18,056 matches
-
neapărat aceleași forme de organizare socială. Consensul este rezultatul unei interacțiuni în plan simbolic. Semnificațiile sunt stabilite printr-un proces de interacțiune ale cărui mecanisme și legi urmează să fie clarificate. Definit în acest fel, interacționismul simbolic nu reprezintă o alternativă la abordarea sociologică „obiectivă”, ci doar un element complementar al ei, concentrându-și atenția asupra proceselor subiective ale constituirii vieții sociale. El nu explică, în fapt, de ce o colectivitate umană își elaborează o anumită formă de organizare, manifestă un anumit
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
într-adevăr, contribuția etnometodologiei se lasă așteptată într-un mod din ce în ce mai dezamăgitor. Ea a atras atenția asupra unor mecanisme cognitive și de comunicare socială care sunt, fără doar și poate, importante și necesar de a fi luate în considerare. Ca alternativă a sociologiei obiective, etnometodologia pare însă un eșec ce se conturează cu tot mai mare claritate. Ca investigare complementară, ea ar putea aduce o contribuție la îmbogățirea explicației sociologice. Deja în interiorul etnometodologiei se prefigurează un proces de delimitare a ambițiilor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formulată aici mai clar: putem face anumite predicții asupra momentului în care sistemele sociale vor adopta schimbarea? În t1, deși apar primele dificultăți ale modului A de organizare, nu există încă nici o motivare a declanșării unui proces de căutare de alternative. În condiții de cunoaștere scăzută, căutarea de alternative are relativ puține șanse de reușită. Și chiar dacă modul B de organizare ar putea fi imaginat, nu există argumente suficient de solide pentru a proba eficiența sa. Experimentarea lui ar fi un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asupra momentului în care sistemele sociale vor adopta schimbarea? În t1, deși apar primele dificultăți ale modului A de organizare, nu există încă nici o motivare a declanșării unui proces de căutare de alternative. În condiții de cunoaștere scăzută, căutarea de alternative are relativ puține șanse de reușită. Și chiar dacă modul B de organizare ar putea fi imaginat, nu există argumente suficient de solide pentru a proba eficiența sa. Experimentarea lui ar fi un act riscant. Și, de aceea, atât timp cât forma existentă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ar putea fi imaginat, nu există argumente suficient de solide pentru a proba eficiența sa. Experimentarea lui ar fi un act riscant. Și, de aceea, atât timp cât forma existentă de organizare este satisfăcătoare, întreprinderea nu va avea motivații suficiente să exploreze alternativele și cu atât mai puțin să le experimenteze. Ea nu are cum să realizeze că în t2 există deja în posibilul său acțional o soluție de organizare mai bună. În t3, din cauza schimbării substanțiale a condițiilor, modul de organizare A
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care descriu comportamentul sistemelor sociale, este necesar deci să includem în formularea lor și nivelul de cunoaștere la care se plasează respectivul sistem. Acesta va putea aduce o serie de precizări asupra unor aspecte importante ca: predictibilitatea alegerii, probabilitatea explorării alternativelor, atitudine conservatoare sau inovatoare, considerarea consecințelor de termen scurt și lung etc. Forma conștiinței ca factor determinanttc " Forma conștiinței ca factor determinant" Nu numai conținutul cognitiv al conștiinței (cantitatea și calitatea cunoștințelor disponibile), ci și forma proceselor cognitive aduce o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociologului în calitate de specialist nu implică numai probleme de tip tehnic, dar și probleme sociale specifice. În acest proces, el este confruntat inevitabil cu trei tipuri de opțiuni: opțiunea în sistemul de interese, opțiunea sectorială/transsectorială sau globalistă și opțiunea statu-quo/alternative. Aceste opțiuni sunt nu numai social-practice, ci, totodată, și științifice. Ele definesc relația socială a sociologului cu colectivitatea din care face parte, tipul de contribuție pe care o aduce, cât și teoria și metodologia utilizate de el. În continuare, vor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nedreptățiți: săraci, muncitori, minorități naționale și rasiale,tineri, bătrâni, femei, handicapați (Becker și Horowitz, 1978). Această abordare este centrată pe evidențierea consecințelor structurale negative ale sistemului capitalist- așa cum apar ele dramatizate în cazul claselor și grupurilor marginalizate -, pe explorarea unei alternative de organizare socială. Discuții aprinse au loc, de exemplu, în legătură cu angajarea sociologiei industriale occidentale. Aceasta este adesea acuzată că exprimă punctul de vedere al patronatului. Pentru a ilustra aceste controverse, să recurgem la un exemplu recent: discuțiile care au loc
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
scop în sine. Se remarcă aici încă o funcție a colectivității sociologice: aceea de a conduce orientarea transsectorială, globalistă și umanistă a activității sociologilor, de a preveni implicarea unilaterală în susținerea intereselor sectoriale, particulariste. Opțiunea statu-quo/Alternativetc " Opțiunea statu‑quo/Alternative" Cartea lui Aldous Huxley Minunata lume nouă, apărută în anii ’30, a surprins epoca prin imaginea unui viitor posibil: o societate înalt perfecționată tehnologic, cu un grad ridicat de integrare și control asupra ei însăși, dar complet antiumană. Individul este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Apare, în aceste condiții, o nouă posibilitate: un mod de organizare, indiferent de adecvarea sa ultimă în raport cu condițiile existente și cu necesitățile colectivității respective, se poate perpetua indefinit, controlând eficient orice forță care ar putea să ducă la schimbarea sa. Alternativele de organizare sunt excluse, statu-quo-ul devenind extrem de stabil. El este atât de eficient, încât chiar oamenii se unidimensionalizează. Conștiința lor este controlată în mod total, eliminându-se din ea orice proiect alternativ, revoluționar. Apare astfel un nou tip de integrare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
independent puternice mecanisme de conservare. Raționamentul lui Marcuse prezintă o serie de simplificări excesive. El sesizează însă o problemă reală, pe care sociologul practician o are adesea în față: opțiunea între statu-quo (modul de organizare existent al unui sistem) și alternativele sale de organizare. Există aici un pericol pentru sociolog. El poate deveni prizonierul organizării sociale în care acționează. Aceasta îl „anagajează”, îi formulează problemele de soluționat, îi evaluează contribuția și i-o sancționează. Un mod de organizare reprezintă un univers
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
perfecționarea acestuia. O întreprindere, să presupunem, formulează probleme ca nerespectarea autorității, insubordonare, indisciplină. Sunt probleme tipice pentru o organizare ierarhic autoritară. Soluționarea acestor probleme cu mijloace specifice acestui mod de organizare îl va întări. Sociologul poate însă opta pentru o alternativă de organizare democratic participativă. În acest mod de organizare, dificultățile inerente organizării ierarhic autoritare dispar sau se diminuează ca importanță, apărând alte probleme: cum să motivezi participarea activă și responsabilă la conducere și realizarea întregii activități, cum să creezi deprinderile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
realizarea întregii activități, cum să creezi deprinderile și priceperile necesare participării, cum să distribui responsabilitatea în condițiile unei conduceri colective etc. Acceptând deci problemele formulate de către un sistem, sociologul acceptă meritele statu-quo-ului, organizarea existentă a acestuia, fără a mai explora alternativele posibile de organizare. Desigur, statu-quo-ul poate reprezenta efectiv modul de organizare cel mai bun. Sau, pot exista alternative mai bune. Este misiunea sociologului să decidă în fiecare caz în parte, să opteze: va acționa în sensul perfecționării statu-quo-ului sau al
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conduceri colective etc. Acceptând deci problemele formulate de către un sistem, sociologul acceptă meritele statu-quo-ului, organizarea existentă a acestuia, fără a mai explora alternativele posibile de organizare. Desigur, statu-quo-ul poate reprezenta efectiv modul de organizare cel mai bun. Sau, pot exista alternative mai bune. Este misiunea sociologului să decidă în fiecare caz în parte, să opteze: va acționa în sensul perfecționării statu-quo-ului sau al promovării unei alternative de organizare? Cel mai important este ca decizia de a nu promova schimbări structurale să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
organizare. Desigur, statu-quo-ul poate reprezenta efectiv modul de organizare cel mai bun. Sau, pot exista alternative mai bune. Este misiunea sociologului să decidă în fiecare caz în parte, să opteze: va acționa în sensul perfecționării statu-quo-ului sau al promovării unei alternative de organizare? Cel mai important este ca decizia de a nu promova schimbări structurale să nu fie rezultatul unei lipse de imaginație sociologice, ci concluzia unei explorări amănunțite a alternativelor și dezavantajelor acestora. Există o tendință inevitabilă de preferare a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
va acționa în sensul perfecționării statu-quo-ului sau al promovării unei alternative de organizare? Cel mai important este ca decizia de a nu promova schimbări structurale să nu fie rezultatul unei lipse de imaginație sociologice, ci concluzia unei explorări amănunțite a alternativelor și dezavantajelor acestora. Există o tendință inevitabilă de preferare a statu-quo-ului, de care sociologul trebuie să fie conștient. Cercetând procesele sociale existente și căutând să le perfecționeze, sociologul este tentat să le considere ca „reale” în mod absolut. În fapt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o tendință inevitabilă de preferare a statu-quo-ului, de care sociologul trebuie să fie conștient. Cercetând procesele sociale existente și căutând să le perfecționeze, sociologul este tentat să le considere ca „reale” în mod absolut. În fapt, ele reprezintă doar o alternativă care trebuie mereu evaluată în raport cu celelalte alternative posibile. Există o inegalitate funciară între alternativele de organizare ale unui sistem: alternativa practicată este, prin însuși acest fapt, și nu prin valoarea sa intrinsecă, mai puternică decât alternativele posibile, dar nepracticate. Această
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de care sociologul trebuie să fie conștient. Cercetând procesele sociale existente și căutând să le perfecționeze, sociologul este tentat să le considere ca „reale” în mod absolut. În fapt, ele reprezintă doar o alternativă care trebuie mereu evaluată în raport cu celelalte alternative posibile. Există o inegalitate funciară între alternativele de organizare ale unui sistem: alternativa practicată este, prin însuși acest fapt, și nu prin valoarea sa intrinsecă, mai puternică decât alternativele posibile, dar nepracticate. Această inegalitate provine din cinci surse distincte. Prima
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Cercetând procesele sociale existente și căutând să le perfecționeze, sociologul este tentat să le considere ca „reale” în mod absolut. În fapt, ele reprezintă doar o alternativă care trebuie mereu evaluată în raport cu celelalte alternative posibile. Există o inegalitate funciară între alternativele de organizare ale unui sistem: alternativa practicată este, prin însuși acest fapt, și nu prin valoarea sa intrinsecă, mai puternică decât alternativele posibile, dar nepracticate. Această inegalitate provine din cinci surse distincte. Prima, proba practicii: însăși existența sa probează nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să le perfecționeze, sociologul este tentat să le considere ca „reale” în mod absolut. În fapt, ele reprezintă doar o alternativă care trebuie mereu evaluată în raport cu celelalte alternative posibile. Există o inegalitate funciară între alternativele de organizare ale unui sistem: alternativa practicată este, prin însuși acest fapt, și nu prin valoarea sa intrinsecă, mai puternică decât alternativele posibile, dar nepracticate. Această inegalitate provine din cinci surse distincte. Prima, proba practicii: însăși existența sa probează nu numai realizabilitatea, dar și validitatea ei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ele reprezintă doar o alternativă care trebuie mereu evaluată în raport cu celelalte alternative posibile. Există o inegalitate funciară între alternativele de organizare ale unui sistem: alternativa practicată este, prin însuși acest fapt, și nu prin valoarea sa intrinsecă, mai puternică decât alternativele posibile, dar nepracticate. Această inegalitate provine din cinci surse distincte. Prima, proba practicii: însăși existența sa probează nu numai realizabilitatea, dar și validitatea ei, în timp ce celelalte alternative, existente doar în mintea oamenilor ca simple ipoteze, ar putea să nu fie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin însuși acest fapt, și nu prin valoarea sa intrinsecă, mai puternică decât alternativele posibile, dar nepracticate. Această inegalitate provine din cinci surse distincte. Prima, proba practicii: însăși existența sa probează nu numai realizabilitatea, dar și validitatea ei, în timp ce celelalte alternative, existente doar în mintea oamenilor ca simple ipoteze, ar putea să nu fie practice, să reprezinte simple utopii. A doua, avantajul existenței: orice schimbare costă un anumit preț care trebuie adăugat la avantajele/dezavantajele alternativelor posibile. A treia sursă constă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și validitatea ei, în timp ce celelalte alternative, existente doar în mintea oamenilor ca simple ipoteze, ar putea să nu fie practice, să reprezinte simple utopii. A doua, avantajul existenței: orice schimbare costă un anumit preț care trebuie adăugat la avantajele/dezavantajele alternativelor posibile. A treia sursă constă în mecanismele de automenținere de care dispune orice sistem social: acestea învestesc alternativa practicată cu autoritate, făcând-o mai puternică decât alternativele sale doar posibile. A patra, contextul structural: fiecare sistem se integrează în contextul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fie practice, să reprezinte simple utopii. A doua, avantajul existenței: orice schimbare costă un anumit preț care trebuie adăugat la avantajele/dezavantajele alternativelor posibile. A treia sursă constă în mecanismele de automenținere de care dispune orice sistem social: acestea învestesc alternativa practicată cu autoritate, făcând-o mai puternică decât alternativele sale doar posibile. A patra, contextul structural: fiecare sistem se integrează în contextul mai general din care face parte, se adecvează acestuia, după cum și celelalte sisteme cu care se învecinează se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
existenței: orice schimbare costă un anumit preț care trebuie adăugat la avantajele/dezavantajele alternativelor posibile. A treia sursă constă în mecanismele de automenținere de care dispune orice sistem social: acestea învestesc alternativa practicată cu autoritate, făcând-o mai puternică decât alternativele sale doar posibile. A patra, contextul structural: fiecare sistem se integrează în contextul mai general din care face parte, se adecvează acestuia, după cum și celelalte sisteme cu care se învecinează se adaptează lui; din acest motiv, orice schimbare structurală impune
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]