11,066 matches
-
răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) ... Citește mai mult Noapte argintieEmilian Oniciuc- 20.12.2016Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,Glasul
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
răspândind duios vecernii...Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii...Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe...Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață;Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parteDar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...!( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela )... XX. HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
iar bate vântul, Gerul printre pietre crapă; Gheața acoperă pâmântul, Platoșă face peste apă. Peste ea și- obolul iernii, O căruță cu un biet cal Se împotrivește vremii, Trecând vadul către mal. Sticla pârâie sub roate, Căruțașul cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin mii de ace. Nu mai are mult săracul Până râul îl va trece Dar se teme că la dracul, Se va duce- n apa rece. Roatele prin praf de gheață, Tânguiesc risipa serii... Calul
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Un Păstor deschide cerul, Pentru tine ca să ia Vindecare și iubire Dintr-o “lacrimă de stea”. Un Păstor conduce turma Prin deșert și-i dă să bea Apă vie de iertare Chiar din Sfânta coasta Ta. Un Păstor când se apleacă Se ridică și mai mult Vindecă, alină, iartă, Prin faptă și prin cuvânt. Un Păstor mereu aduce Flacără în rugăciune, Când n-ai cale de scăpare Se întâmplă o minune! Mă aplec să-i sărut mâna Și îl rog ca să
UN PĂSTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371478_a_372807]
-
din Sfânta coasta Ta. Un Păstor când se apleacă Se ridică și mai mult Vindecă, alină, iartă, Prin faptă și prin cuvânt. Un Păstor mereu aduce Flacără în rugăciune, Când n-ai cale de scăpare Se întâmplă o minune! Mă aplec să-i sărut mâna Și îl rog ca să mă ierte Duhurile cele rele Cer smerit să le mai certe... Astăzi când se-adună anii, Într-o salbă luminoasă Îi urăm să ducă turmă Către calea glorioasă. 04.12.2016 Camelia
UN PĂSTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371478_a_372807]
-
însemnând c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului, privește către ladă, atingând-o ușurel cu vârful piciorului, îngrijorată de cum să-ntindă cât mai mult din puținul mălai. Spre uimirea bătrânei, lada nu răsună a gol! Nu! Lina se-aplecă vioaie, uitând de orice durere a șirei, trase în sus de capac și...?! Ce văzu nu i se păru tomite adevărat. Își scuipă în sân, își făcu larg trei cruci, asezându-se pierită pe pragul grajdului. Gânduri șiruri îi zumzăiau prin
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
Și-ți ies înainte, ochii tăi să-mi sărute Sânii goi, ochii mari din petalele ude Dăruită-n Iubire până pleci să mă rog Ahhh, Lună, dă-mi trup din lumini și din foc Ca-n fiece dată când te-apleci peste pagini Să mângâi cu literi vis de-a lumilor margini, Poveste să-mi faci! De n-aș fi, n-ar conta Dar sunt și iubesc- lumea ta,...lumea mea ! Referință Bibliografică: Lumea ta, lumea mea / Shanti Nilaya : Confluențe Literare
LUMEA TA, LUMEA MEA de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371560_a_372889]
-
frumusețea expresiei, dar și pentru sensul lor semantic. Poeziile acestea au parfumul de mir și de nard al scrierilor vechi, duhovnicești, care au salvat atâtea suflete, prin simplitatea și puterea de transmitere. Și dacă, fie și un creștin se va apleca asupra lor, misiunea poetei e îndeplinită. „Fă-mă, suflete, copil...” spunea Tudor Arghezi. Dacă aș fi încă o dată copil, mi-ar plăcea să aud din gura bunicii pe care n-am avut-o niciodată, povestea în versuri „De trei ori
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
sterile care-ți atrag mai mulți dușmani decât prieteni, printre condeierii zilei. Poemele sunt modelate după propriile principii de viață. Se poate spune că ele sunt oglinda lui sufletească. Și dincolo de toate acele mijloace artistice, descoperim o ființă caldă, sensibilă, aplecată spre meditație și spre visare, spre contemplarea acelor adevăruri și rosturi ale ființei. Cărțile lui Marin Bunget pot fi întrebuințate drept vitamine sufletești, balsamuri de pus pe inimă, întăritoare în lupta existențială, aducătoare de liniște și lumină. Dar au și
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
și tu ca mine ești, / Ai să rămâi aici să povestești.../ Iar eu, ascuns în tine, poezie” (Când am să plec, nici timpul n-o să știe). O poezie a trăirii, o rugă, o mărturie, un crez, un legământ: „M-am aplecat cu grijă asupra de cuvânt / Făcând cu poezia un fel de legământ” (Și cum să mă mai tem?) A pune cuvintele-n vers, „și versu-n poezie” - este pentru Marin Bunget - „în primul rând un har, și-apoi o datorie” (Să
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
pe harta mentală proprie. Accentul cade pe suflarea omenească, pe trăire, pe frământări sufletești și țesătura diamantină interioară. Acolo unde se găsește omul... În Vâltoarea, Valea Proscrișilor și Nimic deosebit în timpul serviciului meu. Vă îndemn să le citiți! M-am aplecat însă acum asupra unui aspect de nuanță din romane. Vreau să mă refer la prezența descrierii naturii. Aceasta ocupă spații restrânse. Intensitatea romanului este concentrată în narațiune și dialog, dar descrierea este condensată. Chiar dacă reprezintă doar un interruptio, descrierea naturii
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
luau aiurea cu sângele târâș, îngroziți de măcel. Din mulțime se desprinsese o pereche de oameni, un om și o femeie cu o fetiță între ei, pe care o strângeau la piepturile lor. Cade întâi mama, apoi tatăl, fetița se apleacă să-i salveze, trăgea de ei și nu putea să-i mai ridice. Soldatul o vede, fuge la ea, o ia în brațe și fuge cu ea prin mărăciniș spre poalele pădurii... Fata striga îngrozită: “Mama meaaaa... tatăl meuuuu...” “Taci
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Alte panouri și vitrine, precum „Familia și folclorul”, „Alecsandri și Familia”, „Familia - revistă enciclopedică”, reliefează rolul important pe care Iosif Vulcan îl acorda folclorului și colaborările bardului de la Mircești la revista din Oradea. Asupra folclorului românesc, Iosif Vulcan s-a aplecat de multe ori. Astfel a tradus în limba maghiară și a tipărit volumul „Poezii populare românești”. Nefiind un exclusivist, a întreținut legături și cu oameni de cultură unguri. Ca semn al prețuirii de care se bucura din partea cărturarilor maghiari, în
MUZEUL MEMORIAL IOSIF VULCAN DIN ORADEA de LUMINIŢA CORNEA în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374867_a_376196]
-
și curată În care ajung să stea în alb veșmânt Doar cei care trăiesc iubire-adevărată. Casa poetului este zidită din cuvinte Ce-n imnuri de lumină se rotesc În jurul ei stau pofte răstignite Aerul, aici este dumnezeiesc! În casa poetului, apleacă-te și bea Spre împlinirea zodiei te frânge Aici e locul sfânt și nu uita! Aici porunca este vie și învinge. Casa poetului este invizibilă aproape Mister așternut în tărie Izvor curat cu nevăzute harpe Ce schimbă tristețile în bucurie
CASA POETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374918_a_376247]
-
acești pașii ii duc spre o moarte cumplită. Pășeau cu sufletul plin de bucurie că vor cânta Prohodul Domnului. Biserica era mică și veche de peste 200 de ani, construită din lemn, cu o intrare joasă, pentru care trebuia să te apleci ca să pătrunzi înăuntru și cu ușă deschizându-se spre interior. În biserică, neputând încăpea toți oamenii, au intrat numai copiii, înghesuindu-se cum au putut, iar cei mari au stat afara, cât mai aproape de biserică pentru a asculta Prohodul. Lumina
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
De jos în sus. Oblic. -Într-adevăr, întări Mâțan. Pare a fi o lovitură de săgeată. Așa probabil că îl anunțau. Îi legau vre-un bilet de tija săgeții. Cei doi percheziționară cameră însă nu găsiră nimic. La urmă Mâțan privi aplecându-se pe fereastră în jos și văzu clar urmele varului șters de pe tencuiala. -Mda! spuse el. Pe aici a coborât. Dar probabil l-a ajutat cineva cu o scară . Să sari de la înălțimea asta nu e la îndemâna oricui. Iar jos
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
care respiră și revarsă lumina caldă a veșniciei: “când voi pleca vă las drept moștenire/ o bibliotecă plină de-amintiri/ prin care poezia să respire/ lumina ce se-ascunde-n trandafiri.” (Moștenire) Despre trecerea necruțătoare a timpului, poetul mărturisește sincer că se apleacă umil în fața efemerității și anumite regrete îi macină sufletul: “ n-am timp destul să fericesc o carte/ n-am timp să număr stropii blândei ploi/ n-am timp să-nduplec clipele deșarte/ n-am timp să dau iubirea înapoi.” (Clipe
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
de noapte, aruncând din copite pământ cu miros de iarbă verde-amară. O lună argintie si ovală își leapădă obrajii în venele ce le străbat grumajii. Trec în galop caii sălbatici, trăiesc în propriul anotimp, falnice statui de zei antici se apleacă spre ochiul de apă adunată și îl sorb ca pe-o lacrimă mare, plânsă din cerul închis ca o pleoapă. Trec în galop caii sălbatici și eu rămân în urma lor împietrind, iar ei se intorc în alt timp ce nu
ANOTIMPUL CAILOR SĂLBATICI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375057_a_376386]
-
crude de-ndoieli în rânduri, Purtate melancolic în tristă legănare Credința-n adevăr s-o miște, s-o doboare. Când inima percepe aura speranței Apar și frământări din cupa discrepanței. Când ochiul pleoapa-și lasă peste frânturi reale Auzul se apleacă spre șoapte verzi, banale. Șoapte otrăvite de sensuri răspicate Ce lasă-n poarta vieții, clipe reci, uscate. Baloane de cuvinte anoste, incitante Ce se imprimă-n suflet fierbinți și iritante. Slove care-ți surpă liniștea din sânge Stârnindu-ți brusc
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
Litlî gărl, ai esc ceva: / Uer is da Târgoviștea, Litlî gărl, fetița mea? Bicoz ai em de la țară / End sunt veri bolnăvioara. Ai don’ț nou ce-o fi pățit / Mai boul de n-a venit.” Priti gărl s-a aplecat / End her hend i-a sărutat: “Pliz, dont croai, măicuța mea, / Bicoz ai em nora ta! Ui ueit for tu cam băi noi, / Madăr pentru amândoi.” / La oglindă, adică La “mirror” Tu dei ai uil min în da grinda. / Daun
LIMBA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373805_a_375134]
-
decât marginali asupra acestui volum . Privitor la interiorul său, invit literații, iubitorii de literatură bună, să constate domniile lor că acest volum “Setea de cer” este de-a dreptul reușit. Volum bine așezat, convins că mulți dintre literați se vor aplecă precum iubitorii de istorie asupra mașinilor de epocă. Dar, și cei care conduc astăzi Liga Scriitorilor Români. Astăzi când se aniversează 10 ani de la înființare, sunt convins că, cel putin unii dintre membrii filialei Vrancea cu participări mai numeroase la
FIL. VRANCEA) de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373810_a_375139]
-
Adriana. Deschise fereastra și privi afară. Natura întreagă dormea tulburată doar de zgomotul curgerii Oltului. Era liniște și pace între munți. Parcă era liniștea și pacea din pântecul unei mame gravide care-și aștepta pruncul să iasă la lumină. Se aplecă peste pervazul ferestrei și își aprinse o țigară. Nelipsita sa țigară Camel. Trase cu putere și inspiră adânc fumul, apoi cu putere îl împrăștie în natura pură de afară. Imediat simți în nări mirosul de tutun, gândindu-se fără să
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
o supunem. Unii zic că se răzbună atunci. Aiurea! Omul e stăpânul ei. I-a să mă duc la ușă să văd dacă s-au străns ceva bani. Mi-am pus o șapcă rablagită cu un bilet... (Întredeschide ușa, se apleacă, ia șapca și biletul. Numără banii strânși . Apoi satisfăcut citește biletul) - Bravo! Un om cu amândouă mâinile nu câștigă în câteva ore cât am primit. Sunt darnici oamenii. Proști, de darnici ce sunt. Dar și eu sunt un mare poet
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
Țara! Dreptaciul: - Adică... țară bogată cu oameni egali în sărăcie. (Sună telemobilul Stângaciului. Bagă mâna în buzunar și scoțând aparatul îi cade și grămada de bani strânși din cerșit). Stângaciul: - Blestemaților! Altă treabă n-ați avut decât să cădeți. Se apleacă, îi strânge grămadă.și îi bagă în buzunar) - Da! Sunt în capelă, nevastă... Sigur... Vin imediat. Dreptaciul: (Mirat) - De unde atâția bani? Stângaciul: (Grăbit, în drum spre ușă) - De la călătorii milostivi... Iese trântind ușa după el) SCENA V Dreptaciul: (În genunchi
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
rând om, tovarăș de drum... Dumnezeu să-l ierte! Ce întâmplare! Era pe punte cu soția. Lângă balustradă. Îi număra banii strânși din...cerșit. O rafală puternică de vânt i-a smuls banii de hârtie din mână. El... s-a aplecat peste punte să-i prindă... dar a căzut în apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare, dar rechinii au fost mai iuți... A rămas doar apa înroșită de sânge care se îndepărta de vasul nostru. Se lasă liniștea) - Marin
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]