4,800 matches
-
să fie deasupra liniei. Acest model prezintă un grad mai ridicat de incertitudine - deci cu atât mai puțin luat în seamă de omul care pune mare preț pe rațiune și mai puțin pe imaginație. 6. Cerința de certitudine, intoleranța la ambiguitate Referitor la exemplul de mai sus, omul - în general se ferește de incertitudine, de aceea va adopta varianta cea mai sigură, care va fi probabil prima situație expusă. Intoleranța la ambiguitate reprezintă incapacitatea persoanei creative de a utiliza mintal o
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
puțin pe imaginație. 6. Cerința de certitudine, intoleranța la ambiguitate Referitor la exemplul de mai sus, omul - în general se ferește de incertitudine, de aceea va adopta varianta cea mai sigură, care va fi probabil prima situație expusă. Intoleranța la ambiguitate reprezintă incapacitatea persoanei creative de a utiliza mintal o serie de concepte incomplet definite sau conturate, sau de a stăpâni un material abundent și difuz, neordonat. Creatorul este nevoit să lucreze cu idei care sunt incomplete sau ambigue. Un inginer
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
un material abundent și difuz, neordonat. Creatorul este nevoit să lucreze cu idei care sunt incomplete sau ambigue. Un inginer, de exemplu, trebuie să opereze cu idei care vor suporta pe parcurs modificări sau îmbunătățiri - fapt ce impune adaptarea la ambiguitate. Spre deosebire, individul slab creativ simte disconfort în fața incertitudinilor sau ipotezelor. 7.3 Blocaje de personalitate Blocajele de personalitate se pot clasifica în: * Blocaje motivaționale; * Blocaje de atitudini și mentalități; * Blocaje emoționale. 7.3.1 Blocaje motivaționale Este știut că
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
exemplu, ca un inginer să aibă: acuitate vizuală, spirit de observație, percepție spațială, reprezentare spațială, sau un pianist: dexteritate, simțul ritmului, acuitate auditivă înaltă, etc. Factorii nonintelectuali, între care deschiderea la experiență, deschiderea intelectuală, umorul și spiritul copilăresc, toleranța la ambiguitate, rezistența psihică la evaluarea ideilor, afectivitatea, structura caracterului, ș.a., influențează pozitiv creativitatea. Existența acestor factori poate „trăda„ un creator. Dacă dorim să recunoaștem un individ cu potențial creativ putem observa felul său de a se manifesta. Conduita considerată ca simptomatică
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
mai stăpâne pe ele și probabil mai sensibile emoțional și mai introvertite, dar curajoase.” <ref>C.W. Taylor, Creativity. Progress and Potential, New York, 1964</ref> * „S-a sugerat că persoana creatoare este curioasă, cu idei întreprinzătoare, perseverentă intelectual, tolerantă la ambiguități; ea vădește inițiativă în aria ei de lucru; îi place să producă idei și să jongleze cu ele; are o continuă nevoie internă de recunoaștere (apreciere); are nevoie de varietate și autonomie; preferă ordinea complexă și schimbarea; dovedește o orientare
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de maniera lui Emil Botta (Regina Nofret, Mască pentru Casandra, A nu fi Julieta), poeme sumbre, peste care parcă plutește un abur rău și care se învârtesc în cerc în jurul aceleiași stări: suferința provocată de o pierdere-absență nenumită. De această ambiguitate eleată, încremenire parcă în dosul unei măști a durerii, T. se dezbară în texte de cu totul altă factură, care continuă linia simplității inițiale, în confesiuni lirice, cu tușe onirice și simbolice: „Și iată, uitarea se-ntoarce.../ De ceață, luntrea
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
ajunși, dar mai ales o droaie de „înregistratori”, aflați pe urmele acestora, la vedere, sub lumini de reflector. Între portretizarea epică a unui personaj și tehnicile de descriere a unei persoane în vederea urmăririi active (adică a filajului) se întreține o ambiguitate savantă. Pe Pârvu îl „portretizează” fiecare în felul său: șoferul, Trifu, racolat ca informator, ori reporterul Iulia Fitcal sau Terțul - profesionist al Securității, care face, la ordin, înregistrări în apartamentul tovarășului, dar și în restul imobilului, în fine - camera de
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
Poetica lui Ion Barbu, Craiova, 1978. Repere bibliografice: Cristian Livescu, „Poetica lui Ion Barbu”, CRC, 1978, 11; Nicolae Iliescu, „Poetica lui Ion Barbu”, AFT, 1979, 2; Tia Șerbănescu, Un studiu critic despre Ion Barbu, RMB, 1979, 10 701; Șerban Cioculescu, Ambiguitățile poeticii lui Ion Barbu, RL, 1979, 9, 10; Laurențiu Ulici, Critici și eseiști, RL, 1979, 20; Eugen Negrici, „Poetica lui Ion Barbu”, R, 1979, 5; Nicolae Manolescu, Patul lui Procust, RL, 1979, 25; Piru, Debuturi, 44-47; Popa, Clasici, 157-159; Marin
TEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
Tălmăcește, adaptează sau scrie literatură pentru copii. A mai semnat Radu Lăncieru, Victor Sângeru, C. Tudor, C. Tudoran. În versurile de început T. cultivă o formulă mixtă, o combinație de simbolism ermetic și neoromantism cu tușe expresioniste, vagul simbolist și ambiguitatea fiind o constantă a liricii sale, păstrată chiar și în formula social-militantă de după 1944. Temele și decorul sunt însă de factură romantică: suferința fără nume, singurătatea, dragostea, amintirea, lacrimi, stele, albastru, luna etc. Un poem precum Pentru cântecul întârziat ilustrează
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
interpretînd diferit „chestiunea”. Ca om scrupulos (cum mă consider), ar trebui să mă situez de partea acuzatorilor, dar îmi dau seama că acesta nu-i exclusiv un război pentru cinste, ci pentru putere. De aceea, deși nu mi se potrivește ambiguitatea, cînd sînt întrebat prin tîrg ce cred, răspund: „cred ce crede toată lumea”!... M-am angajat să vorbesc cu Ioanid, dat fiind felul său „ciudat” de a reacționa în astfel de situații. Cînd i-am spus despre ce e vorba, m-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din jurul meu, îmi modifică relațiile cu ceilalți. *I-am amintit: în privința colaboratoarelor, n-ar trebui uitat ce-a zis „nenea Iancu”: „dacă nu se poate altceva decît respect, trebuie să ne mulțumim și cu atîta - cu respect!” *G. Își maschează ambiguitățile printr-un fel de teorie a deschiderii sans rivages. Astfel, s-a ajuns ca în paginile revistei să fie prezenți, simultan, N. Manolescu și I. Lăncrănjan, Eugen Simion și Dinu Săraru, plus alții la fel de incompatibili. Oare, ei chiar sînt indiferenți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum apăreau În fișele birocrației polițiste, nici unul, nici celălalt, nici tatăl, nici prietenul, nu Îmi furnizau, de fapt, acum surprize, trebuia să admit. Confirmarea pe care mi-o dăruiau nu era, Însă, deloc neglijabilă. Asemenea momente rarisime și jubilative luminează ambiguitățile, primejdiile și curajul sub dictatură, dar, s-o spunem, și În cinicul pragmatism al lumii libere. Nu puteam să nu mă gândesc, mai ales, la ceea ce s-a Întâmplat și după 1989, În bizantina tranziție românească de la bizantinul național-socialism marxist
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
interesau cu deosebire. Textele proveneau de la Comunitatea Evreilor și vizau proaspătul scandal provocat de apariția volumul IX din Opere de Eminescu (În care se păstraseră pasajele antisemite, dar se omiseseră, din considerente politice, multe dintre cele antirusești). Ca de obicei, ambiguitățile bine manipulate de oficialitate Își aveau rostul lor. Obroșură antisemită legată de acest „scandal”, editată În românește În Italia În condiții grafice excepționale și adusă În România ceaușistă (prin evidenta complicitate a autorităților), fusese, ulterior, difuzată, subteran, dar persistent, prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru noi toți, firește. În ciuda nemulțumirilor multe față de Preda, a inclus În volumul omagial publicat de Editura Cartea Românească, după moartea directorului ei, și articolul său publicat anterior, „Marin Preda - Scriitor național”. Sensul pe care Îl dădea termenului Își avea ambiguitățile sale: „Un scriitor popular, larg cunoscut și, totodată, stimat pentru arta sa de elita literară, de specialiști, scriitori și critici”. Cita fragmentul din Preda cu plapuma: „Mi-am vândut plapuma să am cu ce trăi, puținele cărți pe care le
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
altceva decât Germania”, „Hitler n-a cucerit orașul acesta decât după grea luptă”, „Ceea ce este mai viu azi În Germania descoperi la Berlin, În tensiunea, complicațiile și fermentul berlinez”... Se discută aici, adesea, despre neagra perioadă nazistă, dar și despre ambiguitățile situației politice postbelice. Tac și ascult. „De la un anumit nivel uman, indivizii se Înțeleg instantaneu, să știți. Indiferent de limba, culoarea sau experiența lor”, spune profesoara de germană care lucrează cu oaspeții la DAAD. Prietena mea bibliografă intervine: „Să nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Studenta răsturna, cu o calmă candoare, premisa dragă autorului și admiratorilor săi și lectorului rătăcit În acea toamnă și sală de curs americană. Renunța cu greu, trebuia să recunoască, la acest erou al ne-abdicării, al ne-renunțării, la omenescul ambiguităților sale. Vulnerabilitatea rătăciților o descoperise, demult și departe, nu doar În tragicomedia ionesciană, ci În comedia, deloc lipsită de tragic, a cotidianului din Rinoromânia socialistă. Ambiguitățile, vulnerabilitatea ne țin În loc și ruinează „progresul”? Nu, profesorul nu dăduse glas Îndoielilor. Continua
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trebuia să recunoască, la acest erou al ne-abdicării, al ne-renunțării, la omenescul ambiguităților sale. Vulnerabilitatea rătăciților o descoperise, demult și departe, nu doar În tragicomedia ionesciană, ci În comedia, deloc lipsită de tragic, a cotidianului din Rinoromânia socialistă. Ambiguitățile, vulnerabilitatea ne țin În loc și ruinează „progresul”? Nu, profesorul nu dăduse glas Îndoielilor. Continua să asculte frazele străine, preluate din caligrafia clară, În tuș negru, de pe foile dictando și sonorizate evaziv, În fonetica aventuroasă a noului său rol. „Bérenger striga
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nu numai frică, Însă. Nu, nu doar frică, era gata să jure, să jure: nu doar frică! Era gata să jure În fața juvenilului auditoriu din Lumea Nouă că și dezgustul, și luciditatea, și integritatea, da, da, și integritatea, da, și ambiguitățile, și vulnerabilitatea Îl ținuseră pe bietul proscris departe de „progresul” omului nou și al vieții noi și al ideologiei noi. Lectura se oprise. Actualizarea politică a celebrei piese opera În ultimele rânduri ale textului: „Decenii de-a rândul, un zid
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
separatoare și privilegiată. Și În contextul „fundamentalismului” religios militant, desigur. Lupta de clasă și de rasă fuseseră Înlocuite prin alte conflicte și sloganuri... Nu mai era vorba de opresiunea absolută, totalitară, ci de simplificări militante, deloc Îngăduitoare cu păcatele vulnerabilității, ambiguității, scepticismului. „Cornul” rinoceritei putea fi recunoscut, astăzi, nu doar În carnetul sau insigna de partid, În crucea, steaua și semiluna „fundamentaliștilor”, ci și În ideologizarea extremă a oricăror diferențe. Trecuseră 7 ani, ca În aventurile fatidice. Rătăcitul se află, iată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sarcastic al decăderii democrației americane Într-un carnaval vulgar de „pop-culture”, n-ar fi nici ea străină, au susținut unii, de această situare la „dreapta” spectrului politic. Ca un veritabil romancier, Bellow nu-și idealizează eroul. Scrutarea (sau inventarea) frivolităților, ambiguităților și secretelor personajului nu este decât fireasca meserie literară, nicidecum un prilej de detașare critică „dinspre stânga”, cum sugera lectorul român. Chiar și cei obsedați de conecția dintre biografie și roman n-ar fi trebuit să poată ignora fascinația naratorului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar fi trebuit să poată ignora fascinația naratorului față de personajul central, urmărit cu afecțiune și În defectele sale. Capcana În care au căzut comentatorii incapabili să vadă În Ravelstein altceva decât un truc viclean al deconspirării publice a slăbiciunilor și ambiguităților unui fost prieten, deci o „trădare” (??), spune multe despre influența simplificator-vulgarizatoare, chiar și asupra unor lectori profesioniști, a mass-mediei avide de scandal. În sfârșit, manipulata problematică a Holocaustului, tot mai asaltată astăzi, cu sloganuri deloc mai puțin triviale decât comercializarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
depăși, cu siguranță, la scriitorul de valoare, mioapa confruntare cu realitatea. Cât despre realitatea istorică, În acest caz, ar fi greu s-o considerăm idilică, cum ne-ar lăsa să Înțelegem cei jigniți de excesiva, libertina extrapolare a adevărului la ambiguitățile ficțiunii. Agresat de reproșurile celor apropiați și de propriile remușcări, Chick nu renunță, totuși, nici până la urmă, a opune acuzațiilor lui Ravelstein dreptul la nuanță. „Ravelstein a văzut că refuzam să Întreprind neplăcuta acțiune de a gândi la toate astea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scrie, În 2002, de la Berlin la New York, vechiul meu corespondent. Am aflat și eu, Între timp, destule, În context american, despre eroismul voluntar sau involuntar În distanțarea de mitologia „identității”, văzută azi ca un soi de cheie miraculoasă pentru toate ambiguitățile, contradicțiile și nedreptățile istoriei și ale cotidianului. Atunci Însă, la Începutul anilor ’80, ne refeream amândoi, fără atâtea conotații suplimentare, la respingerea clișeului literar, ca și a celui social-politic. Episodul (Lipova, să-i zicem) avusese o consecință dramatică: o lungă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aparențe malefice - i-o promite În schimbul sufletului. Speculațiile asupra semnificației simbolice a „umbrei” se concentrează, de obicei, asupra noțiunii de „identitate” socială (tradiție, etnie, cultură, limbă, asimilare) sau „entitate” individuală, singularizată, dar, uneori, chiar și asupra dedublării și simulacrului, ca ambiguitate protectoare. Noua ofertă - vânzarea sufletului - este lipsită de echivoc, Însă. Veșnicul outsider respinge tradiționalul târg diabolic. El se va retrage, pentru totdeauna, cu suflet cu tot, În afara societății, departe de oameni, În peștera din care poate studia natura. În sanatoriul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cedat și că „dacă aș fi semnat hârtia, mi-aș fi justificat, față de mine Însumi, și această faptă”. Doctorul selecționer și supraveghetorii SS-iști care au permis sau ignorat supraviețuirea nou-născutului la Auschwitz par și ei doar simple jucării În ambiguitatea „kitschului” barbar În care operează, diavoli mărunți și servili care pot fi, la fel de bine, sadici sau neglijenți, sau plictisiți. Ca și Omul În gri, noii misiți ai tenebrelor nu forțează nici ei răul. Nu au de ce, răul domină, suveran, peste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]