8,411 matches
-
sufletul lui Origen Între credința Bisericii și aceste posibilități contradictorii ?” Pentru Stăniloae, existența unui corpus de Învățături ferme ale credinței, la Începutul secolului al III-lea, pare un lucru evident. Acest corpus dogmatic ar fi fost transmis de către Cristos și apostolii săi prin Biserică, Într-un fel limpede și distinct. Origen ar fi pus la Îndoială aceste Învățături de credință, zdruncinându-le autoritatea. Or, ajunge să citim prefața de la De principiis pentru a-l absolvi pe Origen de orice intenție vătămătoare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
scriere apocrifă din secolul al XI-lea, intitulată Relatarea lui Iosif din Arimateea, Încearcă o explicație mai elaborată. Iuda ar fi fost nepot al lui Caiafa. El n-a crezut nici o clipă În mesajul lui Isus și ar fi devenit apostol numai pentru a spiona. Avem de-a face așadar cu un fel de agent secret infiltrat. În Legenda aurea, secolul al XIII-lea, apare prima biografie completă a lui Iuda, inspirată din mitul lui Oedip. Iuda Își ucide tatăl și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
personajului apare Într-un text iudaic anticreștin, Toledot Ieshu. Aici Iuda reprezintă, metonimic, credința iudaică În contrast cu erezia creștină. Iuda se luptă cu Isus, pe care-l biruiește maculându-l. El ascunde trupul lui Isus coborât de pe cruce și li-l arată apostolilor atunci când aceștia Încep să Împrăștie vestea că Isus a Înviat. Iuda apare așadar ca un adevărat erou evreu, care demontează Întreg edificiul dogmatic creștin. În fine, amintesc, foarte pe scurt, de celebrul eseu al lui Thomas De Quincey, Judas Iscariot
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Iuda ca despre un daimon, cuvânt care are un sens strict negativ, de „demon”, ca În toate textele creștine, inclusiv gnostice, iar nu pozitiv, „platonician”, cum forțează nota comentatorii „de șoc”. Iuda este al treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl va preda pe Isus preoților ca să fie sacrificat. Toate curentele gnostice refuză ideea sacrificiului trupesc al lui Isus și, implicit, ideea Învierii trupești. Pentru gnostici, sacrificiul și martiriul sunt rătăciri ale neinițiaților, ale „oamenilor materiali”, ale
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sacrificiul și martiriul sunt rătăciri ale neinițiaților, ale „oamenilor materiali”, ale falșilor creștini. Ei nu cred decât În sacrificiul spiritual și În Învierea sufletească. Așadar, nu numai că Iuda nu poate fi considerat un erou, dar el apare ca ultimul apostol pe scara valorică, cel mai pervers, Întrucât crede În eficiența sacrificiului trupesc pentru mântuire, participând, În viziune, la o liturghie preoțească, lucru detestat de gnostici. Nu e locul să dezvolt demonstrația cu toată armătura ei tehnică. Ajunge să spun că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Analysis of the Greek New Testament, ediția 4, Roma, 1993; M. Carrez, F. Morel, Dictionnaire grec-français du Nouveau Testament, ediția 4, Paris, 1995. Traducerile din Noul Testament Îmi aparțin. Foarte interesantă este o notiță din Cartea Învierii lui Isus Cristos de către Apostolul Bartomoleu, apocrifă redactată În coptă și datând, probabil, din secolul al V-lea. În capitolul 8, autorul citează numele femeilor mironosițe care vin la mormântul lui Isus. El combină listele lui Marcu și Matei cu lista din Luca 8 (femeile
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Salomeea, Maria și Marta, Suzana, femeia lui Chuza, Berenice, Lia, căreia Dumnezeu Îi Înviase fiul din morți, păcătoasa iertată de Isus. Ele se Întâlnesc În grădina unui anume Philogenes, „grădinarul”, căruia Isus Îi vindecase fiul, pe Simon. Conform acestei apocrife, apostolul Bartolomeu Însuși ar fi fost de meserie grădinar. Scena mai are un element inedit: grădinarul conversează nu cu Maria Magdalena, ca În relatarea canonică, ci cu Maria, Maica Domnului. Într-o altă apocrifă celebră, cunoscută sub numele de Epistula apostolorum
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sec. al IV-lea și păstrată numai În etiopiană și coptă, se spune că Isus Înviat li S-a arătat deodată celor trei femei care veniseră cu parfumuri: Sarah, Marta și Maria Magdalena. Apoi, Isus le trimite, pe rând, la apostoli, ca să le ducă vestea Învierii Sale, dar apostolii se Îndoiesc. Abia când Isus li se arată În persoană, ei se Încumetă să creadă. E interesant că Evanghelia lui Petru, apocrifă din secolul al II-lea, o menționează pe Maria Magdalena
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
etiopiană și coptă, se spune că Isus Înviat li S-a arătat deodată celor trei femei care veniseră cu parfumuri: Sarah, Marta și Maria Magdalena. Apoi, Isus le trimite, pe rând, la apostoli, ca să le ducă vestea Învierii Sale, dar apostolii se Îndoiesc. Abia când Isus li se arată În persoană, ei se Încumetă să creadă. E interesant că Evanghelia lui Petru, apocrifă din secolul al II-lea, o menționează pe Maria Magdalena numind-o mathetria tou kyriou („ucenica Domnului”, versetul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
World. A Re-examination of Mattew 27,3-10”, În Laval théologique et philosophique nr. 49, 1993, pp. 505-522. Whelan atrage atenția că Matei pune față În față două personaje complementare: Petru și Iuda. Petru e părăsit imediat după scena „lamentării”, căpetenia apostolilor nemaiapărând În text până la sfârșitul evangheliei, În vreme ce Iuda este prezentat până la ultima suflare. Autoarea consideră, pe baza unui dosar de mărturii antice, că, În ochii lui Matei, sinuciderea lui Iuda are un sens pozitiv, nicidecum condamnabil. Condamnarea sinuciderii ar fi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Iuda, Îndată ce află că el Însuși, trădătorul, a fost trădat de arhierei, se debarasează de tot, Începând cu banii primiți. Luca face din Iuda un „simoniac” avant la lettre, care-și trădează diakonia (slujirea) achiziționând un teren personal. Din Faptele apostolilor aflăm că ucenicii aveau totul În comun, iar regula grupului era că orice nou venit Își vindea toate bunurile, aducând banii În vistieria comună. Iuda va fi pedepsit precum Simon și consoarta lui, care-și păstraseră doar pentru ei o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
I-II, București, 1949-1950; Temelia, București, 1951; Prin Țara de Sus, București, 1954; Livezile tinere, București, 1954; Poarta furtunilor, București, 1955; Împărăția soarelui, București, 1956; Valea Albă, București, 1957; Cartea poreclelor, București, 1957; Cărțile săgetătorului, București, 1957; Cel din urmă apostol, București, 1957; Povestiri eroice, București, 1960; Nopți udeștene, București, 1960; Pământul zimbrului, București, 1962; Inimi fierbinți, București, 1963; Poezii, București, 1964; Viforul, București, 1966; Farmecul depărtărilor, București, 1966; Clopote în amurg, București, 1969; Turmele. Cordun. Avizuha. Valea hoților, postfață Silviu
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
P. Hasdeu (Cuvente den bătrâni). Această problemă a fost discutată pe larg și la congresele filologilor români din 1925 și 1926, fără a se ajunge la un rezultat concret. De aceea, edițiile care au urmat, Întrebare creștinească și Lucrul Sfinților Apostoli, tipărite de Coresi în 1560 și 1566 și editate acum de Ion Bianu, iar a doua oară de Dan Simonescu, au renunțat la transcriere, pentru evitarea controverselor, limitându-se la reproducerea fotografică. Transcrierea interpretativă nu este o simplă înlocuire de
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
Recunoștinței, era Hristos Pantocrator. Se curba dintr-o parte În alta a domului ca spațiul Însuși. Spre deosebire de Hristosul chinuit, pământean, zugrăvit la nivelul ochilor pe pereții bisericii, Hristosul nostru Pantocrator era clar transcendent, atotputernic, stăpân al cerurilor. Se apleca spre apostolii de deasupra altarului ca să le dea cele patru pergamente rulate cu Evangheliile. Iar mama mea, care a Încercat toată viața să creadă În Dumnezeu, fără să reușească vreodată de-a binelea, se uita În sus la el, căutând Îndrumare. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
teritoriu al României situat, din punct de vedere geografic, în cadrul peninsulei Balcanice. Locuit în antichitate de către geți, a fost locul unde s-au întâlnit civilizațiile elenă și romană, precum și primul teritoriu locuit de către daco-romani unde a pătruns creștinismul propovăduit de către apostolul Andrei. La sfârșitul secolului al XIV-lea teritoriul a intrat pentru scurt timp sub autoritatea domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386-1418), a cărui titulatură includea printre teritoriile stăpânite "amândouă părțile peste toată Podunavia până la Marea cea Mare"394. De
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
hramul "Adormirea Maicii Domnului", fusese construită de către locuitori în anul 1860 și, la sfârșitul secolului al XIX-lea, avea un preot și doi cântăreți. Biserica din satul Potur a fost construită de către locuitori în anul 1891 și avea hramul "Sf. Apostoli". Aici, serviciul religios era oficiat de către un preot și un cântăreț. De asemenea, în fiecare din cele două sate ale comunei exista câte o școală. Școala din satul Potur a fost construită în anul 1880 și avea un învățător și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
învățători, numărul total al elevilor care le frecventau fiind de 80. În privința lăcașurilor de cult existau 4 biserici și o geamie. Una dintre biserici fusese amenajată imediat după încheierea războiului din anii 1877-1878 în satul Balabancea și avea hramul "Sf. Apostoli Petru și Pavel". În anul 1897 în acest sat s-a construit o biserică ortodoxă unde serviciul religios era oficiat de către un preot ajutat de un cântăreț. Biserica din satul Islam-Giaferca a fost construită în anul 1859. După 1878 aici
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a schimbat cu totul aspectul, transformându-se radical. Are clădiri destul de mari și higienice, strade curate și pe alocurea pavate și iluminate; printr-o continuă îngrijire (...) populațiunea cresce din an în an"1396. Biserica ortodoxă din oraș avea hramul "Sf. Apostoli Petru și Pavel" și a fost construită în anul 1890. În oraș existau două școli primare, una de băieți și alta de fete, clădirea în care își desfășurau activitatea fiind construită în anul 1880. Cernavodă, localitate situată pe malul Dunării
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
sale de propovăduire. „Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare” scrie apostolul. Toate acestea pentru a răspândi învățăturile Domnului printre popoarele păgâne. Întocmai ca și Sfântul Pavel, nici eu n-am să preget „în privegheri adeseori, în foame, în sete și în frig”. Pentru că eu am de răspândit învățăturile Domnului în Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
creștine la fel ca mine să-mi stăvilească străduința de a preschimba Japonia într-o țară a Domnului? De ce încercau să mă împiedice? În clipa aceea mi-am adus aminte de Sfântul Pavel care a intrat în vrajbă cu ceilalți apostoli din Ierusalim pentru că le-a propovăduit păgânilor cuvântul Domnului. Până și Sfântul Pavel a fost împiedicat, ocărât și batjocorit de către frații lui creștini. Mai marii Bisericii din Ierusalim au socotit că Sfântul Pavel n-avea nici o chemare pentru apostolat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai vărsăm sângele preoților noștri în țara aceea. — Cred că munca de propovăduire... e la fel ca o bătălie. Eu mă războiesc cu Japonia. Misionarul seamănă cu un luptător ce nu trebuie să se teamă că va muri pentru Dumnezeu. Apostolul Pavel n-a pregetat nici o clipă să-și verse sângele pentru păgâni. Propovăduirea nu înseamnă să predicăm despre iubirea lui Dumnezeu în mănăstiri și în locuri călduțe și însorite. — Așa e, zise episcopul înțelegând împunsăturile lui Velasco. Și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Domnul nu s-a temut de moarte pe dealul Golgotei. Ai dreptate. Cardinalul repetă de câteva ori „Ai dreptate”. Dar dintr-o dată îi pieri surâsul și chipul i se înăspri. Numai că... noi nu trăim în vremea Domnului și a apostolilor. Fiule, noi conducem o orânduire imensă. Avem o datorie față de țările creștine și de popoarele lor. Și pentru a ne-o îndeplini, avem politicile noastre. Oricât de necurate și de lașe ar fi ele în ochii voștri, tocmai aceste politici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca spicele de grâu să vadă cum se ridică pentru binecuvântare mâna ce se ivea din hainele de un alb imaculat. Apoi își plecară capetele la unison. În naos stăteau în picioare în întâmpinarea palanchinului doisprezece cardinali simbolizându-i pe apostoli, în cele câteva zeci de sfeșnice de argint dimprejurul altarului pâlpâiau flăcările lumânărilor și toată suflarea aștepta ca Papa Paul al V-lea să înceapă slujba de Înviere. Deodată, din mijlocul mulțimii de pe partea stângă, câțiva oameni se ridicară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nagasaki, și arși pe rug. Până și la Sevilia se vorbea despre această întâmplare, dar eu m-am hotărât atunci că tocmai Japonia avea să fie țara unde voiam să-mi las oasele. În urechi îmi răsuna porunca Domnului către apostolii Săi: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura.” În anul 1600, Papa Clement al VIII-lea a dat edictul apostolic Onerosa Pastoralis. Pentru mine a fost un semn al binecuvântării nemărginite a lui Dumnezeu. Prin acest edict apostolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Juan Naitō.* În timp ce citeam copiile, prin fața ochilor îmi trecea, bătrânului așezat în scaunul său de catifea. Acel cârmuitor rotofei cu chip de chinez ne-a înfrânt până la urmă pe noi, creștinii, în lumea politicii, așa cum Nero i-a înfrânt pe apostoli. Însă, dacă el a dobândit o victorie în lupta politică, atunci creștinii au învins în lupta sufletului. Bătrânul încă nu știe că, în ciuda prigoanei sale înverșunate, patruzeci și doi de misionari s-au ascuns pe insule sub oblăduirea tainică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]