4,504 matches
-
teritoriile. Prima misiune a reginei Catherine este să organizeze un avanpost în regatul cucerit cerând ajutor trupelor aliate. Vrăjitorii () din Bracada și elfii din AvLee răspund chemării sale și împreună mărșăluiesc spre Steadwick, pe care îl recuceresc. Apoi, repede, trupele aliate avansează spre granița de vest, înăbușind răscoala. Curând după acestea, Lucifer Kreegan, un comandant al armatelor din Eeofol, trimite un sol în Erathia pretinzând că Roland Ironfist este prizonier în ținuturile sale. Elfii din AvLee invadează Eeofol, dar nu reușesc
Heroes of Might and Magic III () [Corola-website/Science/322500_a_323829]
-
și Reims, denumită a Treia Bătălie de pe Aisne, i-a dus pe germani până pe malul nordic al Marnei la Château-Thierry, depărtare de Paris, în ziua de 27 mai. Două divizii americane, 2 și 3 Infanterie, au fost angajate în efortul aliat de a-i opri pe germani. La 31 mai, Divizia 3 a oprit înaintarea germană la Château-Thierry, germanii schimbând direcția spre dreapta către Vaux și către pădurea Belleau. La 1 iunie, au căzut Château-Thierry și Vaux, iar trupele germane au
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
ordine ambigue privind ofensiva nordică a lui Rupert și planurile de viitor: să încerce să elibereze Yorkul sau, dacă nu poate, să i se alăture regelui la Worcester. Rupert a înțeles că trebuie să despresureze Yorkul și să învingă armata aliată, abia după care să se îndrepte spre sud pentru a-l ajuta pe rege. În acest moment, armata lui Rupert număra aproape 14.000 de oameni. El a plecat din Liverpool către Preston, care s-a predat fără luptă. De
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
pod de vase peste Ouse în dreptul satului Poppleton la câțiva kilometri nord de York. Aceasta era singura trecere disponibilă aliaților în amonte de un alt pod de vase de la Acaster Malbis sud de York, iar capturarea sa a împiedicat armatele aliate să mai treacă râul Ouse și să-l atace pe Rupert. Alți călăreți ai lui Rupert au sosit la York și au făcut joncțiunea cu garnizoana. Odată Yorkul despresurat, Newcastle i-a trimis lui Rupert o scrisoare lingușitoare de bun
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
trimis lui Rupert o scrisoare lingușitoare de bun venit și de felicitare. Rupert a răspuns prin Goring, cerându-i lui Newcastle să vină cu forțele sale în ajutorul lui Rupert în următoarea dimineață. Aflând că inamicul câștigase avantaj pozițional, comandanții aliați și-au discutat opțiunile. Ei au hotărât să se retragă spre sud la Tadcaster și Cawood, unde își puteau proteja liniile de aprovizionare de la Hull, și în același timp puteau bloca orice mișcare spre sud a lui Rupert de oricare
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
orice mișcare spre sud a lui Rupert de oricare parte a Ouse-ului. Pedestrașii, artileria și echipamentele parlamentariștilor au pornit în dimineața de 2 iulie, lăsând cavaleria și dragonii, conduși de Sir Thomas Fairfax, în ariergardă. Pe la ora 9 am, generalii aliați au aflat că armata lui Rupert a traversat și a capturat podul de vase de la Poppleton, și că înaintează către Marston Moor. Pedestrașii scoțieni și parlamentariști, dintre care unii ajunseseră deja la Tadcaster, au fost chemați în grabă înapoi. Pe la
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
salutat, spunându-i: „My Lord, mi-aș fi dorit să fi sosit cu forțele dumitale mai devreme, dar sper că tot vom avea o zi glorioasă.” Newcastle se opunea unei bătălii anticipate de ambele tabere. El a sugerat că armata aliată se va dizolva în cele din urmă și a sugerat să se aștepte sosirea unei forțe de 3.000 de oameni sub conducerea colonelulului Clavering și mai multe garnizoane adunate, totalizând încă 2.000 de oameni. Rupert era convins că
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
lui Eythin, iar Eythin a acuzat pripeala lui Rupert. La Moor, Eythin a criticat dispozițiile lui Rupert care urmau să-i împingă prea aproape de inamic. El era îngrijorat că o movilă de pe terenul dintre culmea pe care se adunaseră forțele aliate și valea dintre Long Marston și Tockwith ascundea linia întâi a infanteriei aliate și o adăpostea de focul de artilerie, permițându-i în schimb să atace brusc de la mică distanță. Când Rupert a cerut fie să se atace, fie să
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
criticat dispozițiile lui Rupert care urmau să-i împingă prea aproape de inamic. El era îngrijorat că o movilă de pe terenul dintre culmea pe care se adunaseră forțele aliate și valea dintre Long Marston și Tockwith ascundea linia întâi a infanteriei aliate și o adăpostea de focul de artilerie, permițându-i în schimb să atace brusc de la mică distanță. Când Rupert a cerut fie să se atace, fie să se retragă așa cum a sugerat Eythin, Eythin a declamat că este prea târziu
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Când Rupert a cerut fie să se atace, fie să se retragă așa cum a sugerat Eythin, Eythin a declamat că este prea târziu pentru o asemenea manevră. Armata regalistă s-a pregătit să se cantoneze pentru noapte, în apropierea armatelor aliate. Covenantiștii și parlamentariștii au ocupat dealul Marston, o culme joasă dar proeminentă în întinsa vâlcea a Yorkului, între satele Long Marston și Tockwith. Ei aveau avantajul altitudinii, dar lanurile de porumb care se întindeau între cele două sate le stânjeneau
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
garnizoanei din York, și abia seara târziu regaliștii au ocupat toate pozițiile. O serie de averse de ploaie și descurajarea lui Newcastle și Eythin l-au convins pe Rupert să-și amâne atacul până a doua zi. Dinspre pozițiile armatei aliate, se auzeau intonări de psalmi. Când regaliștii au rupt rândurile ca să ia cina, Leven a remarcat lipsa de pregătire a adversarilor săi și a ordonat oamenilor lui să atace pe la ora 7:30 pm, chiar când deasupra pârloagei a izbucnit
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Mare parte din flancul victorios al lui Goring fie s-a împrăștiat urmărind inamicul, fie a dat fuga să prade proviziile aliaților, dar unii din ei, conduși de Sir Charles Lucas, au manevrat spre a ataca flancul drept al infanteriei aliate. Între timp, câțiva pedestrași ai lui Newcastle au contraatacat pedestrașii lui Lord Fairfax în centrul liniei aliate și le-au provocat confuzie. Profitând de avantaj, brigada de călăreți a lui Blakiston (probabil susținută și de un grup de „Gentleman Volunteers
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
fuga să prade proviziile aliaților, dar unii din ei, conduși de Sir Charles Lucas, au manevrat spre a ataca flancul drept al infanteriei aliate. Între timp, câțiva pedestrași ai lui Newcastle au contraatacat pedestrașii lui Lord Fairfax în centrul liniei aliate și le-au provocat confuzie. Profitând de avantaj, brigada de călăreți a lui Blakiston (probabil susținută și de un grup de „Gentleman Volunteers” conduși de însuși Newcastle) a șarjat în centru. Sub aceste atacuri, în confuzie și în întuneric, peste
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
făcută de „Whitecoats”, și 1.500 au căzut prizonieri, printre care și Charles Lucas și general-maiorul Henry Tillier. regaliștii și-au pierdut toate tunurile, multe sute de arme și mai multe stindarde căzând și ele în mâinile aliaților. Depeșa generalilor aliați, precum și alte surse parlamentariste, sugerează că din tabăra lor au murit 300 de soldați. Unul dintre cei răniți mortal din rândurile parlamentariștilor a fost fratele lui Sir Thomas Fairfax, Charles. Un altul a fost nepotul lui Cromwell, Valentine Walton, locit
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
practic nordul. Aliații victorioși s-au regrupat, deși prea încept pentru a-l intercepta pe Rupert la plecarea din York. Leven fugise la Leeds, la circa de câmpul de luptă, și a aflat cu mare surpriză vestea victoriei. Odată ce armata aliată a fost readunată, ei au reluat asediul Yorkului. În urma acordului că soldații scoțieni nu vor fi cantonați în oraș, garnizoana a capitulat condiționat la 16 iulie. Armata aliată s-a împrăștiat și ea în scurt timp. Leven și-a dus
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
de luptă, și a aflat cu mare surpriză vestea victoriei. Odată ce armata aliată a fost readunată, ei au reluat asediul Yorkului. În urma acordului că soldații scoțieni nu vor fi cantonați în oraș, garnizoana a capitulat condiționat la 16 iulie. Armata aliată s-a împrăștiat și ea în scurt timp. Leven și-a dus soldații în nord să asedieze orașele Newcastle upon Tyne și Carlisle, în vreme ce armata lui Manchester s-a întors la to Lincolnshire și de acolo, în cele din urmă
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
echipajul navei "Enterprise" în „Q Who?”. Conceptul rasei Borg s-a născut din necesitatea ca, în "Star Trek", să existe un antagonist nou, care să apară în mod regulat, ceea ce lipsise în primul sezon al "Generației următoare"; Klingonienii erau acum aliați, iar Romulanii erau mai mult absenți. Inițial, Ferengi fuseseră concepuți ca nou inamic al Federației Unite a Planetelor, dar aspectul lor comic și neintimidant, dublat de devotamentul lor pentru acumularea capitalistă prin „antrepriză liberă” a făcut ca aceștia să nu
Borg () [Corola-website/Science/322841_a_324170]
-
Anthropoid din punctul de vedere al lui Kubiš. Ea este subiectul piesei „Antropoid” de pe albumul "VII: Sturm und Drang" al trupei de groove metal Lamb of God, originare din Richmond, Virginia. Biserica Sf. Chiril și Metodiu, unde au murit agenții aliați după ce au fost încolțiți, și monumentul memorial pentru cei uciși de SS ca represalii pentru Operațiunea Anthropoid.
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
special unitățile de blindare, astfel încât calea pentru forțele lui Bradley să fie cât mai ușoară. Pentru a rezolva acest lucru a fost planificată „Operațiunea Goodwood”, iar Eisenhower a asigurat că ambele operațiuni vor beneficia de sprijinul și suportul Forțelor Aeriene Aliate, în forță prin intermediul bombardierelor strategice puse la dispoziție. Pe 12 iulie, Bradkez le aduce la cunoștință subordonaților săi planul Operațiunii Cobra, care consta în trei faze de acțiune. Principalul efort al operațiunii urma să fie dus de către Corpul VII condus
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
canadiene au fost lansate pentru a sprijini o tentativă de dezlănțuire (începere a ofensivei) care nu a reușit să se materializeze. Până la 24 iulie cerul fusese curatat suficient pentru ca ordinul de atac să fie dat și 1.600 de avioane aliate au decolat spre Normandia. Cu toate acestea, vremea închisă din nou pe câmpul de luptă, și în condiții de vizibilitate redusă, mai mult de 25 de americani au fost uciși și 130 răniți în atacul cu bombă - câțiva soldați înfuriați
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
luptă din momentul în care a început Operațiunea Cobra. Atunci când a ordonat concentrarea diviziei sale, colonelul Heinz Günther Guderian, ofițerul personalului de conducere a celei de-a 116 Divizii, a fost frustrat de nivelul ridicat al activității bombardierelor de luptă aliate. Fără să primească sprijin direct de la a 2-a Divizie Panzer, așa cum i se promisese, Guderian a declarat că grenadierii panzer nu ar putea să-i contraatace cu succes pe americani. În timpul nopții din 29 iulie, lângă Saint-Denis-le-Gast, în acțiuna
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
și 4 august, șapte divizii ale Armatei a III-a a generalului Patton au străbătut drumul prin Avranches și peste podul de la Pontaubault înspre Bretania. Armata germană în Normandia a fost redusă la o stare atât de proastă de către ofensivele aliate, încât, neavând nici o perspectivă de consolidare în urma ofensivei de vară sovietice împotriva Grupului de Armate Centru, foarte puțini germani credeau că ar putea evita acum înfrângerea. În loc să ordone forțelor sale rămase să se retragă spre Sena, Adolf Hitler a trimis
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
luptele au continuat până la 13 august. Până la 8 august, orașul Le Mans, cartierul oficial al Armatei a-7a Germane, a căzut la americani. Cu cele câteva formațiuni rămase, capabile de luptă, ale lui von Kluge, distruse de Armata Întâia, comandantul forțelor aliate și-a dat seama că întreaga poziție germană în Normandia se prăbușea. Bradley a declarat: La data de 14 august, forțele canadiene, unite cu mișcările americane spre nord de Chambois, au lansat Operațiunea Tractable - intenția aliaților a fost aceea de
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
-7-a și a 5-a de lângă orașul Falaise. Cinci zile mai târziu, două brațe ale încercuirii au fost aproape complete; avansarea Diviziei de Infanterie a 90-a a SUA a luat contactul cu Divizia Întâia Blindată Poloneză, iar primele unități aliate au traversat Sena la Mantes Gassicourt, în timp ce unitățile germane s-au refugiat spre est, cu orice mijloce pe care le puteau găsi. Până pe 22 august, Pocket Falaise, pe care germanii se luptau cu disperare pentru să-l mențină deschis pentru
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
cu disperare pentru să-l mențină deschis pentru a permite forțelor lor prinse în capcană, să scape, a fost în cele din urmă închis, încheind efectiv Bătălia din Normandia cu o victorie decisivă. Toate forțele germane de la vest de liniile aliate, erau acum moarte sau în captivitate și, deși, aproape 100.000 de soldați germani au reușit să fugă, au lăsat în urmă 40,000-50,000 de prizonieri și peste 10.000 de morți. Un total de 344 de tancuri și
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]