5,949 matches
-
leneș, din aceia care rămân în cămăruța lor să privească trecătorii fără nici un interes, ca pe niște firișoare de praf ridicat de vântul de vară. Îi dădu moartei o dezlegare rapidă, cu un geamăt aproape mut, și plecă lăsând lumina aprinsă. Se făcu ziuă. Îmi țineam capul sprijinit pe cot și o priveam pe Italia de jos în sus. Un fel de întunecime începea să apară pe chipul ei, ca și cum noaptea ar fi uitat acolo o umbră. Nu era altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai mult decât prietena mea, nu va mai exista niciun pretendent pentru tine? — Ah, nu contează; hotărârea mea este luată! — Poate după ruptura aceea...? — Poate... — Eugenia! Eugenia! Chiar atunci se auzi un ciocănit la ușă, iar Augusto, tremurând, cu fața aprinsă, exclamă cu glasul uscat: — Ce este? — Rosario, Rosario așteaptă - rosti vocea Liduvinei. Augusto se schimbă la față, făcându-se livid. — Ah! - exclamă Eugenia -, deranjez. Te așteaptă... Rosario. Vezi că nu putem fi decât prieteni, prieteni buni, prieteni foarte buni? — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
probabil factura la apă sau la telefon sau poate doar o reclamă. Mâncă o omletă cu salam, o salată și un compot de fructe la restaurantul de peste drum și se sperie, observând prin fereastră că În apartamentul său lumina era aprinsă. Se gândi puțin la asta, cântărind slaba posibilitate de-a se afla În două locuri deodată, dar preferă să presupună că Între timp defecțiunea fusese rezolvată și că revenise curentul. Uitându-se la ceas, hotărî că dacă ar urca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Începu s-o tragă de picior până reuși să o așeze lângă el, pe covor. La picioarele mesei se declanșă o luptă stângace cu hainele lui și ale ei. Reuși cu greu să scape de ochelarii ei și de țigara aprinsă, În timp ce se freca fără Încetare de pulpa ei și Îi acoperea fața cu sărutări, de parcă Încerca să-i distragă atenția de la fricțiunea continuă. Până când ea reuși să-l Îndepărteze și să se elibereze, mai Întâi pe ea și apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Lipscani, povești pe care mama le trăise în București, sau despre străbunicul care străbătuse cu sania Polonia și Rusia, cu pistoale și morți în bătaie, povești „dinainte de vremea“ ale cărei rămășițe le colecționa Herr Katz în casa noastră, sub lampadarul aprins non-stop, pentru că el, „în vremea lui“, fusese într-un loc pe care îl cunoscuse și Onkel Mendel, un loc golit de cuvinte. Dar existau și povești trăite personal, despre excursiile din Alsacia și din Breisgau, despre tancuri avariate, rămase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Lisa și Maria, m-am gândit că asta ar părea mai puțin ciudat pentru cel cu care eram la întâlnire decât să modelez o efigie a lui Mark din ceară și să-i înfig în ochi un băț de chibrit aprins. —E ușor când afli despre bărbatul respectiv în fiecare zi ceva care te face să-ți dai seama că nu l-ai cunoscut deloc și că întreaga relație a fost o mascaradă. Tonul meu devenise mai ridicat și mai ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca un model încercând să imit o actriță, fără pic de talent. Nu știu cum reușiseră, dar cei care mă machiaseră îmi făcuseră pomeți și îmi măriseră ochii. Contrar temerilor mele, nu arătam ca o stripteuză din Soho dată cu ruj roșu aprins. Arătam matură. Tot ce trebuia să mai fac acum era să încep să gândesc și să mă comport matur și transformarea era completă. Mda, sigur. — Jenny, arăți grozav! Phil mă pupă cu afecțiune, iar Tally îmi oferi un zâmbet reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocul ei o aduceam binișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în centrul căruia urma să fixez în formă de triunghi, cele trei litere. Țineam ca apoi să-l lipesc pe un pisoar oarecare din centrul orașului... Căci, să vezi mata, eu cred că „A” înseamnă roșu, că „B” e galben aprins și că litera „C” corespunde cu cel mai pur albastru. Opera mea s-ar fi putut citi de-a îndărătelea, sau sărind intenționat una dintre litere.” - „Da, obiectai indiferent, dar mi se pare că ai uitat culoarea cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vizita la două după miezul nopții. - Nu, zise Ioșca, nu sunt beat, dar când doarme o femeie surdă, ai dreptul să tragi și cu tunul. Tocmai se pregătea să spargă sticla mică, în geamlâncul ușii, ca să arunce înăuntru un jurnal aprins, când cineva, de dincolo deschise. Era un copil desculț, în cămașă de noapte, largă și lungă până peste glezne. Intrarăm într-o bucătărie albăstrită de lumina lunii, estompată cu umbre și lumini discrete. Se distingea și cimentul crăpat de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe băutură, iar călăreții părăsiseră aleea. Cerul acoperit de nori, care toată ziua nu lăsaseră să se vadă nici o rază de soare, se Întuneca deja, odată cu seara care se apropia. Când ajunse În dreptul palatului Kensington, În ferestre se vedeau luminile aprinse. Trebuia neapărat să se ducă să vadă Apartamentele Oficiale, deschise de regină publicului acum câțiva ani, dar Întotdeauna se Întâmpla la fel: când aveai ceva la Îndemână, amânai permanent. Să intre acum? Nu, nu avea starea de spirit necesară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
drumului ca să fiu ușor de recunoscut și, conform ordinului, să opresc vehicolul blindat: ca stângaci ce eram, cu brațul stâng ridicat. Se poate ca vehicolul care se apropia cu atâta repeziciune să mă fi uimit, fiindcă venea cu toate farurile aprinse și, când vehicolul blindat a oprit la doi pași în fața mea, uimirea mea a fost confirmată. ăsta nu putea fi decât rusul, care nu făcea economie de lumină și care, fără să stea pe gânduri... „E Ivan!“ am strigat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
doar din filme. În timpul copilăriei mele, fixarea graniței de vest a Reich-ului cu baraje de tancuri dispuse adânc, în trepte, și buncăre de orice mărime fusese, pentru jurnalul săptămânal, un permanent prilej de reportaje filmate, ușor tremurate, și de comentarii aprinse, pe ritmul unei muzici mobilizatoare. Acum, prada mea avea un aer eroic de zădărnicie. Cândva, cu astfel de piuneze din argint nou fuseseră onorați muncitorii deosebit de harnici de pe Westwall; după treizeci și opt, printre aceștia se numărau cu siguranță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
moartea atomică, temeinic experimentată și care ne aștepta cât de curând. Din acest comerț vivace în faza de solduri făcea parte și țigara lipită de buza de jos. Atârnând într-o parte, ea dădea direcția și sălta, nu conta dacă aprinsă sau rece, în timp ce în nopți întregi de discuții existența umană era însumată sub linia totalului ca „abandonare a oricărei ființări“. Întotdeauna era vorba de sens în absurd, de individ și masă, de eul liric și de neantul atotprezent. Ca figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pachete de câte cinci bucăți. Fumam ca și când aș fi învățat de timpuriu. Dar nu a existat nici o criză care să mă facă dependent de nicotină. Nici vreo suferință din dragoste, nici îndoieli fundamentale nu m-au mânat. Probabil că discuțiile aprinse și profunzimea lor clipocind la suprafață au făcut să crească în mine dorința de a face parte cel puțin din comunitatea fumătorilor și de a întinde mâna la fel ca ei după tutun și foiță de țigări; asta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mânat de necesități care țin de domeniul practicii. Revine după zece ani. Don William a murit, fiul dăinuie În legea lui, În mansarda plină de mașinării și cu respirația regulată. Plecând pentru totdeauna, naratorul lasă să cadă chiștocul unei țigări aprinse, care dă foc casei de țară, și nu va ști dacă a făcut-o Înadins sau din pură Întâmplare. Așa se sfârșește povestirea lui Huergo, care În vremea lui era ciudată, dar pe care astăzi o depășesc cu vârf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am găsit. Intră Într-un fel de grilaj de sticlă. — Hai s-aruncăm o privire, spuse Norman, Îndreptându-se către ușă. Mai văzuse Înregistratoare de zbor Înainte: erau niște cutii paralelipipedice, semănând cu niște seifuri, vopsite În roșu sau portocaliu aprins. Dacă asta era... Se opri. Avea În față un cub de sticlă transparentă, cu latura de treizeci de centimetri, În interiorul cubului se vedea o rețea complicată de linii fine de un albastru strălucitor. Printre liniile strălucitoare, mai multe lumini albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
precis și metodic. Norman și Beth o priveau cum lucrează. Tina se concentră ceva mai mult asupra unui panou pe care Norman nu-l remarcase până atunci. Erau acolo mai multe ecrane cu afișaj de plasmă gazoasă, strălucind În roșu aprins. — Ce sunt toate astea? Întrebă Norman. — SSPE - sistemul de senzori de pe perimetrul exterior. Avem senzori activi și pasivi pentru toate eventualitățile - termici, acustici, de unde de presiune - aranjați În cercuri concentrice În jurul habitatului. Căpitanul Barnes mi-a ordonat să-i reglez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nou atac. 15.20 ORE Alergară Înapoi prin coridorul lateral care ducea direct din Cilindrul B În D. În trecere, Norman sesiză că cele două femei-paznic dispăruseră. În D, alarmele sunau strident, iar ecranele senzorilor periferici străluceau În roșu aprins. Norman se uită la monitoarele video. SOSESC. Beth trecu rapid În revistă ecranele. — Termicele interne sunt activate. Într-adevăr, sosește. Imediat simțiră o zguduitură și Norman se Întoarse ca să se uite prin hublou. Calmarul verde era deja afară, iar brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
așa până făcu turul astronavei. — Beth? Nici un răspuns. Norman privi cu coada ochiului spre cutii. Scria ceva pe ele, dar, de la distanța aceea, nu se putea distinge nimic. Între timp, submarinul se Întorsese și venea direct spre DH-8, cu luminile aprinse. Se apropia din ce În ce mai mult și senzorii de alarmă intrară În funcțiune, acționând sirenele și luminile roșii de avertizare. „Urăsc alarmele astea“, Își spuse Norman În timp ce alerga la consolă. Privea năucit butoanele: „Cum dracu se oprește chestia asta?“ Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fac, spusese ea. Dar nu mai ai nici un motiv s-o faci! — Am să mă simt mai liniștită, insistase ea, și În cele din urmă, n-o mai putuse opri. O vedea acum, o siluetă mică, având lanterna de la cască aprinsă și mișcându-se de la o ladă cu explozibil la alta. Deschidea fiecare ladă și scotea conurile mari și galbene, asemănătoare celor folosite la semnalizarea drumurilor În reparație. Conurile erau legate Între ele prin fire, iar când cablarea se termină, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ușor să mă vezi. Va trebui să-ți alegi cuvintele, va trebui să deschizi fereastra să poți alunga amărăciunile gândurilor în care nu avem scăpare de singurătatea ce ne omoară. Va trebui ca Duhul nopții să stingă stelele în flăcările aprinse ale brațelor tale ce-mi topește sângele flămând în care mi se mistuie vara tăcută a speranțelor mele. Va trebui să rămân un scrum pierdut între lacrimile stelelor și să simt cum mă alină cuvintele tale. Va trebui să auzi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
hăituită de secunda tăcerilor. Cui să-i spun de acea dispariție a visului dacă-n țipătul purificat de saturația vitezelor nu reușeam să-mi adun măruntaiele nopților? Orice plecare e o conjunctură de ardere, orice pleoapă închisă e un vers aprins, orice nesomn e o lacrimă amară pe un trup de noapte sfântă. Dacă viața e o trecătoare în pietrele ninse de veac, cui aș putea să închin toată iubirea în care mă cutremur cu fiecare adâncire de dor? Dacă-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-un orizont Și nopțile destramă chipuri neștiute, Legenda tremurândă în sufletul de sorți, Lacătele se-nfundă-n tainele nuntite. Cum fiecare timp își cântă dorul Și fiecare om își vrea menirea Din cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă-n infinit o lumânare-amară, Prin pletele de nori sunt sufletele stinse . La mesele tăcerii aprindeți astă seară Corola de luceferi și stelele de vise. CLIPE DE PLOI SÂNGERÂNDE Prin zile mi se petrec cuvinte Și mi-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dorințe Spre cerul meu flămând de univers. Mi-e viața albită de sensuri, Mi-e mantia albită de vers. Și nu mai pot să țip să mă auzi Cum în cutremure mă zbat pentru esență. În suflet mi-e focul aprins Și-n singurătăți mi-e țipătul demență. Eu te privesc și ascult O simplă poveste de șoapte. Tu, iartă-mă prinț din văzduh Și lasă-mi în zile culoarea de noapte. CENUȘA LACRIMII DE DOR Iubesc distanța ce mă preface
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]