureze că, dintre toți, tocmai el scoate dangătul cel mai pătrunzător, de se cutremură tot Șerban Vodă. Că glasul îi aparține, nu se poate îndoi, și când se pornește vercernia, clopotul tace între pământ și cer, cufundat în respectuoasă admirație față de cele înfăptuite. Nu degeaba sunt turnat după metoda vieneză, deh, finisaj occidental. Și ce limbă am! Argint curat, răsună pân la podul Mărășești. Nu că mă laud, dar glas ca al meu n-are nimeni. Nimeni! Ce Sfântul Spiridon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ar sfărâma la o atingere sau ar răsuna ca un clopot mare de sticlă. Helga mea și cu mine am ieșit din hotel cu pași vioi. Eram deosebit de darnic în curtoazia mea, iar Helga nu era mai puțin impresionantă în admirația și recunoștința ei. Petrecusem o noapte minunată. Nu eram îmbrăcat cu haine din excedentul de război. Purtam hainele pe care le îmbrăcasem după ce fugisem din Berlin, după ce mă descotorosisem de uniforma C.A.L. Purtam hainele în care fusesem capturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
altuia pofta de viață pe ringul de lemn ce vibra, pinguinii, focile și aurora erau ca niște năluci îndepărtate. Stau la Dråffen, spunea el fetelor care la început nu-l credeau. La Dråffen, pe cuvântul meu, întărea, cerșind mirarea și admirația de pe fețele lor veșnic roșcate. În afară de ai mei, n-am mai văzut oameni de la Crăciunul trecut. Numai urși. Mințea, nu văzuse nici unul. Probabil că ai ce povesti - și fetele se așezau, își strângeau coapsele, își sprijineau coatele pe genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu mândrie. Ajutorul maistrului tâmplar și am muncit până am ajuns adjunct. Exista și așa ceva pe vremea aia, înainte de reducerea de personal. —Deci Lurch o să-ți ia locul în vreo zece ani, așa-i? întrebai eu. Bez mă privi cu admirație. —Doamne ferește! Doamne apără și păzește! Numai dacă stau toată ziua după el să-i bag ceva în capul ăla sec. —Te-am văzut sus pe schelă, îmi spuse Ben, vârându-și mâinile în buzunare și legănându-se pe călcâie. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ce fel de șmecherie? întrebai cu interes. — A, păi poți să subliniezi o scenă - cu muzică, vreau să zic. Sau poți să ai ceea ce se numește un moment de design, care-i face pe spectatori să cadă pe spate de admirație în fața decorului. Sau poate chiar să-i aduci pe toți ceilalți actori să privească scena, ca un fel de cor, sperând că asta îi va da un plus de grandoare. Aproape la fel ca atunci când faci cincisprezece sculpturi mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]