4,412 matches
-
Căutător“ în încercarea de a-l năclăi asociindu-l cu o mișcare eretică care a acceptat Socinianismul și mântuirea universală. Ambele acestor idei au fost anatemă pentru Williams. Williams a citit scrierile lor, iar experiența sa proprie de persecuție prin arhiepiscopul Laud și a conducătorilor Anglicani și războaiele sângeroase de religie care făceau ravagii în Europa exact la acea vreme l-au convins pe el că o biserică de stat nu avea nici o bază în Scriptură. În mod clar el a
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
Catedra de Istorie bisericească universală (din 1 septembrie 1952). A fost pensionat la 1 octombrie 1980. El a pregătit mai mulți viitori ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, printre care viitorul patriarh Daniel Ciobotea, viitorul mitropolit Andrei Andreicuț de la Cluj, viitorul arhiepiscop Calinic Argatu al Argeșului și Muscelului. În perioada 1958-1968, profesorul Șesan a fost reprezentat al Bisericii Ortodoxe Române la Conferința Creștină pentru Pace, cu sediul la Praga, participând la Adunările generale din 1961, 1964 și 1969 și la diferite sesiuni
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
sub arest, dar despre acest fapt a aflat Kalaun. Foarte furios fiind, a crezut că pacea de încetare a focului a fost încălcată de către creștini, și a trimis o scrisoare prin care cerea pedepsirea vinovaților. Dar consiliul local sub presiune Arhiepiscopului Tirului, Bernard, care răspundea în fața Papei pentru acest contingent, a refuzat să condamne pe cei vinovați, subliniind faptul că aceștia se află sub competența exclusivă a papei. Tot atunci, Guillaume de Beaujeu, Marele Maestru al Ordinului Templierilor, s-a oferit
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
pe Maria Temriukovna cu o curvă din Babilon, motiv pentru care monarhul poruncește arderea lui de viu pe rug. Între timp, Filip, aflat în lanțuri la o mănăstire, primește darul de a face vindecări și previziuni. El îl avertizează pe arhiepiscopul Pimen că "în a treia zi va veni veni aici Satanail și va pleca", adică țarul va porunci ca Filip să fie ucis. Filip îi îndeamnă să fugă și să se salveze. Cu toate acestea, starețul și aproape toți călugării
Țarul (film) () [Corola-website/Science/326236_a_327565]
-
Fecioare Maria") cu cea de-a doua formă latină ("Adormirea Fecioarei Maria"). Ele toate provin dintr-o aceeași sursă greacă, dar chiar și variantele grecești prezintă mari variații, în special în părțile târzii. La sfârșitul secolului al VII-lea, Ioan, arhiepiscop al Tesalonicului, a scris un discurs despre adormirea Fecioarei Maria, derivat în principal din cartea lui Pseudo-Ioan; în unele manuscrise, acest tratat al lui Ioan tesalonicianul este atribuit Apostolului Ioan. Cu toate acestea, Epiphanius menționează separat cele două tratate. Pentru
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
bune la data aceea. Motivația evidentă a lucrărilor lui Whiston a fost iubirea sa pentru Biblie, el a susținut cu tărie „concepția tradiționalistă potrivit căreia Biblia este singura sursă infailibilă a istoriei antice”. În iulie 1708, Whiston a scris atât arhiepiscopului de Canterbury, cât și celui de York, îndemnându-i să schimbe doctrina Bisericii Anglicane din cauza învățăturii false despre Trinitate, așa cum era aceasta prezentată în Crezul lui Atanasie. Bineînțeles că el a fost sfătuit să fie prevăzător. Totuși, Whiston a persistat
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
a devenit tot mai nepopular în calitatea sa de rege al Suediei și a fost exilat în 1457. Cristian își atinsese scopul de a fi ales rege al Suediei, restabilind Uniune de la Kalmar. El a primit puterea suedeză temporar de la Arhiepiscopul Jöns Bengtsson Oxenstierna și de la Eric Axelsson Tott. Cu toate acestea, Suedia fiind volatilă și împărțită pe fracțiuni, domnia sa a luat sfârșit în 1464, când episcopul Kettil Karlsson Vasa a fost instalat ca regent. Carol a fost rechemat ca rege
Christian I al Danemarcei () [Corola-website/Science/322589_a_323918]
-
cel mare al regelui Lothair și a soției acestuia, Emma și s-a născut în .. Tatăl său l-a introdus în guvernare din 978 și a fost încoronat oficial co-rege la 8 iunie 979 la mănăstirea Saint-Corneille din Compiègne de către arhiepiscopul Adalberon de Reims. Totuși, el nu și-a asumat puterea până la moartea tatălui său în 986. Ludovic al V-lea a fost ultimul rege carolingian al Franciei de Vest și a domnit la Laon între 2 martie 986 până la propria
Ludovic al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/322652_a_323981]
-
-se la scurtă vreme cu contele Guillaume I de Provence. După decesul tatălui său la 2 martie 986, Ludovic al V-lea devine regele nedisputat al francilor. Totuși, în acel moment la curtea francilor existau două părți: una condusă de arhiepiscopul Adalberon de Reims si regina Emma, care, fiind puternic influențată de mama ei, împărăteasa Adelaide a Italiei, voia reînnoirea relațiilor de prietenie cu dinastia ottoniană; cealaltă parte își dorea să continue politica regelui Lothair și profitând de minoratul împăratului Otto
Ludovic al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/322652_a_323981]
-
este o biserică anglicană din Canterbury, Kent și este una dintre cele mai faimoase construcții religioase creștine din Marea Britanie, înscrisă din anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Catedrala Canterbury este reședința Arhiepiscopului de Canterbury, cel mai înalt ierarh al Bisericii Anglicane. Este cunoscută pentru asasinarea lui Thomas Becket din 1170, cancelar al Angliei și arhiepiscop. În anul 597, Papa Grigore I îl trimite pe Sfântul Augustin, abate al unei mănăstiri benedictine din
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
creștine din Marea Britanie, înscrisă din anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Catedrala Canterbury este reședința Arhiepiscopului de Canterbury, cel mai înalt ierarh al Bisericii Anglicane. Este cunoscută pentru asasinarea lui Thomas Becket din 1170, cancelar al Angliei și arhiepiscop. În anul 597, Papa Grigore I îl trimite pe Sfântul Augustin, abate al unei mănăstiri benedictine din Roma, să-i convertească pe anglo-saxonii din fosta colonie romană Britania la creștinism. Misiunea sa a fost un succes, Augustin stabilinduse la Canterbury
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
Salvator. Aceasta a devenit sediul Arhiepiscopiei de Canterbury. Între secolele VIII-IX, catedrala a fost extinsă, având un turn central destul de înalt. Cronicarul Eadmer spunea că aceasta avea un plan bazilical similar cu cel al Bazilicii Sfântul Petru din Roma. În timpul arhiepiscopului Dunstan, între anii 960-988 catedralei i-a fost adăugată o nouă mănăstire benedictină, pe lângă vechiul complex monahal din vremea lui Augustin. în anul 1011, catedrala a fost grav avariată în timpul incursiunilor vikingilor asupra Angliei. În timpul arhiepiscopului Lyfing (1013-1020) sau a
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
Petru din Roma. În timpul arhiepiscopului Dunstan, între anii 960-988 catedralei i-a fost adăugată o nouă mănăstire benedictină, pe lângă vechiul complex monahal din vremea lui Augustin. în anul 1011, catedrala a fost grav avariată în timpul incursiunilor vikingilor asupra Angliei. În timpul arhiepiscopului Lyfing (1013-1020) sau a succesorului său Aethelnoth (1020-1038), a fost adăugat catedralei un oratoriu al Sfintei Maria. Conform săpăturilor arheologice, oratoriul avea formă hexagonală, era flancat de turnuri și conținea tronul arhiepiscopal, mutat mai târziu în catedrală. Catedrala a fost
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
mutat mai târziu în catedrală. Catedrala a fost distrusă de un incendiu în anul 1067, la un an după ce normanzii au cucerit Anglia și au instituit o nouă guvernare. Construcția actualei catedrale a început în anul 1070, sub comanda primului arhiepiscop normand, Lanfranc (1070-1077). Acesta decide construirea unei noi catedrale după modelul Abației Saint-Étienne din Caen, Normandia. Catedrala a fost finalizată și sfințită în anul 1077. În anul 1096, catedrala a fost extinsă, iar în anii următori au fost construite în
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
bogat, cronicarul William Malmesbury spunea că: "Nicăieri în Anglia nu pot fi văzute atât de multe ferestre luminoase de sticlă, trotuare de marmură strălucitoare sau mai multe picturi colorate ca la Canterbuty". Un moment crucial în istoria catedralei este asasinarea arhiepiscopului Thomas Becket. Acesta dorea ca oamenii bisericii care au comis nelegiuiri să fie judecați de forurile bisericești, spre deosebire de regele Henric al II-lea, care dorea judecarea lor în tribunalele civile. Din cauza acestor neînțelegeri, cavalerii regelui l-au ucis pe arhiepiscop
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
arhiepiscopului Thomas Becket. Acesta dorea ca oamenii bisericii care au comis nelegiuiri să fie judecați de forurile bisericești, spre deosebire de regele Henric al II-lea, care dorea judecarea lor în tribunalele civile. Din cauza acestor neînțelegeri, cavalerii regelui l-au ucis pe arhiepiscop fără voia regelui crezând că-i fac un bine. În anul 1174, corul catedralei a fost grav avariat de un incendiu fiind nevoie de o renovare majoră. Cu excepția criptei ce a supraviețuit incendiului, toate vechile clădiri romanice au fost înlocuite
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
întru ci[n]stea și lauda hramurilor a Duminici[i] Tuturor Sfinților și la Buna Vestire, a prea sfintei Născătoare, începândusă la [186. ...] și sau săvârșit la 1867 mai 13. În zilele domnitorului nostru Carlu întă[i] ... cu blagosloveniia preaosfințitului arhiepiscop Ghenadie, Argeș”". Structura vizibilă indică amploarea lucrărilor de renovare. Acestea au avut drept scop extinderea spre apus și îmbrăcarea în o cămașă de tencuială și pictură murală, care să dea impresia unei construcții de zid. O parte din pereții transversali
Biserica de lemn din Cerșani Vale () [Corola-website/Science/322769_a_324098]
-
se remarcă Mitrofan, cunoscut editor de carte bisericească, de al cărui nume se leagă tipărirea Bibliei de la București din 1688, și apoi, în secolul al XIX-lea, Dionisie Romano. Spre sfârșitul perioadei comuniste, episcopia a fost condusă între 1982-2013 de arhiepiscopul Epifanie Norocel, ale cărui relații cu regimul totalitar sunt în continuare controversate. La 28 februarie 2013 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe episcopul vicar Ciprian Câmpineanul ca succesor al arhiepiscopului Epifanie Norocel. Intronizarea acestuia a avut
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei () [Corola-website/Science/322851_a_324180]
-
a fost condusă între 1982-2013 de arhiepiscopul Epifanie Norocel, ale cărui relații cu regimul totalitar sunt în continuare controversate. La 28 februarie 2013 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe episcopul vicar Ciprian Câmpineanul ca succesor al arhiepiscopului Epifanie Norocel. Intronizarea acestuia a avut loc la 10 martie 2013.
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei () [Corola-website/Science/322851_a_324180]
-
este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române, are în administrare Județul Constantă, sediul fiind în Municipiul Constantă și este condusă de arhiepiscopul Teodosie Petrescu. Cu o istorie bimilenara, presărată cu multe urcușuri și coborâșuri, este astăzi cea mai veche organizare creștină de pe teritoriul României, fiind întemeiata însuși de apostolii lui Hristos, Andrei și Filip. Veniți să propovăduiască Evanghelia lui Hristos, aceștia au
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
Sfinților Mai Marilor Voevozi Mihail și Gavriil s-au făcut aciastă sf[ântă] biserecă din nou. Începeria de la martie 10 1869 și au luat sfărșit la septembrie 20 1869, în zilele pria înălțatului nostru domn Carol întâi cu blagoslovenia priaosfințitului arhiepiscop al Argeșului d[u]mn[ea]lui domnul Neofit Scriban cu cheltuiala tutulor enoriașilor, și alergător Gheorghe Boroghină și sau milostivit și alți streini de au ajutat precum [și] toți lăcuitori[i] de aici sau silit de au ajutat care
Biserica de lemn din Borovinești () [Corola-website/Science/322859_a_324188]
-
de Paști și de Crăciun au fost strânse în volumul "Tâlcuiri din Sfânta Scriptură", Cluj-Napoca, 1987, 470 p. Sub păstorirea sa, în Editura eparhiei au apărut numeroase lucrări de cultură bisericească și laică, care au sporit patrimoniul spiritualității neamului românesc. Arhiepiscopul Teofil s-a preocupat permanent de ridicarea culturală și teologică a preoțimii din eparhia sa, pentru a fi în pas cu cerințele vremii, de a fi preoți vrednici în parohiile încredințate lor spre păstorire. Conștient de misiunea încredințată, Arhiepiscopul Teofil
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
românesc. Arhiepiscopul Teofil s-a preocupat permanent de ridicarea culturală și teologică a preoțimii din eparhia sa, pentru a fi în pas cu cerințele vremii, de a fi preoți vrednici în parohiile încredințate lor spre păstorire. Conștient de misiunea încredințată, Arhiepiscopul Teofil a desfășurat și o bogata activitate ecumenică. Pe plan extern a făcut parte din anumite delegații ale Bisericii Ortodoxe Române, care au vizitat Bisericile Ortodoxe surori (din URSS, Iugoslavia, Bulgaria, Siria, Locurile Sfinte). Pe plan intern a participat la
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
Bisericilor izvorâte din Reforma calvină, luterană și unitariană, întinzându-le o "mână caldă" și "lucrând în colaborare, în adevăratul spirit ecumenic". Ca semn de înaltă apreciere și prețuire a acestei activități ecumenice, Institutul Teologic Protestant din Cluj i-a conferit Arhiepiscopului Teofil înaltul titlu academic de doctor honoris causa, la data de 13 mai 1974. A trecut la cele veșnice în 3 noiembrie 1992, fiind înmormântat într-o cripta în subsolul Catedralei Ortodoxe din Cluj, alături de ctitorul acesteia, episcopul Nicolae Ivan
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
aripa de sud a Schloss Nymphenburg, reședința Mariei de la Paz. El a trăit acolo 26 de ani până la decesul său de la 11 decembrie 1916. Tenorio de Castilla a lăsat moștenire toate lucrurile sale infantei Paz. Paz a fost botezată de arhiepiscopul de Toledo cu numele "María de la Paz Juana Amelia Adalberta Francisca de Paula Juana Bautista Isabel Francisca de Asis". Nașa ei a fost mătușa paternă Infanta Amalia a Spaniei, Prințesă de Bavaria. În primii ani, infanta Paz a crescut alături de
Infanta María de la Paz a Spaniei () [Corola-website/Science/322160_a_323489]