78,666 matches
-
păr, ce răspândeau un miros greu de sânge. Sub arcul părăginit al podului se strânseseră trei câini sălbatici - doi stăteau întinși, unul în picioare, doi erau negri, unul galben. Toți aveau însă blana lucioasă, limba de un roșu aprins, dinții albi și imaculați și ochii sticlindu-le vii. În povestirea Însemnări despre fiere, Mo Yan a scris despre acest podeț de piatră și despre acești câini care au mâncat oameni morți până au înnebunit. A mai scris și despre un fiu
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
moarte. Era în ziua a douăzeci și treia din ultima lună a anului, la doar șapte zile de Sărbătoarea primăverii. Vântul era rece și geros, iar norii plumburii se țeseau strâns pe cer. Mână după mână de măzăriche asemenea boabelor albe de orez mi se lăsa pe lângă gât. Soția mea, Bai, bocea nu departe în spate; nu o auzeam însă pe concubina întâia, Yingchun, și nici pe cea de-a doua, Qiuxiang. Yingchun avea copii mici de îngrijit, așa că era de
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
culcat lângă bucile unei măgărițe. Cerule! Cui i-ar fi trecut prin minte că Ximen Nao, un domn de țară plin de gânduri înalte, bine școlit și cu știință mare de carte, o să se transforme într-un măgăruș cu copite albe ca zăpada și bot rozaliu? Traducere din chineză de Dinu Luca Copyright (c) Editura Humanitas Fiction Colecția „Raftul Denisei” coordonată de Denisa Comănescu
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
-mi imaginam că lucrurile vor putea lua o turnură incredibilă. La expirarea intervalului am întrebat ce răspuns au să-mi dea și acesta a fost negativ. Ceva însă scârțâia și nu-mi dădea pace. Cusut, de bună seamă, cu ață albă. Și așa a și fost. Am aflat până la urmă cum stau lucrurile și de abia de acum intrăm într-un domeniu halucinant pe care merită să-l cunoască tot mai multă lume. Cu ceva vreme în urmă pe net descoperisem
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
loc de muncă. Este modul meu de a prostesta față de acest partid care nu vreau să ajungă la putere”, a declarat Ciudatu Nicolae, cetățeanul acuzat de PDL că le-a arătat părțile intime. Democrat-liberalii par dispuși să meargă până în pânzele albe pentru a pedepsi afrontul venit din partea cetățeanului. Liderii PDL Dâmbovița au făcut deja plângere la Biroul Electoral Județean, dar și la Poliția Județeană. “Cetățeanul și-a expus părțile intime în public, ținta fiind candidații PDL care se aflau în trecere
Le-a arătat fundul PDL-iştilor. Vezi de ce - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/44703_a_46028]
-
care liniaritatea story-ului e spartă de flash-back-uri rememorative sau fantasmatice și de inserturi cu texte duhovnicești. Prozatoarei îi reușește ceva care numai romancierilor adevărați le „iese”: perfecta obiectivare. Ea găsește, întîi, tonul potrivit al unei relatări omnisciente într-un stil alb, transparent și dinamic. Intră, apoi, firesc „în pielea personajelor” cărora le înregistrează cu neostentativă acuitate „vocile”. Este stilul rece, precis al prozei angloamericane, dar care se mulează, complice, pe potriva mediilor mănăstirești moldovene. Fidelitatea reconstituirii evenimentelor e dublată de verosimilitate în
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
școală” (Eminescu, Blaga, Rebreanu, Arghezi, Nichita Stănescu ș.a.). Pentru Blaga a dovedit o puternică pasiune, tipărind în colaborare cărți în care evidențiază aspecte mai puțin cunoscute din opera astrului de la Lancrăm: Lucian Blaga, azi în școală (în colaborare), Editura „Școala Albei”,Alba Iulia, 2000; Scrisorile lui Blaga, Editura „Școala Albei”Alba Iulia, 2000; Polemicele lui Lucian Blaga, Editura „Altip”, Alba Iulia, 2007, dar și volume de critică și istorie literară pentru care, din 2011 este membru al Filialei Alba - Hunedoara a
Cartea de vizită a unui liceu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/4476_a_5801]
-
Blaga a dovedit o puternică pasiune, tipărind în colaborare cărți în care evidențiază aspecte mai puțin cunoscute din opera astrului de la Lancrăm: Lucian Blaga, azi în școală (în colaborare), Editura „Școala Albei”,Alba Iulia, 2000; Scrisorile lui Blaga, Editura „Școala Albei”Alba Iulia, 2000; Polemicele lui Lucian Blaga, Editura „Altip”, Alba Iulia, 2007, dar și volume de critică și istorie literară pentru care, din 2011 este membru al Filialei Alba - Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România. Celălalt coautor a fost ani
Cartea de vizită a unui liceu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/4476_a_5801]
-
beznă, doar la ei luminile ardeau în toată casa. În sufragerie, trona masa rabatabilă, de 12 persoane, desfăcută, poate, atunci pentru prima oară, plină cu bucate ca la o nuntă. În capul mesei fu instalat Gheorghe, îmbrăcat cu o cămașă albă, suflecată, descheiată la primii doi nasturi, și 8 purtând încă cravata vișinie, desfăcută pe jumătate, pe care refuzase să o scoată. Părea să fie conștient că nu îi stătea deloc rău. Radia mulțumire și sănătate. Pe fiecare genunchi îi picoteau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dar nici nu râdeau prea larg... Nu te-ai schimbat, Victore, același bărbat frumos, la fel de tânăr. Doar părul te mai trădează. Of, nu mă mai strânge așa, că mă sufoci!... Același costum impecabil, același nod perfect la cravată, iar cămașa albă la fel de imaculată. Bravo ție, iar dacă mai spui că stai la fel de bine cu femeile, să știi că te invidiez cu adevărat! Mă tovarășe, mă Gheorghe, mă, ce bucurie mi-ai putut face!! Nici nu visam să mă vizitezi... nu ne
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
deschise încet. Elena nu părea mirată, figura ei nu spunea nimic, nici bucurie, nici măcar curiozitate. Îl privi în ochi câteva clipe, să se convingă poate dacă fostul soț este beat sau nu, apoi îi zâmbi nedefinit, observând buchetul de flori albe, pe care Gheorghe îl trecea dintr-o mână în alta. Sărut mâna, Elena, am trecut pe aici și... am vrut să văd dacă ești acasă. Aceste garoafe... poftim, sunt pentru tine, știu că ți-au plăcut întotdeauna. Pot intra, doar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
gospodar la casa lui: Unde ții lemnele, mamă, tot în spate? S-a răcit soba, vrei să te îmbolnăvești? Dacă-l mai dau pe tovarășul Iliescu, să mă chemați... Nu-i răspunse bătrâna. Își așeză broboada, care-i descoperise părul alb și rar, apoi îl întrebă timid: Pe Petrache de ce l-ai lăsat să plece, dacă se înhăitează cu... și îl omoară? Am vrut să te întreb încă de aseară, dar asta îți mai trebuia atunci... Gheorghe, la rândul său, nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de partid, cum glumi cineva. Căpitanul avea un pistol mitralieră la piept, un Kalașnikov modernizat, desigur, cum remarcă același șugubăț. Dintr-un colț al ecranului, un bărbat voinic, îmbrăcat într-o ținută de camuflaj ca-n filmele americane, cu barbă albă, înarmat și el până-n dinți, privea fix, fără să-i tresară nici un mușchi de pe față. Nimeni nu-l auzi vorbind, iar Petrache, cum avea să relateze mai târziu, se trezi aducându-și aminte povestirile mamei sale, pe care nu și-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Petrache, să o lămurească. Lasă-l acolo, mamă, e bun la cimitir, pentru grilaje, voi nici măcar locuri nu ați prins... îl vindeți și-l beți, asta vreți! Bărbații au râs. Hai, Petrache, la stradă, bine că mi-am luat cascheta albă... într-o oră fac bani de chefuit o săptămână. Dacă așa vrea mătușa... Primarul își reveni după al doilea pahar de vin. La al treilea, băut ca pe apă, se metamorfoză brusc. Parcă ar fi devenit un alt om. Dumnezeii
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sediul securității și să linșeze oamenii aflați înăuntru. Sau, mai bine zis, să încerce, căci nimeni nu știa ce s-ar fi întâmplat până la urmă. Lângă acesta era postat un bărbat elegant, într-un costum negru, impecabil, cu o cămașă albă. La gât purta o cravată vișinie. De spătarul scaunului acestuia, în partea dreaptă, era agățat un pistol mitralieră, iar în stânga bărbatului se afla o femeie tânără, tunsă scurt, îmbrăcată în blugi. Bărbatul elegant era Petrache Tălparu. Pe femeia în blugi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a se înnopta, din mulțime se detașă un bărbat de statură medie, trecut binișor de prima tinerețe, cu o figură severă sau, parcă, marcată de o afecțiune fizică ori psihică, îmbrăcat impecabil, proaspăt bărbierit. Purta un costum negru și cămașă albă, asortată elegant cu o cravată roșie, lesne de observat, căci paltonul, la fel de elegant, tot negru, îl avea descheiat la toți nasturii. E Mazilu, dumnezeii mamei lui de comunist, de spion american! Vrea să-i ia locul domnului Iliescu, huooo! îl
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
auzeau copiii, care întrebau ori se întrebau unde se va așeza masa, ce vor mânca. Intră în baie și se opri în fața oglinzii. Un bărbat neras, slab, cu cearcăne la ochi, îmbrăcat într-un costum negru, șifonat, cu o cămașă albă, murdară la guler, îl privea trist, cu amărăciune. Era Petrache Tălparu. În sfârșit, se întorsese acasă. -Sfârșit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
donșoară? — Aiurea, n-o vezi că fumează? — Dădeai, idioata dracului, foc la bloc! — E o zdreanță. E beată, nenorocita. — Boschetaro! — O drogată. — Cine ești, fă, aurolaco? — Nea Gică, cheamă, bre, poliția. — N-am credit. Manuela Mureșan Dosarul Deschid ochii. Gresie albă. Niște vârfuri de cizme maro de piele, necunoscute. Ridic capul. Faianță albă, uși de termopan alb, o targă goală. Un spital. Sunt într-un spital. Oare ce caut aici? Întorc capul spre stânga. O femeie blondă, tunsă scurt. E frumoasă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bloc! — E o zdreanță. E beată, nenorocita. — Boschetaro! — O drogată. — Cine ești, fă, aurolaco? — Nea Gică, cheamă, bre, poliția. — N-am credit. Manuela Mureșan Dosarul Deschid ochii. Gresie albă. Niște vârfuri de cizme maro de piele, necunoscute. Ridic capul. Faianță albă, uși de termopan alb, o targă goală. Un spital. Sunt într-un spital. Oare ce caut aici? Întorc capul spre stânga. O femeie blondă, tunsă scurt. E frumoasă. Mă ține de mână și mă privește cam aiurea. Parcă i-e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
E beată, nenorocita. — Boschetaro! — O drogată. — Cine ești, fă, aurolaco? — Nea Gică, cheamă, bre, poliția. — N-am credit. Manuela Mureșan Dosarul Deschid ochii. Gresie albă. Niște vârfuri de cizme maro de piele, necunoscute. Ridic capul. Faianță albă, uși de termopan alb, o targă goală. Un spital. Sunt într-un spital. Oare ce caut aici? Întorc capul spre stânga. O femeie blondă, tunsă scurt. E frumoasă. Mă ține de mână și mă privește cam aiurea. Parcă i-e milă, parcă o doare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rănită. Poate am venit cu ea la spital. O fi soră-mea. Am o soră? Cine e femeia asta? Cine-s eu? Întorc capul spre dreapta. Un băiat chel. E tânăr, cel mult 25 de ani. Se uită la gresia albă. Eu câți ani am? N-am nici cea mai vagă idee. Nu-mi aduc aminte. Câți ani am. Cum mă cheamă. Unde stau. Cum o cheamă pe mama. Sunt femeie? Îmi duc mâinile la piept. Am sâni, da, sunt femeie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Mă uit spre femeia blondă. Îi răs punde ea: — O cheamă Ioana, are 27 de ani, a izbit-o un băiat cu capul de scări. Nu și amintește nimic. Plec cu doctorul cu ciocate la radiografie. Pe culoarul cu faianță albă îl întreb: Am dansat împreună în seara asta? — Nu prea cred, răspunde zâmbind. Sunt de gardă de ieri. — Sângele ăsta e al meu? Da. Te cheamă Ioana, ai 27 de ani și-ai avut un accident. Ioana, 27 de ani
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Acum însă era supărat cu motiv. Conducea nervos, cu mâinile încleștate pe volan, privind numai drumul din față. Îmbătrânise un pic. Probabil, exact cât mine. Era mai slab și nu-mi amintesc să-i fi știut vreun fir de păr alb. Încercam să-i ghicesc începuturi sau finaluri de poveste în privire, dar nu-i mai recunoșteam nici ochii, neoglindiți într-ai mei. Șase ani aproape. Am ajuns la cabană seara târziu. M-a întrebat dacă mi-e foame și, pentru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mine. Am tras geanta laptopului mai aproape și am deschis-o cu greu. Am scotocit printre cutiile și tuburile dinăuntru și am ales vreo patru. În timp ce înghițeam pastilele, îmi aminteam de domnul cu privire senină și mâini reci, în ținută alb sfidătoare, care mi-a zis că, dacă sunt extrem de disciplinată și mă mișc cât mai mult, cu puțin noroc, totul va rămâne neschimbat până aproape de final. Mare noroc. M-am trezit a doua zi devreme, nu voiam să mă aștepte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
după coșmarul ireal prin care am trecut. Datorită medicilor ne-am recăpătat încrederea în dragul nostru băiețel și suntem gata să reco mandăm tratamentul cu Alfazet-8 și Alfazet-9 tuturor părinților care țin cu adevărat la copilașii lor. Laurențiu Olteanu Cutia albă Coborâsem de câteva secunde din Turnul Eiffel. Ploua mărunt. O nevoie colosală de a merge la toaletă îmi apăsa toți centrii nervoși. M-am târât ca o reptilă până-n stradă, cu eforturi supraomenești de a nu mă face de rușine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]