5,091 matches
-
Badoblio cu privire la invitația făcută de aliați pentru o întâlnire a negociatorilor în Sicilia. Badoglio credea că poate obține condiții favorabile în schimbul capitulării. El i-a ordonat lui Castellano să insiste că orice capitulare a Italiei este condiționată de o debarcare aliată de proporții în peninsulă. În acel moment, Aliații ocupau doar Sicilia și alte câteva insule de mai mică importanță. Badoglio a cerut chiar să aibă acces la planurile militare aliate. Această ultimă cerere avea să fie respinsă din capul locului
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
a fost numele de cod pentru invazia aliată din Italia continentală din septembrie 1943. Operațiunea a urmat invaziei încununată cu succes din Sicilia. În afară de operațiunea principală ( Avalanșa) au mai fost executate două debarcări de sprijin, una în Calabria (Operațiunea Baytown) și alta la Taranto (Operațiunea Slapstick). După în
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
underbelly of Europe” (pântecul Europei). Sprijinul italienilor de rând pentru război era în scădere, iar premierul britanic considera că invazia va scoate rapid Italia din război, și în felul acesta influența marinei italiene din Marea Mediterană ar fi dispărut, eliberând traficul Aliat în regiune. În felul acesta, aprovizionarea dinspre Orientul Mijlociu și Îndepărtat a forțelor aliate s-ar fi făcut mult mai ușor, crescând de asemenea fluxul de mărfuri dinspre Regatul Unit și SUA către Uniunea Sovietică. În plus, forțele germane ar fi
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
s-a afirmat că o invazie a Italiei ar fi grăbit capitularea și ar fi dus la o victorie militară împotriva trupelor germane, care ar fi fost prinse în capcană într-o țară care nu le-ar mai fi fost aliată. Touși, rezistența italiană și în special cea germană s-au dovefit destul de puternică, iar luptele din Italia au continuat chiar și după căderea Berlinului. În plus, invazia a făcut ca Aliații să fie obligați să se ocupe și cu aprovizionarea
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
încercuit și distrus de tancurile germane. În zona de acoperire a Diviziei a 45-a americană, tancurile germane au avut un succes important. Pe 13 septembrie, flancul drept al diviziei a cedat, lăsând să se formeze un intrând în liniile aliate în dreptul confluenței râurilor Sele și Calore Lucarno. Tancurile germane au înaintat pânâ la aproape 6,5 km de țărm și au fost oprite doar de bombardamentele executate de pe navele din larg și de artileriștii care ocupaseră pozițiile defensive ale infanteriei
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
din Italia a aliaților s-a transformata într-o lungă luptă de uzură dusă împotriva unor linii defensive bine pregătite și apărate cu dârzenie de germani. Condițiile meteorologice, fortificațiile germane și buna pregătire de luptă a apărătorilor au anulat superioritatea aliată în mijloace mecanizate și în avioane. Aliații au luptat până la mijlocul lunii ianuarie 1944 pentru a a străpunge linile defensive „Volturno”, „Barbara”, „Bernhardt”, pentru a ajunge în fața „Liniei Gustav”, cea mai puternică componentă a Liniei de iarnă. Aici a avut
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
Impero Romano", latină : "Novum Imperium Romanum"), dar această denumire nu a fost folosită la nivel oficial. Numele folosit de obicei de istorici pentru a se referi la Regatul Italiei în timpul lui Mussolini este „Italia fascistă”. În timpul fascismului, regatul s-a aliat cu Germania nazistă în al doilea război mondial, până în 1943. În cei doi ani rămași din conflict, regatul a trecut de partea Aliaților, după ce Mussolini a fost înlăturat din funcția de prim ministru, și partidul fascist a fost scos în afara
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
a urmat, Garibaldi și republicanii săi au devenit din ce în ce mai radicali. Doar arestarea lui Garibaldi în 1862 a pus capăt frământărilor politice. În 1866, premierul Prusiei Otto von Bismarck i-a oferit regelui Victor Emmanuel al II-lea posibilitatea să se alieze cu Regatul Prusiei în războiul austro-prusac. În schimbul ajutorului dat Prusiei, Bismark promitea că va fi de acord cu anexarea de către Italia a Veneției aflate în acel moment sub controlul Vienei. Regele Emmanuel a fost de acord cu semanrea alianței, fiind
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
s-au înfruntat în lupte de stradă până când armata a intervenit și a restabilit calmul. După atacarea Regatului Serbiei de către Imperiul Austro-Ungar în 1914, conflictul local s-a transformat rapid într-unul global - primul război mondial. În ciuda faptului că era aliată din punct de vedere oficial cu Germania și Austro-Ungaria, Italia a rămas neutră la începutul conflictului, pretinzând că Tripla Alianță fusese gândită doar pentru scopuri defensive. Societatea italiană era divizată în privința războiului: socialiștii se opuneau în general războiului, în timp ce naționaliștii
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
cedat și a permis ca anumite teritorii sudaneze să fie anexate la Libia. Aceste concesiuni au avut loc pe fundalul unor bune relații iatalo-britanice de la acea vreme. În 1935, Regatul Italiei se afla în culmea puterii și prestigiului internațional. Mussolini aliase Italia cu Franța și Anglia împotriva unei eventuale agresiuni a Germaniei Naziste. Mussolini a crezut că această alianță îi va conferi un atu în plus în tentativa lui de ocupare a Etiopiei, pe care o dorea transformată în coloniei italiană
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
conducă împotriva compatrioțiilor lor invadatori. În acel an, Dagobert a murit și neustrienii l-au proclamat rege pe Chilperic al II-lea fără sprijinul tuturor francilor. În 716, Chilperic și Ragenfrid au condus împreună o armată în Austrasia. Trupele neustriene aliate cu o altă forță invadatoare condusă de Redbad, regele a frizilor, și s-au întâlnit cu Charles la Koln, care era încă deținută de Plectrude. Charles a avut puțin timp pentru a aduna oamenii, sau să-i pregătească, iar rezultatul
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
la găsirea Patriciei, împotriva voinței lui Jack, noul ei soț. Victor o cere în căsătorie pe Nikki încă o dată, în iunie 2010. Nikki acceptă, însă Maggie McClaine, o barmaniță pe care a întâlnit-o în timp ce îl căuta pe Adam, se aliază cu Deacon Sharpe pentru a-i despărți pe foștii soți Newman. Victor o găsește pe Nikki în pat cu Deacon, iar Maggie îl convinge să plece. Aceasta îl droghează și se mărită cu el. Soțul lui Katherine, Murphy, își dă
Tânăr și neliniștit () [Corola-website/Science/309499_a_310828]
-
vrea ca fiul ei să petreacă mai mult timp cu tatăl lui - Jack Abbott. Victor se împacă cu Nikki și petrec o noapte împreună, însă a doua zi se însoară cu Diane. Ulterior, Victor divorțează de Diane, iar aceasta se aliază cu Adam pentru a-și înscena propria moarte și a da vina pe Victor. Diane își dă seama că nu se poate încrede în Adam și îi cere ajutorul lui Jack, însă acesta o refuză. Ea încearcă să îl seducă
Tânăr și neliniștit () [Corola-website/Science/309499_a_310828]
-
000 de oameni, iar în iulie 1945 își crescuse efectivele la 228.000, cei mai mulți nou veniți fiind prizonieri de război și foști internați în lagărele de concentrare eliberați. Forțele armate poloneze din vest au luptat în marea majoritatea operațiunilor militare aliate împotriva Germaniei Naziste și Italiei fasciste în Orientul Mijlociu, Mediterana, Africa și Italia, (aducându-și o contribuție hotărâtoare în timpul bătăliei de la Monte Cassino) și pe frontul vest-european (de la raidul de Dieppe, continuând cu Ziua Z și Operațiunea Overlord, până la Operațiunea Market
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
de victorii dintre toate escadrilele angajate în luptele Bătăliei Angliei - 126 - deși s-a angajat în luptă doar din 30 august 1940. Piloții polonezi, care reprezentau doar 5% din totalul piloților aliați, au fost responsabili pentru 12% dintre victoriile piloților aliați din bătălia Angliei, (203), cel mai ridicat număr de victorii. Forțele aeriene poloneze au fost implicate în luptele din Tunisia prin escadrila poreclită „circul lui Skalski” și a participat la raidurile asupra Germaniei din anii 1944 - 1945. În a doua
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
mai multe denumiri. Inițial s-a numit "Piața Jianu", în amintirea unuia din pandurii lui Tudor Vladimirescu. Însă, în perioada interbelică, denumirea a fost schimbată în "Piața M. Eminescu". În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când România era aliată cu Germania Nazistă, piața s-a numit "Adolf Hitler", după Lovitura de stat de la 23 august 1944 revenind la denumirea veche. În perioada de început a comunismului în România, în cinstea lui Stalin, piața a fost rebotezată "Piața Generalissim I.
Piața Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/309573_a_310902]
-
De la acesta din urma provine numele strâmtorii Gibraltar. Vizigoții erau împărțiți între regele Rodrigo (ultimul rege vizigot) și Agila II, Tarik spera ca una din părți sa-i devină aliată, el având doar 7000 soldați. Vizigoții la început s-au aliat împotriva musulmanilor dar pe câmpul de luptă trupele lui Agila au abandonat pe Rodrigo, acesta pierzând lupta. După bătălie, Tarika stat până anul următor când Musa ibn Nusair sosește din nordul Africii cu 18000 oameni ca întăriri. După aceasta este
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
asemenea abordare a problemei oferea avantajul creării unei bariere, care ar fi limitat înaintarea sovietică în Europa. În schimb, americanii considerau că o abordare mult mai pragmatică era un atac pe calea cea mai scurtă dintre Germania și principalele baze aliate din Regatul Unit. Americanii și-au sprijinit cu foarte mare hotărâre punctul de vedere și au lăsat foarte clar să se înțeleagă că soluția debarcării pe coasta Atlanticului este singura pe care o vor spirjini. Până în 1944, au mai existat
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
de către „Șeful Statului Major al Comandantului Suprem Aliat” (COSSAC), generalul locotenent Frederick E. Morgan, secondat de adjunctul său american, generalul maior Ray Barker. Planul a fost adoptat și adus la zi în ianuarie 1944 de „Cartierele Generale ale Forțelor Expediționare Aliate” (SHAEF), conduse de generalul Dwight D. Eisenhower. Raza mică de acțiune a avioanelor de vânătoare britanice, care acționau de pe aerodrumurile din insulă, limitau foarte mult locațiile posibile de debarcare amfibie. Mai mult, din punct de vedere geografic, numărul locațiilor era
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
și în același timp era un punct strategic neșteptat de debarcare. Atacul executat în această zonă ar fi asigurat crearea confuziei și debandadei în rândul forțelor germane. În noiembrie 1943, generalul Eisenhower a fost numit Comandant Suprem al Forței Expediționare Aliate din Europa Occidentală. În ianuarie 1944, generalul britanic Bernard Montgomery a fost numit în funcția de comandant al Grupului de Armate al 21-lea, care avea în subordine toate forțele terestre, și a fost însărcinat cu dezvoltarea planului de invazie
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
în Anglia. Din fericire pentru Aliați, toți acești spioni fuseseră capturați. Spionii putuseră să opteze pentru cooperarea cu Aliații sau pedeapsa capitală. Cei mai mulți au ales să coopereze și astfel serviciile naziste de spionaj primeau rapoarte despre existența FUSAG și preparativele aliate de debarcare în regiunea Pas de Calais. Pentru a adânci diversiunea, au fost create „tabere” din placaj, populate cu „autovehicule” și „blindate” gonflabile, plasate în regiunile din apropierea porturilor din estul Angliei. Avioanele de recunoaștere germane au putut fotografia în voie
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
concentrării de trupe pe continent. Prima fază, de stabilire a unui cap de pod sigur, a fost codificat "Neptune". După cum se poate afla din documentele expuse la Muzeul Zilei Z:: De-a lungul anilor 1942 și 1943, germanii considerau invazia aliată în vestul Europei ca pe o posibilitate îndepărtată. Pregătirile pentru contracararea invaziei au fost limitate la construirea de către Organizația Todt a unui număr de fortificații impresionante, care să protejeze porturile importante. La sfârșitul anului 1943, concentrarea de forțe aliate din
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
invazia aliată în vestul Europei ca pe o posibilitate îndepărtată. Pregătirile pentru contracararea invaziei au fost limitate la construirea de către Organizația Todt a unui număr de fortificații impresionante, care să protejeze porturile importante. La sfârșitul anului 1943, concentrarea de forțe aliate din Anglia l-a făcut pe feldmareșalul Gerd von Rundstedt, comandantul suprem german din vest, să ceară întăriri. În afară de unități noi, felmareșalul a primit și un nou subordonat, feldmareșalul Erwin Rommel. Rommel avea intenția la început să intreprindă un simplu
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
puternice. În schimb, canadienii nu au reușit să stabilească legătura cu plaja Sword. La sfârșitul primei zile de lupte debarcaseră aproximativ 15.000 de canadieni, iar Divizia a 3-a de infanterie canadiană înaintase mai mult decât oricare altă unitate aliată în interiorul teritoriului francez, în ciuda puternicei rezistențe întâmpinate pe plajă și a contraatacurilor Diviziilor a 21-a și a 12-a Panzer "Hitlerjugend" de pe 7 și 8 iunie. Pe plaja Gold, pierderile au fost destul de ridicate, în principal din cauza faptului că
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
frontul german pe flancul lor vestic. Împotriva marii concentrări de forțe germane de la sud de Caen, Montgomery a transferat blindatele britanice spre vest și a lansat Operațiunea Bluecoat (30 iulie - 7 august), pentru a crește presiunea exercitată de americani. Atacurile aliate din regiune i-au împins pe germani mai spre vest, ceea ce a permis declanșarea unei noi operațiuni ofensive pe 7 august, dinspre Caen spre sud - Operațiunea Totalize. La începutul lunii august, dându-și seama că aliații nu vor efectua mult
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]