5,016 matches
-
Bruce Ross și Edward Weiss), deși surprind scene din natură, sînt doar pasteluri delicate, dar fără adîncimea celei de a treia dimensiuni simbolice: iaz de vară / stînjenei galbeni se-apleacă / În umbre amurg / un cormoran planează / un pic deasupra apei amurg / un pelican plonjează / și prinde un pește! liniște / zăpada acoperă piatra / sub stelele iernii ciorile se adună / În mijlocul pinului... / adiere de iarnă clar de lună În august - / pe o creangă subțire / vrabia Își freacă ciocul un crab / apare dintr-o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vuind dar nicio corabie niciun pescăruș Nicio scrisoare În cutia poștală - tîrziu de toamnă Boare tainicăniciun greier În noaptea de vară Niciun fluture stârnit de vânt: nu mă caută nimeni! Păpușa oarbă. Niciun copil să-i pună ochi de sticlă Amurg sângeriu niciun bujor În grădinăvântul, doar vântul ... Nicio scrisoare de scris, doar amintirea ca un uliu: la pândă Seară de toamnă - În cuibul de pe casă niciun cocostîrc Marea numai vuiet de valuri, cutia poștală veșnic goală, noaptea de vară fără
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de scris, doar amintirea ca un uliu: la pândă Seară de toamnă - În cuibul de pe casă niciun cocostîrc Marea numai vuiet de valuri, cutia poștală veșnic goală, noaptea de vară fără cîntecul de greier, adierile fără de gîze, jucăriile fără copii, amurgul fără acompaniamentul bujorilor, amintirile fără cei amintiți, seara fără păsări Întoarse la cuib - toate-s lipsite de rost și viața-n preajma lor e doar deșertăciune. Chiar albul imaculat al ninsorii devine repetiție stearpă: Înc-o ninsoare / așezând albul pe alb
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
li s-a menit să apună." (CÎntecul spicelor) Dar, În haiku-ul românesc există și un alt poem care exprimă același tragism, e adevărat mai puțin subtil, devoalînd trăirea care ar fi trebuit să fie Încorporată În imagine : lotus În amurg În sacul pescarului doar deznădejde Simona Dobrescu Despre ce vorbesc totuși cele două pome? Ele nu vorbesc. Cel puțin nu În felul În care sîntem obișnuiți s-o facem: descriind ceva, povestind o Întîmplare, convingînd pe cineva de ceva. Sau
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care i l-am destinat inițial. Era Însă un motiv suficient pentru ca un maestru al genului să simtă că trebuie să simplifice poemul pentru a-l face astfel mai redutabil. Dulceață de fragi - prea puțin din mireasma pădurii În zori Amurgul, cu care eu Încercam să fac o jonglerie cam stîngace, a fost eliminat și Înlocuit cu zori și asta pentru că, oricum, el era subînțeles din Întreg contextul poemului care deschide o perspectivă simbolică asupra vieții. Prea puțin arată clar unde
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Dürer, un Leonardo sau un Tițian. Dacă ar trebui să expunem trama mentală a epocii noastre, am proiecta un Griffith, un Bergman și un Godard. Oare Dürer sau Rabelais n-ar fi fost astăzi cineaști? Dar secolele, asemeni zilelor, au amurgul lor. Iar elementul cinema, ar spune Hegel, este "ceva ce aparține trecutului" (chiar dacă vom mai vedea mult timp filme admirabile). Televiziunea în culori, 1968 Cu cât videosfera se impune mai mult, cu atât cele două deschizătoare de drum, fotografia și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
multe stiluri : o stilul romanic (Palatul Șuțu și Casa Filipescu) o stilul ecletic (Ateneul Român, Palatul Cantacuzino, Teatrul Național din Iași, Palatul de Justiție) o modernismul monumetal (Facultatea de Drept București și Institutul Agronomic București) Societatea de masă, născută în amurgul veacului XIX, nu aprecia însă cultura modernă, fiind atrasă de: o spectacole de varietăți; o cinematograf (frații Lumiere); o reviste ilustrate, etc. II. State naționale și identitate europeană Sec. XIX a fost denumit “secolul naționalităților” deoarece a avut loc o
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar spune despre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui Ahile, pe care, după moartea lui Patrocles, l-a luat ca scutier) înhamă caii, iar Automedon se urcă în carul de luptă: el îl va seconda pe Ahile de-a lungul întregii zile de crâncene lupte în al cărei amurg Hector va muri. Automedon reapare apoi cu prilejul jocurilor funerare în cinstea lui Patrocles, prilej cu care „acest drag scutier al lui Ahile“ îi aduce lui Ahile platoșa lui Asteropeu, ca să i-o dăruiască lui Eumelos. Ultima oară în poem
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de mâna lui Paris, lângă poarta Schee (poarta dinspre nord a Troiei). Abia din Odiseea mai aflăm că în jurul trupului său uriaș și frumos, întins în praf, cu părul răvășit, aheii s-au luptat o zi întreagă, cu înverșunare, până în amurg, când a izbucnit o furtună cumplită. Trupul a fost adus în tabără, spălat și uns. Aheii plângeau, își tăiau pletele în semn de doliu. Tetis, împreună cu toate zeițele mării, a ieșit din valuri cu un țipăt care i-a înspăimântat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
After sunset merrily. Merrily, merrily shall I live 178 now / Under the blossom that hangs on the bough, adică, într-o traducere cât de cât literară: „Acolo beau unde albina bea, / Îmi fac culcuș în floarea de cicoare, / Iar în amurg, când prinde bufnița să strige, / Un liliac încalec și cu bucurie zbor. De-acum așa o să trăiesc, cu bucurie, / Cu bucurie pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu sunt zburător / Ca un vânt / De ușor, / Mă anin / De un ram“, „Sunt ca vânt de primăvară, / Ca amurgul cel de vară; / Din picioare pân’ la cap / Într-un cuib pot să încap,/ Iar în cuib de turturele / Dorm alăturea cu ele“, „Căci viața mea o țin / Cu miros de flori de crin; Nu beau apă, ci scântei / Și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar spune despre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui Ahile, pe care, după moartea lui Patrocles, l-a luat ca scutier) înhamă caii, iar Automedon se urcă în carul de luptă: el îl va seconda pe Ahile de-a lungul întregii zile de crâncene lupte în al cărei amurg Hector va muri. Automedon reapare apoi cu prilejul jocurilor funerare în cinstea lui Patrocles, prilej cu care „acest drag scutier al lui Ahile“ îi aduce lui Ahile platoșa lui Asteropeu, ca să i-o dăruiască lui Eumelos. Ultima oară în poem
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de mâna lui Paris, lângă poarta Schee (poarta dinspre nord a Troiei). Abia din Odiseea mai aflăm că în jurul trupului său uriaș și frumos, întins în praf, cu părul răvășit, aheii s-au luptat o zi întreagă, cu înverșunare, până în amurg, când a izbucnit o furtună cumplită. Trupul a fost adus în tabără, spălat și uns. Aheii plângeau, își tăiau pletele în semn de doliu. Tetis, împreună cu toate zeițele mării, a ieșit din valuri cu un țipăt care i-a înspăimântat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fly / After sunset merrily. Merrily, merrily shall I live now / Under the blossom that hangs on the bough, adică, într-o traducere cât de cât literară: „Acolo beau unde albina bea, / Îmi fac culcuș în floarea de cicoare, / Iar în amurg, când prinde bufnița să strige, / Un liliac încalec și cu bucurie zbor. De-acum așa o să trăiesc, cu bucurie, / Cu bucurie pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu sunt zburător / Ca un vânt / De ușor, / Mă anin / De un ram“, „Sunt ca vânt de primăvară, / Ca amurgul cel de vară; / Din picioare pân’ la cap / Într-un cuib pot să încap,/ Iar în cuib de turturele / Dorm alăturea cu ele“, „Căci viața mea o țin / Cu miros de flori de crin; Nu beau apă, ci scântei / Și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din țară. Despre meritele sale profesionale s-a scris deja foarte mult și există convingerea că se va mai scrie foarte mult, pentru simpul motiv că moștenirea sa medicală este deosebit de valoroasă, atât sub aspect teoretic, cât și aplicativ. Până în amurgul vieții, profesorul Ion Haulică semnase peste 293 de studii și articole de specialitate, publicate în țară și în străinătate, două tratate de Fiziologie umană (1996, 2009) și opt monografii, dintre care trei au fost distinse cu Premiul Academiei Române (Sistemul nervos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a valorilor sale, populare și antimoderne, însă cazul german nu era singular și nici cel mai grav. Astfel de curente de gândire abundau în vremea respectivă, în care se înscriu slavofilia rusă, naționalismul shinto japonez, renașterea hindusă din India, mistica "amurgului celtic" ilustrată magistral de Yeats și de alți irlandezi, cultul pentru cavalerismul arturian și pentru gentleman în Anglia puternic influențată de teozofie și de mistica creștină în spiritul Evelynei Underhill, sau apoteoza figurilor de talia lui Washington (slăvit încă din
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din mileniul III î.e.n. footnote>... Vânătoarea te apropie de tot ce e mai pur, țâșnit din originara matcă animală, maiestatea lebedei, sfioasa noblețe a ciutei, taina de sfinx a caprei negre încremenită pe vârful de stâncă cu ochii adânciți în amurg, fala cerbului încununată cu ramuri... Apoi, femeia și vânătoarea, dacă ne amintim de Diana, zeița vânătorii, sunt totuna... una și aceeași năzuință. Femeia transfigurează până la divin frumusețea animală, a tuturor formelor dinaintea ei, și a ajuns până la ea. Frumusețea animală
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
meu. Soarele asfinți curând și înserarea căzu tristă și în grabă, parcă era fugărită de cineva din urmă... era parcă ceva neliniștit în aer... domnea totuși o tăcere adâncă și apăsătoare, care începu să mă strângă din toate părțile... Fumegarea amurgului s-a împânzit într-aceeași liniște neclintită de nici o adiere. După aceea s-a înnoptat și s-au aprins stelele într-un văzduh fără nouri. Până la răsăritul lunii mai era preț de un ceas. Înaintea mea se înălța, ca un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cobora ca un murmur depărtat, ca de basm, urletul lupilor... Se auzea când mai sonor, când mai profund... plutind, parcă, tot mai aproape, apoi pierzându-se, și, din nou înviind. Sus, pe marginea crestei Mârzacului o lumină străbătu scurt, săgetător, amurgul zorilor. Anton mai merse o bucată, apoi coborî o râpă care intră într-o vale largă... Valea lui Darie. Se strecură printre copacii doborâți de furtuni, să se posteze într-un loc cât mai potrivit. Căpriorii, poate, sperând într-o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spus ce trebuie mai întîi să vedem în aceste compoziții în care ni se propune să deslușim entuziasmul pictorului, refugiat în ultimii ani ai vieții la New York și cucerit, se zice, de vitalitatea metropolei și a jazz-ului... Într-un amurg vinețiu care mi-a dat înverșunări rousseau-iste, eu am visat însă aici că pădurile, păsările, lichenii și bizonii se vor reîntoarce într-o zi să recucerească orașul. Poate, fiindcă pe străzile botezate cu cifre, m-am gândit că la New York
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
un șarpe de piatră sau un zeu cu picioarele zdrobite. taina lui Moctezuma Autocrații n-au voie să fie melancolici. Deoarece calitățile lor îi pot pierde mai sigur decât viciile lor. În palatul său din Tenochtitlan, Moctezuma studia zilnic, în amurg, la miezul nopții și în zori, semnele destinului pe cer. Când spaniolii au debarcat pe coastă, el a fost convins, poate cel dintâi, că se împlinea o profeție a legendei. Un scrib i-a trimis un portret al lui Cortes
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
locul unde tivul rochiei ei atinge pulpa cu pieliță dulce și transparentă am găsit acum un furuncul mizerabil care se numește Lulu? Ninge acum pe marile și sclipitoarele ferestre ale vilei. N-am aprins Heloc lumina în hol. Privesc cum amurgul își interpune filtrele fotografice între mine și crengile înzăpezite de pin care respiră lângă geam, care tac acolo, care răspândesc liniște cenușie afară. Și liniștea cenușie pătrunde osmotic prin membrana fâșiilor de sticlă și se așază în straturi groase, străvezii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]