39,601 matches
-
să visez cu ochii deschiși. Am și timp, e adevărat, până aici, în nord, faci mai bine de zece ore cu trenul, care pare a nu se grăbi niciodată. De data asta, a fost altfel. Visele au fost înlocuite de amintiri. Amintirile primelor zile alături de tine. Aproape necunoscuți, dar simțindu-ne, de parcă ne-am fi știut de când lumea. Nu cred că ai observat atunci, dar zilele acelea au însemnat și lacrimi. Instantaneu. Motivul? O fotografie. Imaginea alb-negru a iubirii regăsite. Ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
visez cu ochii deschiși. Am și timp, e adevărat, până aici, în nord, faci mai bine de zece ore cu trenul, care pare a nu se grăbi niciodată. De data asta, a fost altfel. Visele au fost înlocuite de amintiri. Amintirile primelor zile alături de tine. Aproape necunoscuți, dar simțindu-ne, de parcă ne-am fi știut de când lumea. Nu cred că ai observat atunci, dar zilele acelea au însemnat și lacrimi. Instantaneu. Motivul? O fotografie. Imaginea alb-negru a iubirii regăsite. Ce culoare
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
stat în calea noastră, atâta timp. M-am stăpânit cu greu, cu toate că, în interior, strigătul acela captiv îmi săgeta trupul, cu forța unui nebun. Privirea îmi aluneca peste alte și alte fotografii, tu vorbeai, eu te auzeam ca prin vis. Amintirile tale, iubiri, speranțe, singurătăți. Mai ales singurătăți. Crâmpeie din viața ta. Așa cum a fost. Atunci, n-am putut să-ți spun ce simțeam, aș fi tulburat clipa regăsirii noastre. Acum îți mărturisesc însă că mă frământa o întrebare. Posibil nepotrivită
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
bucle rebele, pe care cu greu reușeam să le domolesc. În timp, s-a închis la culoare și s-a îndreptat. Mi-aduc aminte că atunci când am tuns-o pentru prima oară, a plâns. Am păstrat cosița. Cea mai dulce amintire de atunci. Mama Mariei vorbea încet, aproape șoptit, ca și cum ar fi vrut să nu tulbure somnul cuiva. Privea fotografia fiicei sale cu ochii plini de lumina dragostei materne. - După cum cred că ți-ai dat seama, asta e camera ei. Am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
uși și o bibliotecă - acestea alcătuiau întreg mobilierul. Simplu și funcțional. Ici și acolo, câte un milieu alb, de dantelă. Pe noptiera cu fotografia Mariei la șase ani, am observat câteva coronițe din flori, uscate acum. Mai mult ca sigur, amintiri de sfârșit de an școlar, din copilăria prietenei mele. Deși cu puține rafturi, biblioteca m-a impresionat. Multe cărți, unele dintre ele, în ediții foarte vechi. Toate așezate într-o ordine desăvârșită. Mi-o închipuiam copilă, apoi studentă, refugiindu-se
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
acolo, în umbră. Știi ce? De ce nu te-ai muta tu, aici? Pare o nebunie, îți înțeleg rezervele, dacă le ai. Un alt oraș, necunoscut ție. Adevărat. Însă nici de locul unde ești acum, nu te mai leagă decât niște amintiri. Frumoase, e drept, dar poți să le iei cu tine peste tot în lume, pentru că le porți în minte și în suflet. Nu vreau un răspuns imediat. Gândește-te cât vrei tu. Nu te grăbi. Știu că ai problemele tale
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
că nu am putut să-i spun atunci. Poate îi voi scrie. De ce? De ce mi-e atât de greu să vorbesc și mult mai ușor să scriu? Tu știi? Maria XIV. 25 decembrie Prima zi de Crăciun îmi trezește mereu amintiri plăcute. Cele ale copilăriei mele, petrecute în sat. Iernile erau adevărate, cu zăpezi cât gardul și ger năprasnic. Dar noi, noi copiii nu aveam nicio grijă. Frământările erau ale părinților care se ocupau de toate treburile casnice și gospodărești, până
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de ritmul amețitor al vieții. „Plecarea” este singurul adevăr. Ni se poate întâmpla oricând, indiferent de vârstă. Cunoscându-te pe tine însă, sper ca aceasta să întârzie cât mai mult. Pentru amândoi. Orice s-ar spune despre puterea tămăduitoare a amintirilor, lipsa fizică a celuilalt rămâne până la sfârșit. Și se numește Durere. Tu mă cunoști altfel, nu-i așa? Uite că mi se întâmplă și mie să am zile grele. Sigur, le avem toți. Suntem fragili, sufletește. Viața însăși e fragilă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cuptor echivala cu zilele lungi, cu cireșele dulci și amare care se găseau peste tot, cu vacanța și mai ales cu ...marea. Marea pe care ea o iubea mult, despre care scrisese cu patimă. Marea, de care o legau atâtea amintiri. - Hei, fii atentă, domnișoară! Luată de valul gândurilor mele, nu mi-am dat seama că am traversat pe roșu. Noroc că șoferul care tocmai mă mustrase, nu conducea cu viteză. Îi zâmbesc vinovat, cerându-i din ochi înțelegere și îmi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
N-am fost niciodată un om foarte echilibrat, draga mea. Dar am avut perioade în care am cunoscut liniștea interioară care te face să crezi că totul este în ordine. O chestiune atât de delicată... Sunt momente însă în care amintirile te copleșesc, vin peste tine ca un torent care mătură totul în cale. Preț de o clipă, o zi sau luni întregi. Depinde. Ești tânără, Ana. Știi și tu, fiecare învață din propriile experiențe, dar aș vrea să-ți dau
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai puțin? Nu, cu siguranță. Dar nu pot să-i fac asta fiicei mele. Nu m-ar ierta niciodată. E drept, știi bine că între mine și Alexandru nu a mai rămas acum decât o bucată de hârtie și niște amintiri, ale începuturilor. Dar există Eva! Te-ai întrebat vreodată de ce începuturile sunt magice? Doar ele. De ce această magie nu rămâne perpetuă? Unde greșim în iubire, ca vraja să dispară, deodată? L-am iubit pe Alexandru. Nu așa cum te iubesc pe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
publicate în câteva numere. Din câte îmi aduc aminte, chiar tu îi spuneai, la un moment dat, lui Mihu că vei scrie o carte despre voi. - Da. Așa am spus. Doar că nu am mai avut puterea, înțelegi? Au rămas amintirile, scrisorile și câteva însemnări personale, despre respectiva perioadă. Ți le voi da și pe acestea. M-ai convins! Am încredere și merg pe mâna ta. - Ești de acord? Am crezut că... - Da, sunt de acord să le publici. Și te
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nevoie, n-am folosit-o decât în visurile mele. Niciodată real. Mi-era frică să nu se spargă. Mi-e greu să renunț, fotografia de pe ea mi-e cea mai dragă imagine a ta. Caută în cană. Vei găsi o amintire. Am și eu una, identică. Măcar amintirile să dăinuie, pentru că viața ne-a părăsit într-o bifurcație a ei. N-am iubit niciodată o femeie, așa cum te-am iubit pe tine ! Poți fi mândră, ești UNICA pentru mine. Ori poate
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
visurile mele. Niciodată real. Mi-era frică să nu se spargă. Mi-e greu să renunț, fotografia de pe ea mi-e cea mai dragă imagine a ta. Caută în cană. Vei găsi o amintire. Am și eu una, identică. Măcar amintirile să dăinuie, pentru că viața ne-a părăsit într-o bifurcație a ei. N-am iubit niciodată o femeie, așa cum te-am iubit pe tine ! Poți fi mândră, ești UNICA pentru mine. Ori poate, mai bine, dă-mă... dracului! Oricum, știu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ani când am citit-o prima oară. Poate că citind-o și tu, ai să înțelegi cum m-am format ca un iremediabil romantic. Din... revoltă. Îți mai trimit ceva. Un lucru mic, minuscul, păstrat peste 40 de ani, printre amintirile din pachetul meu secret. Tot de la mama. Știu că, deși n-ai avut prilejul s-o cunoști, ai iubit-o. Și, în fine, eu. Eu... nu mai sunt. Am devenit o amintire chiar și pentru mine. Dar în fiecare zi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mic, minuscul, păstrat peste 40 de ani, printre amintirile din pachetul meu secret. Tot de la mama. Știu că, deși n-ai avut prilejul s-o cunoști, ai iubit-o. Și, în fine, eu. Eu... nu mai sunt. Am devenit o amintire chiar și pentru mine. Dar în fiecare zi, mai scriu ceva din noi, despre lunile noastre de bucurie, despre cele trei săptămâni de fericire și câte ceva despre cele șapte luni de durere. Mult nu mai este, măcar sper... Mihu XXII
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
datoare pentru anii în care, uitând complet de viața ta, ai luptat să faci dintr-un copil lipsit de noroc la naștere, un om stăpân pe propriul destin. Aș vrea să cred că nici ei nu i-au pierit complet amintirile acelor ani. Dacă însă nu este așa, vom găsi o soluție. Împreună. Gândul că, în sfârșit, am putea să fim aproape, mereu unul lângă celălalt, îmi dă speranțe. Oricât de încurcate par căile, vom reuși să răzbatem prin tot ceea ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
său, o poveste de dragoste. Fericită sau nefericită sau banală. Cert este că fiecare clipă trăită devine un... A fost odată. Timpul se scurge peste toți și indiferent cât ți-ai dori să mergi mai departe, sunt momente în care amintirile te copleșesc, vin peste tine ca un torent ce mătură totul în cale. Preț de o secundă, o singură zi sau luni întregi. Astăzi, mai mult ca niciodată, trecutul m-a invadat, răscolindu-mi fiecare colțișor de suflet. Nu fi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
-ne că circumstanțele ne sunt împotrivă? Nu. Dragostea vine totdeauna fără a fi chemată. Indiferent de împrejurări și situații. Ea doar apare acolo, în inima ta. FLASH 8 („Singurătatea lenevește ca un șarpe la focul inimii, cu burta plină de amintiri.”) Trăia printre amintiri. Fotografii, cărți atinse de aripa timpului, aliniate perfect în bibliotecă și câteva sute de melodii din alte timpuri, făceau parte din universul lui zilnic. Nimic în plus. Își asumase izolarea cu multă vreme în urmă, când își
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ne sunt împotrivă? Nu. Dragostea vine totdeauna fără a fi chemată. Indiferent de împrejurări și situații. Ea doar apare acolo, în inima ta. FLASH 8 („Singurătatea lenevește ca un șarpe la focul inimii, cu burta plină de amintiri.”) Trăia printre amintiri. Fotografii, cărți atinse de aripa timpului, aliniate perfect în bibliotecă și câteva sute de melodii din alte timpuri, făceau parte din universul lui zilnic. Nimic în plus. Își asumase izolarea cu multă vreme în urmă, când își pierduse încrederea în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care el n-o folosea la nimic, dar căreia îi găsise ea o întrebuințare, ascunzând în interior un pachet de țigări, pentru momentele când rămânea în pană... Clipe dulci, ale unei iubiri venite la apus, se transformaseră încet, încet în amintire. Omniprezentă, dar numai o amintire. Paradisul unor clipe trecute prea devreme, în numele... În numele cui? Și de ce? De fapt, nu mai conta. De ceva timp, nu mai avea nimic importanță. Aproape nimic. Blestemată să fii! Cine vorbise? Stătea singur, în întuneric
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
la nimic, dar căreia îi găsise ea o întrebuințare, ascunzând în interior un pachet de țigări, pentru momentele când rămânea în pană... Clipe dulci, ale unei iubiri venite la apus, se transformaseră încet, încet în amintire. Omniprezentă, dar numai o amintire. Paradisul unor clipe trecute prea devreme, în numele... În numele cui? Și de ce? De fapt, nu mai conta. De ceva timp, nu mai avea nimic importanță. Aproape nimic. Blestemată să fii! Cine vorbise? Stătea singur, în întuneric. Și totuși, putea să jure
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fapt, nu mai conta. De ceva timp, nu mai avea nimic importanță. Aproape nimic. Blestemată să fii! Cine vorbise? Stătea singur, în întuneric. Și totuși, putea să jure că auzise o voce. Oare strigase el? Posibil, poate chiar el... În amintirea clipelor dulci, ale unei iubiri venite... la apus. Blestemată să fii, dragoste târzie! FLASH 14 (Noi și partea plină a paharului) „A fost un accident groaznic, ceva de nedescris, cred că n-a supraviețuit nimeni!” „Ai văzut cum i-au
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
naivitate. Sinceritatea, lipsa de prefăcătorie, atribut al primilor noștri ani în această lume, se diluează însă treptat, iar în multe cazuri, dispare cu desăvârșire. - De ce ți-e dor, Alma? - De liniște. Liniștea este locul unde, nu o dată, ne întâlnim gândurile, amintirile. Pe noi înșine. Cum ar fi, oare, dacă, printr-o magie, apăsările, frământările adunate în noi s-ar evapora dintr-odată, s-ar transforma în praf? Eu cred că e în firea normală a lucrurilor ca, în efortul depus pentru
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ce o învăluia ca într-o aură. Liliac? Violete? Nu-și dădea bine seama, dar era încântător. - Să nu mi-o luați în nume de rău... Venisem cu intenția de a picta această bancă veche, de care mă leagă niște amintiri de tinerețe. Ați apărut de undeva, nici eu nu știu de unde și privindu-vă în lumina asta blândă de după amiază, am simțit că trebuie să vă imortalizez în culori, așa cum erați, gânditoare... sau tristă... nu știu... Vă rog să-mi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]