28,520 matches
-
cu toate că e În afara canonului, cred că i-ai aprecia și dumneata Înzestrările vădite și pe cele oculte, adăugă Teofilo cu o expresie ironică. Dante Îi asculta distrat. Continua să fixeze fundul sălii, cu spectacolul său necuviincios, Încercând să surpindă vreun amănunt prin bariera de trupuri. Se uita la figura aflată În centrul unei asemenea atenții, o femeie cu tenul Închis și cu membrele impunătoare. — Se auzi un strigăt de durere, urmat de o explozie tunătoare de râsete. De cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vin, și trasă pe masă literele scrijelite pe zidul bisericii. Apoi se opri dintr-o dată. Un fragment al viziunii provocate de leacul cel misterios pe care Îl avea de la spițer se suprapusese peste amintirea a ceea ce văzuse În biserică. Un amănunt pe care mintea lui trebuie că Îl surprinsese pe neștiute, sugerându-i-l În vis, dar care acum apărea În toată lumina certitudinii. În timp ce era Încă zguduit de această descoperire, auzi glasul Îngrijorat al lui Teofilo. — Maestre, te simți rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aplecat asupra unei serii de desene. Dante ajunse În spatele lui fără ca omul să Își fi dat seama de prezența lui. Se opri pentru o clipă În tăcere, spre a admira măiestria cu care Iacopo delinea, din câteva trăsături de cretă, amănuntul unui arc, explicându-i-l unui maistru șef aflat În picioare, lângă dânsul. Cercul perfect de cer Înscris În tambur, care se deschidea deasupra capetelor lor, părea ochiul veghetor al lui Dumnezeu, atent la ceea ce se clădea În numele Lui, astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
curmată doar din când În când de râsetele izbucnite, de țipetele ușoare și de șoaptele ce proveneau de la ferestrele de la parter. Ridică din umeri, din ce În ce mai scandalizat de obiceiurile pe care le tot descoperea În orașul său. Mintea Îi Înregistra orice amănunt. Avea să Întocmească un raport precis pentru Comună, spre a pune frâu acelei decadențe. Se ridicase iarăși ceața, sufocantă. Când ajunse la biserică, se simțea obosit, cu hainele Îmbibate de sudoare. Edificiul era cufundat În noapte, o mare masă Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Apropie micul cerc de lumină de locul exact unde se petrecuse uciderea lui Ambrogio. Mai Întâi exploră cu luare aminte pardoseala; apoi, ridicând mâna care purta lumina, Începu să examineze din nou mozaicul neterminat. Flacăra dezvăluia, Încetul cu Încetul, unele amănunte ale colosului, fără ca vreodată Întreaga figură să reușească să iasă cu totul din tenebre. Ceva se schimbase. Observă o grămăjoară de plăcuțe și de praf de var aflată pe jos; apoi, ridicându-și privirea, zări niște semne evidente pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pereții regulați. Hotărî să se aventureze și să treacă de partea cealaltă. Cu toate că nu Îi putea evalua Întinderea, era sigur că dinaintea lui se deschidea un spațiu mai vast decât cel pe care Îl lăsase Îndărăt. Pe măsură ce lampa ilumina noi amănunte, aspectul construcției devenea tot mai familiar. Se găsea Într-o galerie săpată În stâncă, largă de cel puțin șase brațe și acoperită de o boltă accidentată. Ici și colo, fără vreo regularitate evidentă, bolta fusese Întărită prin pilaștri și arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
grăbi el să adauge. De când Bruno Ammannati Începuse să Își expună ideea, Dante se tot gândea la umbrele zărite În subterană. Oameni ce nu mai fuseseră văzuți Înainte vreme, potrivit lui Giannetto. Părea că nici unul din cei prezenți nu cunoștea acel amănunt. Ori poate că știau și Încercau să Îl Îndrepte tocmai În acea direcție. — Dar toți au lucrat la Roma, Împreună cu neîntrecutul Giotto, la Înfrumusețarea Urbei pentru Jubileu, stărui Bruno. Iar acolo s-ar fi putut naște rivalitatea care aici a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
triumful lui Jupiter și mai cu seamă energia de neoprit a lui Venus, steaua pentagonală, care năruiește porțile cetăților, ultima dintre zeitățile care nu au pierit... Stăpânitoarea Celui de al Treilea Cer, murmură poetul. Cuvintele astrologului Îi amintiseră de un amănunt. Ambrogio, În planurile lui, reprezentase și el o mică stea cu cinci colțuri. Iar Bruno, În biserică, vorbise de un astru cvintuplu. Cecco Încuviințase din cap. Iar apoi Începu, scandând cuvintele și făcând câte o scurtă pauză după fiecare vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o singură ieșire, spre stradă. Cum de nu l-a văzut nimeni, dintre idioții ăștia blestemați? Îți spun că e o forță diavolească dincolo de toate astea! Poetul nu Îl mai asculta. Privirea lui străbătea Întreg localul, examinând din nou fiecare amănunt. Pereții păreau din piatră compactă și erau perfect vizibili, cu excepția spațiului dinapoia raftului pe care stăteau aliniate recipientele cu ierburi. Se zori Într-acolo și, Înșfăcând un colț al mobilei, o scutură din toate puterile, ca pentru a-i verifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zidurile cetății. La ieșire, mai că Îl răsturnă pe Bargello, care aștepta afară, la poartă. Strângea În mâini un fascicul legat cu o sforicică. — Am venit să stau de vorbă cu domnia ta, priorule. Ai ordonat să ți se raporteze orice amănunt care ar putea avea vreo legătură cu crima. — E ceva nou? Șeful gărzilor Își Îndreptă privirea spre ceilalți priori, neștiind cum să se poarte. Apoi, pe chipul impasibil al interlocutorului, citi ordinul de a nu le destăinui nimic celor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să spun. În legătură cu asta, ai auzit vorbindu-se de un misterios cinci, eventual o pentagramă legată, Într-un fel sau altul, de acest secret? Privirea juristului deveni dintr-o dată mai vie, ca și când acele cuvinte i-ar fi amintit de un amănunt uitat. — Da, am auzit-o și pe asta. Că secretul ar avea forma lui cinci, În alegorie. Îți sugerează ceva? Dante scutură din cap. Părțile mozaicului, semnul pe de cadavre, licoarea liniștitoare din Asia, stirpea Împăratului Frederic... Numărul acela nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi văzut acele brățări ar fi remarcat cât erau de prețioase, dar nu i-ar fi dat niciodată prin minte că femeia avea cu zecile. Astfel, etalarea lor devenea acoperirea cea mai bună a secretului. În fantezia lui Dante, toate amănuntele poveștii se reașezau, precum piesele din mozaicul lui Ambrogio. Ura lui Acquasparta față de această femeie, Încercarea lui de a o acuza de erezie ca să o poată aresta, urmărirea meșterului la Roma, iar apoi uciderea lui. Asasinarea lui Teofilo, care descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apoi uciderea lui. Asasinarea lui Teofilo, care descoperise secretul aurului și cunoștea de unde provenea, și care Încercase să Îl Înșele, abătându-i atenția pe căile iluzorii ale științei alchimiei. Era cu putință. Și totuși, din acel plan complex, existau câteva amănunte care Încă Îi scăpau. De ce ucigașii lui Bonifaciu nu o eliminaseră pe femeie, pierzând vremea ca să o ardă pe rug și să țină ascuns secretul, În loc să reteze din rădăcină riscul unei reveniri a Svevilor În Italia? Privi În sus, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii, un simplu chei din pari, abia adăpostit Într-un golfuleț micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția. Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare de coastă, zări silueta neagră a unei galere ce Încerca să iasă În larg sub impulsul pânzei umflate de vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz și de orice alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cloșca cu Puii de Aur, tezaurul românesc descoperit la Pietroasa și care, cum bine știi, nu se mai află de mult la București, ci la Moscova! Dacă s-o mai fi aflând și acolo... 6 - Ți-am dat mai multe amănunte despre abatele Saunière și povestea lui de acum un veac pentru că ai absolvit istoria și m-am gândit că te-ar putea pasiona astfel de lucruri. Doamnei Elvira nu i-am menționat decât foarte succint partea naționalist-pitorească, aceea cu Matyla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu aparențe de accident, nu intru În detalii. Sfârșitul enigmatic al Templierilor reprezintă una dintre exemplificările de care mă folosesc pentru susținerea tezei - mă rog, să lăsăm, e o treabă mai specioasă... Altceva vroiam să vă Întreb: de unde aveți toate amănuntele privitoare la compatriotul nostru Corbu, al cărui nume... da, da... acum Îmi dau seama, cred că Îmi sună oarecum cunoscut. Sau mă Înșel cumva? - Nu vă Înșelați deloc. Dacă aveți, Într-adevăr, idee despre bibliografia consacrată cazului Rennes-le-Château, probabil vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce-am simțit eu În momentul cutare, ce-am gândit... Mă rezum la fapte, la cele importante și semnificative. Din punctul meu de vedere, firește. Nu știu la ce te-ai gândit când ai rostit cuvântul „fantasmagoric”. Poate că unele amănunte ți s-au părut inutile, pretențioase - livrești, cum ai spus dumneata. Nu e chiar așa, vei vedea și te vei convinge la timpul potrivit. Văzute din afară, lucrurile par, probabil, astfel sau chiar mai rău. Te avertizez Însă că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și chiar dramatic, Într-un fel. Nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap cât de importante pot deveni niște rânduri aruncate pe hârtie Într-un moment oarecare. Dacă viața noastră poate depinde până Într-atât de Întâmplare și de amănunte, din două una: ori viața noastră e mai fragilă decât ne place să ne Închipuim, ori scrisul nostru este mai important decât sperăm În cele mai optimiste evaluări. - Domnule profesor, este cazul să-ți amintesc eu că un petic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șase-șapte zile măsurate după standardele temporale ale Celorlalți; corespondentul terestru al duratei construcției se Întinde, În acest caz, pe nesfârșitul unor secole sau chiar milenii. Cam mult pentru un Pantocrator, cum Îi spun grecii, trebuie să recunoașteți. Mai e un amănunt care ridică semne de Întrebare legate de aceeași problemă, a naturii divine ori nedivine a Creatorului. Vă amintiți că la sfârșitul fiecărei zile, ca și la sfârșitul lucrării, Biblia consemnează repetarea unei scene: constructorul contemplă rezultatul și Își declară satisfacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Mirandola și modestia lui meridională. - Chiar așa, tot-tot? am mormăit nu atât neîncrezător, cât, mai cu seamă, impresionat. - De dragul demonstrației, necum din alt motiv, să fim bine Înțeleși, dorește cumva domnul profesor Adam Adam să-i Împrospătez memoria cu mici amănunte legate de poziția Domniei Sale la anumite Întrevederi cu președintele României pe problemele Mării Negre sau ale atitudinii țării dumneavoastră față de Rusia? Vă stăm oricând la dispoziție cu plăcere... Am rămas câteva clipe blocat: centromanii ăștia erau de-a dreptul infernali! - Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
succint istoria de două secole a Ordinului și o parte secundă intitulată, ca și În celălalt caz, Misiunea, unde survenea dezlegarea misterului. Relativ la partea de istorie, nimic deosebit de semnalat. Se consemnau datele general acceptate de istorici, evitându-se episoadele și amănuntele controversate. Înființarea Ordinului Templului era plasată, corect, undeva Între 1118 și 1120, la circa douăzeci de ani după intrarea În Ierusalim, În iulie 1099, a celui de-al doilea val de cruciați conduși de Godefroy de Bouillon. Cavalerii Săraci ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
află, de asemenea, că templierii se dedau pe scară largă la Împerecherea homosexuală În cadrul unor ședințe orgiastice, că practică uciderea ritualică a copiilor, că pregătirea novicilor include numeroase etape de inițiere secretă, cu conotații magice și oculte, precum și multe alte amănunte la fel de cutremurătoare. Crede tot ce fostul templier Îi mărturisește cu limbă de moarte. N-are cum bănui că tocmai cădea pradă unei mistificări perfide și că omul din fața lui nu se spovedește, ci debitează artistic un text preparat În tainițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
engleză cu vădit accent americănesc, care Îi oferise o săptămână de răgaz pentru a se decide Între SUA și Centru aștepta răspunsul, povestea din urmă cu ani se repetase halucinant În datele sale fundamentale. Detaliile difereau, se-nțelege, dar acest amănunt nu schimba nimic. Acum, Toshiro Fujimori avea două ceasuri electronice - un Citizen Cronograph cu cadran alb și un Seiko negru - de care se servea alternativ: când bateria unuia dintre ele se consuma, Îl lăsa În adormire, Îi punea o baterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
episodul, dar n-a continuat de unde rămăsese, cum mă așteptam și cum ar fi fost normal. A Început cu Începutul, respectiv cu momentul În care i-a venit ideea să descindă de unul singur În subteran și a reiterat toate amănuntele drumului. Asta Încă n-ar fi fost nimic. Lucrul care m-a frapat În cel mai Înalt grad l-a reprezentat felul În care profesorul a evoluat În replay: utilizând aproape aceleași fraze și chiar aceleași cuvinte ca prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rog, la Întrebare. - Nu cred că sunt foarte obiectiv, dar... De fapt, nici nu e vorba despre obiectivitate aici. Un raționament elementar Îl indică drept posibil autor pe Zoran. Sau pe Însoțitorul lui, pe Bergman. Eventual, pe amândoi. Există un amănunt important care Împinge posibilul către probabil: doar ei doi aveau acces În arhiva de la subsol. - Doar ei doi, dacă nu-l punem la socoteală pe doctorul Wagner... Am rămas o clipă perplex. - Ei, uite că la asta nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]