35,844 matches
-
Joyce verificând conturile. Și În tot acest interval, În apartamentul acela modern, doamna Eckman va sta pe sofaua ei de inox, Împletind hăinuțe de bebeluș pentru misiunea anglicană, iar Biblia aceea mare și ferfenițită, prima impostură a domnului Eckman, va aduna praf pe paginile neîntoarse. Q.C. Savory apăsă butonul storului cu arc, iar lumina lunii Îi atinse fața și cuțitul pentru pește și transformă șinele de oțel de pe linia pustie din față În șine de argint. Zăpada Încetase să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ninici și câinele se ținură după maior, traversând postul de gardă și apoi liniile de tren. În biroul șefului de gară, Lukici se făcea că lucrează de mama focului Într-un colț, În timp ce funcționarul de la mesagerie se aținea În preajma ușii, adunând pe o coală de hârtie coloane de cifre. — Linia este destul de bună, domnule, spuse Lukici și se strâmbă la Ninici din spatele maiorului. Îl invidia că era atât de aproape de aparat. — Alo, alo, alo, spuse maiorul ursuz. Soldatul recrut aplecă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trecu peste un macaz și ea se văzu aruncată la pieptul lui. Îl prinse de braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui o cutie de semnal dispărând amețitor din privire și o baracă neagră lângă care zăpada se adunase În troiene. Îl ținu un moment de braț, până când Îi trecu senzația de amețeală. — Iubitule, să vii repede! Te voi aștepta. Brusc, Îi veni să-i spună „Vino acuma“. Simți că-i era teamă să fie lăsată singură câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stăteau și se uitau la tren, iar una din femei alăpta la piept un sugar. În preajmă se aflau mulți soldați care nu păreau să aibă ce face. Unul din ei Îi alungă pe țărani de pe șine, dar aceștia se adunară iar pe ele douăzeci de metri mai În jos. Pasagerii Începură să devină nerăbdători. Trenul avea deja o jumătate de oră Întârziere și nimeni nu Începuse Încă verificarea bagajelor sau controlul pașapoartelor. Câțiva oameni urcară până la linie și traversară peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul mare al mănușii. — Mă Întrebam... ne Întrebam... dacă n-ați vrea să luați cina cu noi diseară. Zâmbetul omului se șterse de pe chipul său și-l văzu adunând o cantitate amenințătoare de cuvinte, așa că Îi explică: — Ați fost atât de Îndatoritor cu mine. Era foarte frig afară, În aerul liber, așa că Începură amândoi să se miște. Noroiul Înghețat trosnea și se crăpa lângă pantofii ei, murdărindu-i ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și-l abătu zgomotos asupra frunzișului pădurii, iar o voce care ar fi putut fi a doamnei Eckman Îl implora fără Încetare „Întoarce-te!“. Apoi deșertul i se clătină sub picioare și deschise ochii. Trenul se oprise și zăpada se adunase pe sticla ferestrei. Coral nu se Întorsese. Apoi cineva din coada trenului Începu să râdă și să-și bată joc. I se alăturară și alții, fluierând și huiduind. Myatt se uită la ceas. Dormise mai mult de două ore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un sfanț. Femeia se Întoarse și făcu un gest cu mâna: — Domnule Savory, veniți să Împărțim o mașină. Veți plăti și partea mea, nu-i așa? Domnul Savory Își făcu loc cu coatele, ieșind din grupul de oameni ce se adunaseră În jurul mecanicului. — Nu Înțeleg ce spune tipul. Ceva despre un boiler, zise el. Să Împărțim o mașină? continuă el ceva mai pe Îndelete. Asta ar fi destul de scump, nu-i așa? O privi pe femeie cu atenție și se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu ochii la Încuietoare. Ce mai broască, jubilă el În șoaptă, ce mai broască! — De ce ai nevoie de cremă? — Liniște, spuse el. E ca să nu se audă ce fac. Se Întoarse la soba rece și le făcu semn să se adune În jurul lui. — Broasca asta, le spuse el cu voce scăzută, e o nimica toată. Dacă Îl facem pe unul din soldați să plece undeva, putem fugi. — Veți fi Împușcați, spuse doctorul Czinner. — Nu ne pot Împușca pe toți trei deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încă un șurubel căzu cu un clinchet pe podea. Gata. — Eu aș rămâne aici, Îi spuse doctorul Czinner lui Coral. — Dar eu nu pot. Prietenul meu e chiar aici, În josul străzii. — Gata, spuse Grünlich iarăși, Încruntându-se la ei. Se adunară În fața ușii. — Dacă trag, spuse doctorul Czinner, alergați În zigzag. Grünlich Împinse de ușă, o deschise și zăpada năvăli În Încăpere. Afară nu era chiar atât de Întuneric cum fusese Înăuntru. Felinarul de la șeful de gară lumina dincolo de linii silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de fierbinte și uscată Îi era pielea. Poate că vrea apă, se gândi ea și pentru o clipă se gândi cu disperare unde ar putea găsi apă, până când Își dădu seama că aceasta cădea peste tot În jurul ei și se aduna lângă zidurile adăpostului. O reținea o vagă Îndoială: era voie să dai apă cuiva care avea febră? Dar amintindu-și de uscăciunea pielii lui, fata cedă compasiunii. Deși era apă peste tot În jurul ei, nu putea ajunge repede și ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Trebui să-și răsucească două făclii și să iasă din gaură, printre saci, fără să le stingă. Deschise ușa adăpostului cu multă Îndrăzneală, pentru că acuma era pregătită să descopere orice, dar noaptea era Întunecoasă și nu era nimeni În jur. Adună o mână de zăpadă, se Întoarse În magazie și Închise ușa după ea. Curentul iscat de Închiderea ușii Îi stinse făclia. Tânăra Îl chemă pe doctorul Czinner, dar nu auzi nici un răspuns și se Înspăimântă la gândul că acesta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
continuă Lauren, primul sfat ar fi să nu faci o nuntă cu 400 de invitați. Îți Întunecă de tot judecata. Știam că toată povestea asta o să fie un fiasco În ziua nunții. Îți dai seama? —Cum așa? Păi eram cu toții adunați În Maine, pe o drăguță insulă privată În stil hippie pe care familia mamei mele o are dintotdeauna. Sunt câteva căsuțe frumoase acolo. Îmi amintesc cum priveam oceanul cu o zi Înainte de nuntă și vedeam cum era transportat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Vai, Îmi pare că o să plângi. —Mă simt Îngrozitor, am spus, Încercând să nu plâng. Nu era momentul să cad Într-o stare de tristețe În contul activităților soțului meu de călător În jurul lumii. Totuși, simțeam cum Îmi dădeau lacrimile. Adunându-mă, m-am uitat la ceas. Era deja 2:30. M-am hotărât să merg din nou printre invitați ca să văd dacă o găseam pe Alixe. Dacă nu, urma să plec Înapoi la birou. Principalul lucru era să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
două ori pe fiecare obraz, repetând apoi exercițiul cu Hunter. Bine ați venit. Salonul de primire avea un tavan Înalt, arcuit, cu un balcon-galerie ornat, care dădea spre dormitoare. Casa era plină ochi de oaspeți și de copii care erau adunați În jurul șemineului la câte ceva de băut Înainte de cină. Soțul lui Camille, Davide, apăru exact când am ajuns noi. Îmbrăcat Îngrijit În cămașă albă, pantaloni din moleschin 1 și cu mocasini În picioare, era imaginea tipică de bancher european binevoitor aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era nici urmă de ea. Între timp, Sophia, În stilul ei inimitabil, Îl asaltă pe Faisal exact ca un tigru care Își ucide prada. Douăzeci de minute mai târziu, plecau Împreună de acolo, ținându-se de braț, spre șocul invitaților adunați la petrecere. Singura persoana care nu părea să fie oripilată era Salome, care era cocoțată pe canapea, fericită, lipindu-se Întruna de Prince Angus. Când ușa se Închise după Sophia și Faisal, Salome pur și simplu căzu de pe canapea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un tunet. Majoritatea benzilor cu râsete de la televizor au fost înregistrate la începutul anilor ’50. Astăzi, cam toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum, bum, coboară sunetul unei tobe prin tavan. Ritmul se schimbă. Bătăile se adună și se iuțesc sau se împrăștie, mai încet, dar nu vor să contenească. De sub podea, cineva urlă versurile unui cântec. Sunt oameni care simt nevoia să audă tot timpul televizorul, radioul sau combina. Oameni pe care liniștea îi înspăimântă. Ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bine să n-o mai ducă mult. Ca să le pună capăt chinurilor. E un cântec de leagăn. Cât despre etică, am învățat că treaba ziaristului nu este să judece faptele. Treaba ta e să filtrezi informația. Treaba ta e să aduni detaliile. Doar ceea ce există. Să fii un martor imparțial. Știu acum că, într-o bună zi, nu o să mai eziți să-i suni pe părinții aceia în seara de Crăciun. Duncan se uită la ceas, apoi la mine și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gând în continuare să vă duceți la petrecerea ei vrăjitorească?! Ce-ați reușit să aflați despre autorul cărții? zice. Numele lui era Basil Frankie și nu se poate spune nimic interesant despre el. Găsea texte din domeniul public și le aduna în antologii. Vechi sonete medievale, limerick-uri licențioase, poezioare pentru copii. Pe unele le-a scos din fel de fel de cărți vechi. Pe altele le-a luat de pe internet. Nu era foarte pretențios. Trântea în cărțile lui tot ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
agenda ei; o deschide și scrie un nume și data de azi. Cartea din poala Monei este o Carte a oglinzii. Orice vrăjitoare adevărată, zice, are o Carte a oglinzii. E un fel de jurnal și de rețetar în care aduni tot ce afli despre vrăji și ritualuri. De exemplu, zice, citind din Cartea oglinzii, Democrit spune că, dacă arzi un cap de cameleon într-un foc de stejar, provoci o furtună. Se apleacă în față și-mi zice direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în peluza udă, până ajung sub fereastra camerei copilului, pe care mi-a arătat-o Helen. Fereastra e încă deschisă, cu perdelele atârnând un pic în afară. Perdele roz. Bucățile de hârtie sunt împrăștiate în noroi, și încep să le adun. În spatele perdelelor, în camera goală, se aude cum se deschide ușa. Din hol apare o siluetă, și mă ghemuiesc în noroi, sub fereastră. Pe pervaz se lasă mâna unui bărbat, așa că mă trag înapoi, lipindu-mă de zid. De undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cu cât vraja e mai sucită, cu atât își va suci și-și va împiedica victima mai abitir. O va zăpăci, îi va ocupa gândul tot timpul, și atunci ea se va poticni, va ameți, nu-și va mai putea aduna mințile. Exact ca Fratele cel Mare, cu cântecele și dansurile lui. În parcarea pavată cu pietriș, la jumătatea drumului dintre bâlci și mașina lui Helen, Mona ține agenda în așa fel încât luminile bâlciului strălucesc pe o singură pagină. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la cap, toate sunt împrăștiate și-mi trosnesc sub tălpile pantofilor. Ce-a mai rămas din viața mea normală. Deschid radioul cu ceas de lângă pat. Mă întind și strâng laolaltă rămășițele de benzinării, morgi, chioșcuri de fast-food și mănăstiri spaniole. Adun grămadă bucățile însângerate și prăfuite, și la radio e muzică swing de big band. La radio e muzică celtică, gangsta rap și muzică indiană de sitar. Dinaintea mea sunt îngrămădite piese din sanatorii și studiouri de film, elevatoare industriale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mine. Mă țintuiește în ochi. Cu fața mânjită de chili. Coada, micul palmier negru din creștet, i s-a desfăcut și părul negru, sârmos, îi atârnă peste frunte și obraji. El este mântuit, dar eu nu. Fumul de grăsime se adună deasupra mea, grătarul trosnește și sfârâie; iau cartonașul lui Nash de pe jos. Îl țin deasupra lumânării de pe masă, făcând și mai mult fum, și mă uit cum arde. Se declanșează o sirenă, alarma de fum, atât de tare, că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Lazăr îi aruncă o privire tăioasă: Visez casa plină de mașini teleghidate, rachete, tractoare... ...cuie, ciocane, cuțit furat din sertar, mobila ciopîrțită rîde tipograful. Să mai vii să-ți spun... Cînd, după doi băieți, am avut o fetiță atunci viață! Aduna toate prosoapele, toate milieurile și-și înfășa păpușile. Răsuflam eu, ofta nevastă-mea. Oricum, te-aștept să bem. Lazăr promite o vodcă, mulțumește arătînd cu privirea spre geanta plină cu programe și afișe, iese în grabă și fuge spre stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]