6,661 matches
-
câteva săptămâni, totul s-a spulberat. Suntem în 2008, gândi Bidaru. S-au mai scurs încă douăzeci și trei de ani de la trecerea lui în lumea celor drepți. Fericirea familiei Gârleanu ar fi continuat și astăzi dacă... Dacă în după amiaza acelei nenorocite zile de sfârșit de noiembrie, nu ar fi sunat telefonul să o anunțe pe doamna Gladiola, asistentă șefă la una din secțiile spitalului, să se prezinte de urgență pentru a rezolva o problemă de serviciu ce nu suferă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bărbații și nepoții de mână, nu numai în prejma sărbătorilor, ci mai ales, de câte ori rămân fără bani, vin să-și încarce portbagajele cu alimente ecologice, luate pe gratis de la bunici. Chiar în ziua de Sfântul Petru, într-o sâmbătă după amiază, la o astfel de întâlnire prietenească, a fost invitat și Bidaru. Cu două pâini calde, frământate de mama lui, abia scoase din tăvi și o cutie cu capsule pentru sifon, intrase în camera în care locuia pe atunci locotenentul Petru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ambalaj, numai să nu vii cu ea înapoi! Au trecut ceva mai mult de doi ani sau, mai precis, la aproximativ șase luni de la propria lor cununie civilă care a avut loc imediat după Anul nou, într-o duminică după amiază, la începutul vacanței de vară, soții Siona și Costică Bidaru au fost invitați acasă la Mișu Borza pentru a-i prezenta logodnica și a pune la cale detaliile căsătoriei. Împreună la braț, înarmați cu o sticlă de șampanie și cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
chiar și după, până a-i fugi soția era un profesor excelent. Apoi când s-a apucat de băutură... nu l-a mai trezit nimeni. Îmi era milă de el. Pierduse orice simț al măsurii. A doua zi, duminică după amiază, la așa-zisul ceai de la ora cinci, soții Siona și Costică Bidaru au reluat discuția, declanșată cu patru, cinci ani în urmă, cauzată de părăsirea căminului conjugal al "doamnei" Marlena Borza. Acum Bidaru, tocmai a primit un telefon de la un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cei ce o servesc mă interesează. Supus și fără să comenteze nimic, se îndreptă spre banca indicată, secondat la doi pași în urmă de Bidaru. N-o să mă credeți, continuă acesta. Azi e zece octombrie, nu? Ei bine, ieri după amiază mi-am introdus în baza de date programul pentru azi și am verificat punct cu punct, fără să omit nici un amănunt. Ca să nu am probleme, m-am pregătit chiar mai bine decât în mod obișnuit. Evenimentul, care m-a bulversat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
liliac, viță de vie și pomișoară ultima căsuță din bârne a satului din veacul al XIX-lea. Scundă, cu prispe mărginite de cerdac la intrare, păstra tipicul vechilor locuințe moldovenești pentru care lungul pridvor însemna locul de odihnă în după amiaza duminicilor de vară, unde cei din casă se adunau la o voroavă, ascultau citirile capului familiei, din vechi cărțulii cu foi gălbui și tartaje verzuii și gustau bunătățile sărbătorii pregătite de buna lor mămuță. în nopțile toride de vară cerdacul
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
constituie o autentică izbîndă editorială - și cu atît ne bucură cu cît ea izvorăște din acest spațiu de existență. Vasile Iancu 23-X1977 Autograful dat de Costache Buraga fiicei sale Mărioara pe prima pagină a cărții ,,Dăinuiri dăneștene“ Mărioară, în după amiaza zilei de optsprezece octombrie 1977, cele treizeci de exemplare cuvenite autorilor ,,Dăinuiri dăneștene“ au stat ca un ceas de vreme frumos rînduite - și pe mormîntul mamei tale și pe crucea de la capul ei... Lîngă mine de față erau: Gheorghe Drăgan
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
zile. Comitetul de Justiție al Camerei Reprezentanților a votat, pe 30 iulie, al treilea și totodată ultimul punct de acuzare. După zece zile, pe 9 august, Richard M. Nixon și-a dat demisia din funcția de președinte al Statelor Unite. La amiază, președintele de tribunal Waren Burger l-a pus pe Gerald Ford să-și depună jurămîntul, în calitate de al 38-lea președinte al Americii. La cinci zile după aceea, Ford a început să se preocupe de aspectul administrativ al proiectului de lege
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
provoacă monahului silă de chilie, dispreț și desconsiderare față de frați, îl face leneș și incapabil de muncă, nelăsându-l să stea în casă pentru a se ocupa cu cititul. Ioan Cassian amintește că unii bătrâni Părinți o numesc duhul de amiază pomenit de Psalmul 90 (cap. 1). Mintea tulburată de acedie devine leneșă și neputincioasă, astfel că nu mai găsește alt remediu decât o vizită sau somnul. Cassian își concentrează atenția pe lupta împotriva păcatului complex al acediei și recomandă ca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cei care s-au făcut plăcuți lui Dumnezeu. Iar între ei se va afla Acela, Împăratul tuturor. Îl vor vedea și se vor lumina și se vor înfrumuseța de strălucirea Lui. Sărbătorile pământului uneori nu durează nici măcar o zi. La amiază se destramă. Însă, sărbătoarea aceea va fi diferită. Nu se va sfârși niciodată. Iar bunătățile ei nu vor seca, nu se vor învechi, nu se vor ofili, ci se vor păstra pururea nestricăcioase și nepieritoare. La sărbătorile pământului există gălăgie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ludwig este profesorul înnăscut: totul îl interesează și știe să prindă și să facă clar din toate ceea ce este mai important. Am avut și eu de câteva ori prilejul să-l văd la lucru, deoarece și-a consacrat câteva după amiezi școlii mele de băieți. A fost pentru noi toți o delectare; nu preda doar, ci încerca să obțină de la băieți soluția corectă prin întrebăriă Interesul pe care-l stârnea era enorm. Chiar și cei mai neînzestrați și altfel neatenți dintre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un limbaj teatral-declamator, o grandilocvență cu suport ironic, acestea intră deliberat în dispozitivul contrastelor revelatoare. Enigmatica domnișoară Gabriela Șerban (de altminteri personaj real în Iașii din epocă) provoacă, fără voie, un eveniment cosmic: "Ce melancolice goarne legănau Universul în / după amiaza de toamnă în care străin / și stingher rătăceam printre turnuri și case... / Dar Gabriela Șerban nu știa / că cerul anume din goarnele sale sunase / singura mea întâlnire cu ea..." Spectacol amplifiant e și Nuntă în cer. "Un cer nebun de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Vom arunca-o spre Euridice, Îmbujorați și puri, ca pămătuf De rouă fragă la reverul umed Și-n cap cu pălării de fin batist, Și cine-o va atinge moale-n suflet Din magazii o s-o aducă trist Când dup-amiaza face fleașcă murei Și gramofonul cântă în neștire A veșnicie tandră: "Luri-Luri", " Viața este un vis de fericire..." Câteva inscripții dedicatorii din Ruina unui samovar adresate trioului Miron Radu Paraschivescu-Nichita Stănescu-Leonid Dimov denotă, nu atât afinități estetice, cât solidaritate de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unicum care se confundă cu însăși personalitatea autorului. Într-un catren fără titlu, o simplă inscripție, Grigore Vieru se auto-prezintă lapidar ca exponent al comunității, cum anterior fuseseră Eminescu, Coșbuc, Goga și nu numai aceștia: "Noros ori clar ca o amiază, / Eu sunt poetu-acestui neam / Și-atunci când lira îmi vibrează, / Și-atunci când cântece nu am..." Iată-l apoi într-o altă efigie, afirmând că Poetul, "acest duh al vieții", încorporează într-o singură ființă un tribun și un ascet. Tribun fără
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și mit, în cea de a doua figurația limpede, sobră, directă, lăsând jelirea în urmă, punctează traumatisme, crize, stări de impas, realități perturbatoare frizând absurdul. Pe scurt, Grigore Vieru nu e nici auroral, adamic, nici vesperal, ci un poet al amiezii, un solar fără nimic criptic ori încifrat; opera sa, în totul, se vrea un portret al vocilor din juru-i în dialog cu vocea-i interioară. Că în mitologia sa din primii ani chipul mamei deține de departe prioritatea, că din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se stropească pe pantaloni, trec unii pe lângă alții fără să se vadă. Așa că nu e de mirare că nimeni, nici un vandan și nici un vǘndǘn n-a observat că toate luminile de pe străzi ba se aprindeau, ba se stingeau. Ziua în amiaza mare! Cel mult, unii au zis: Păi cu norii ăștia, bine fac atunci când mai lasă felinarele să clipească". (Însă cei mai mulți nu sesizează nici măcar atât.) De fapt, curentul stradal nu este decât un test pentru funcționarea alarmei. Dar cine să știe
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
bunăvoința de a răspunde tuturor solicitărilor. Totodată, prin activitatea pe care o desfășoară, Codiță dobândește o experiență de viață deosebit de utilă pentru viitoarea sa integrare în angrenajul social-economic. În același timp, mulți dintre covârstnicii lui își prelungesc somnul până la orele amiezii, după nopțile petrecute, pe banii părinților sau bunicilor, prin baruri, discoteci, restaurante, case cu tot felul de oferte, care le pervertesc sufletele și-i îndepărtează de muncă și de viața familială și socială normală. Lipsiți de un ideal profesional și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
din rupturi. Dar Foucault anunță nici mai mult nici mai puțin decît "moartea omului" și s-ar putea să aibă dreptate. Vin vremuri în care va trebui să umbli din nou prin cetate, ca Diogene, cu felinarul aprins ziua în amiaza mare, și să cauți un om. Viitorul e postuman. 2.7. IRAȚIONALITATEA RAȚIUNII Mai putem avea încredere în rațiune ? Mai are raționalitatea, înțeleasă ca modalitate de a gîndi și de a folosi argumentațiile și logica demonstrativă, vreun viitor ? Există un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se stropească pe pantaloni, trec unii pe lângă alții fără să se vadă. Așa că nu e de mirare că nimeni, nici un vandan și nici un vǘndǘn n-a observat că toate luminile de pe străzi ba se aprindeau, ba se stingeau. Ziua în amiaza mare! Cel mult, unii au zic: Păi cu norii ăștia, bine fac atunci când mai lasă felinarele să clipească". (Însă cei mai mulți nu sesizează nici măcar atât.) De fapt, curentul stradal nu este decât un test pentru funcționarea alarmei. Dar cine să știe
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
ochii măreția ansamblului geografic în care ne-am născut și trăim ca popor ar trebui să ne urcăm cât mai sus ca să putem privi cât mai departe. Așadar, să ne cățărăm pe vârfurile Carpaților și sub cerul senin al soarelui amiezii, să lăsăm privirea să cadă spre Dunăre și Marea Neagră. Vom vedea întinzându-se trei trepte de relief major proporționale, simetrice și dispuse concentric 9 (în cadrul cărora sunt cuprinse mai multe unități geografice distincte). Să urmăm firul pâraielor și izvoarelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mult de interesele Occidentului de a bloca marșul rus spre Mediterana. Puterea unei minuni Târgoveții s-au zbârlit văzând cum, în zare, se ridica un nor uriaș. Se înălța într-atât de mult încât părea să acopere soarele dogoritor al amiezii. Nu puteau distinge prea bine ce ascundea îndărăt, căci era acoperit de un val imens de praf. Înainta cu iuțeala unui vânt năvalnic. De furia acestui vârtej părea că nu putea scăpa nimeni. Răscolea și înghițea tot ce întâlnea în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fost spiritul naționalismului încât s-a manifestat cu putere și în plin comunism. Dar orice început cunoaște, în această lume trecătoare, și un sfârșit, iar noi ne îndreptăm cu pași repezi spre el. Soarele naționalismului e trecut cu mult de amiază, radiind în spectacolul de culori al amurgului. Vântul rece al înserării va bate în curând peste această epocă și nu rămâne decât istoriei să o judece, punând-o în balanță. e. Identitatea viitorului Apartenența la o anumită cetățenie pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
la care ne opream pentru a ne potoli setea. Ceva mai la vale, în satele noastre, șipotele creșteau râuri în care gospodinele spălau și clăteau ii și ițari. Întârziam din drum, întinzându-ne în luminiș ca să ne hodinim. Lăsam soarele amiezii să se joace pe fețele noastre, mângâindu-ne cu razele lui. Brusc, simțeam tensiunea aerului tăiat de șuieratul săgeții slobozite din coarda unui arc pentru a răpune vânatul. Urma imediat geamătul înfundat al căprioarei sau al mistrețului ascuns printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în jur. În ochi li se proiecta imaginea deformată despre ei înșiși ca fii ai națiunilor pe care le reprezentau. Nici urmă a vreunei metehne nu se citea pe chipul oglindit. Printr-un tavan de sticlă pătrundea de deasupra soarele amiezii, ale cărui raze se reflectau în miraze. Lumina puternică le frângea privirea și, orbiți, rămâneau nemișcați pentru câteva clipe. Se încumetau totuși a umbla prin sală, ghidându-se după imaginea distorsionată întipărită în minte. Orbecăind, căutau în van ieșirea, împleticindu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să copieze, defectuos, diverse modele. Plagiatul nu poate așeza pe baze zdravene, instituționale și morale, raporturile între stat și cetățeni sau între oameni, deoarece improvizațiile permit supraviețuirea, dar mențin corpul social în înapoiere. Urcând spre vârful muntelui Am ajuns în amiaza existenței noastre, înaintând, cu fața lipită de stânci și cu spatele la hău, pe o potecă strâmtă spre vârful unui munte abrupt. Urmăm un drum anevoios, plin de incertitudini, pentru că nu știm ce se află la sfârșitul acestui urcuș. Pentru a desluși
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]