4,476 matches
-
comanda lui Manuel Boutoumites. Ei au ajuns sub zidurile cetății la 6 mai, extenuați de pe urma lipsei de hrană, însă această problemă a fost rezolvată atunci când Bohemund de Tarent a asigurat aducerea acesteia pe uscat și pe mare. Cruciații au început asediul Niceei din 14 mai, distribuindu-și forțele pe diferitele secțiuni ale zidurilor, caer erau apărate de 200 de turnuri. Bohemund și-a așezat tabăra în partea nordică a orașului, Godefroy în cea răsăriteană, iar Raymond de Saint-Gilles și episcopul Adhemar
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
cruciaților a sosit pe parcursul aceleiași luni, conduși de Robert Curthose, urmat de Raoul de Guader și Ștefan de Blois, ajunși la începutul lui iunie. Între timp Raymond de Saint-Gilles și Adhemar de Le Puy au construit o puternică mașină de asediu, care a fost deplasată până la turnul Gonatas, însă efectele s-au lăsat așteptate. Împăratul bizantin Alexios I Comnen era hotărât să nu îi însoțească pe cruciați, însă trupele sale au pornit în spatele acestora și și-au stabilit tabăra la Pelecanum
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
Conrad al II-lea a dat curs invitației și a pornit către sud în primăvara anului 1038, cerând ostateci din partea lui Pandulf. Cu toate că Pandulf s-a conformat, ostatecii au reușit să evadeze, drept pentru care Capua a fost imediat supusă asediului. Odată ce Conrad a preluat acest principat, el l-a pus la dispoziția lui Guaimar în luna mai, iar Guaimar a solicitat un titlu nobiliar pentru noul său vasal normand. Acesta i-a fost acordat, iar Rainulf Drangut a devenit astfel
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
purtau denumirea de "Langobardia Minor" și constau din ducatele de Spoleto și Benevento. În interiorul său, Langobardia Major era divizată în Austria în est și Neustria în apus. După ce aceste stăpâniri au fost cucerite de către Carol cel Mare ca urmare a asediului Paviei din 774, ele au devenit parte a Imperiului Carolingian.
Langobardia Major () [Corola-website/Science/324603_a_325932]
-
Asediul Siracusei din 827-828 a marcat prima tentativă mai consistentă a dinaștilor din dinastia aghlabizilor din Tunisia de a cuceri orașul Siracusa din Sicilia, pe atunci provincie bizantină. Armata trimisă de aghlabizi debarcase în Sicilia cu câteva luni înainte, sub pretextul
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
de apelul generalul bizantin Eufemius, revoltat împotriva împăratului Mihail al II-lea al Bizanțului. După înfrângerea forțelor locale și ocuparea fortăreței de la Mazara, invadatorii sarazini au pornit în marș asupra Siracusei, care era capitala insulei sub stăpânirea romană și bizantină. Asediul s-a desfășurat în timpul iernii dintre anii 827 și 828 și a continuat până vara, în care perioadă de timp asediații au avut mult de suferit din cauza lipsei de hrană. Izbucnirea unei epidemii, care a dus la moartea comandantului forțelor
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
suferit din cauza lipsei de hrană. Izbucnirea unei epidemii, care a dus la moartea comandantului forțelor arabe, Asad ibn al-Furat, ca și apropierea unor întăriri trimise de la Constantinopol, l-au silit pe noul comandant arab, Muhammad ibn Abi'l-Jawari, să abandoneze asediul și să se retragă în partea de sud-vest a insulei, care a rămas în posesia sarazinilor de finitiv. De acolo, ei au început cucerirea treptată a Siciliei, care a condus la căderea Siracusei după un nou asediu (desfășurat în 877-878
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
l-Jawari, să abandoneze asediul și să se retragă în partea de sud-vest a insulei, care a rămas în posesia sarazinilor de finitiv. De acolo, ei au început cucerirea treptată a Siciliei, care a condus la căderea Siracusei după un nou asediu (desfășurat în 877-878 și a culminat cu ocuparea Taorminei în 902.
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
primă bătălie împotriva trupelor bizantine legaliste a avut loc în 15 iulie 827, în apropiere de Mazara, și s-a încheiat cu o victorie a trupelor aghlabide. Asad a cucerit în continuare malul sudic al insulei și a supus Siracusa asediului. După un an de asediu (827-828) și o încercare de a provoca o răscoală în rândul localnicilor, trupele lui Asad au fost capabile să înfrângă o puternică armată bizantină trimisă de la Palermo și totodată să respingă o flotă venețiană comandată
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
legaliste a avut loc în 15 iulie 827, în apropiere de Mazara, și s-a încheiat cu o victorie a trupelor aghlabide. Asad a cucerit în continuare malul sudic al insulei și a supus Siracusa asediului. După un an de asediu (827-828) și o încercare de a provoca o răscoală în rândul localnicilor, trupele lui Asad au fost capabile să înfrângă o puternică armată bizantină trimisă de la Palermo și totodată să respingă o flotă venețiană comandată de dogele Giustiniano Partecipazio. Însă
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
pentru înăbușirea rebeliunilor, cea mai importantă fiind cea a sârbilor. Murad a făcut o scurtă vizită la Constantinopol în 1423, a asediat orașul câteva luni mai târziu și i-a forțat pe bizantini să plătească un tribut mai mare. În timpul asediului, controlul împăratului bizantin asupra orașelor-state grecești a fost puternic diminuat. În 1423, Murad a declanșat primul război dintr-o mai lungă serie de conflicte cu Republica Veneția. Ca urmare a unei cereri venite din partea locuitorilor Salonicului, trupele venețiene au preluat
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
fruntea celor care s-au opus declanșării războiului, criticându-l pe sultan că este prea grăbit și se încrede prea mult în capacitățile sale. Cu toate acestea, Mahomed al II-lea a ordonat pe 15 aprilie 1452 începerea pregătirilor pentru asediul Constantinopolului. În aprilie 1453, Mahomed al II-lea a început asediul orașului Constantinopol. În ciuda faptului că apărătorii orașului conduși de Giovanni Giustiniani și având drept comandant suprem pe împăratul Constantin al XI-lea Paleologul (1448-53) au opus rezistență eroică, eforturile
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
sultan că este prea grăbit și se încrede prea mult în capacitățile sale. Cu toate acestea, Mahomed al II-lea a ordonat pe 15 aprilie 1452 începerea pregătirilor pentru asediul Constantinopolului. În aprilie 1453, Mahomed al II-lea a început asediul orașului Constantinopol. În ciuda faptului că apărătorii orașului conduși de Giovanni Giustiniani și având drept comandant suprem pe împăratul Constantin al XI-lea Paleologul (1448-53) au opus rezistență eroică, eforturile lor au fost în zadar. După aproximativ două luni, zidurile care
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
În ciuda faptului că apărătorii orașului conduși de Giovanni Giustiniani și având drept comandant suprem pe împăratul Constantin al XI-lea Paleologul (1448-53) au opus rezistență eroică, eforturile lor au fost în zadar. După aproximativ două luni, zidurile care rezistaseră atâtor asedii până atunci, au cedat în cele din urmă în fața bombardamentului artileriei grele ale lui Mahomed al II-lea. În seara zilei de 29 mai 1453, sultanul a ordonat un asalt general asupra zidurilor șubrezite de capitalei bizantine. Atacul efectuat simultan
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
mai mulțti cavaleri. Prima bătălie cu trupele bizantine legaliste s-a dar în 15 iulie 827, în apropiere de Mazara, și s-a încheiat cu victoria aghlabizilor. Asad a cucerit în continuare malul sudic al insulei și a supus Siracusa asediului. După un an de asediu (827-828) și o încercare de a provoca o răscoală în rândul localnicilor, trupele lui Asad au fost capabile să înfrângă o puternică armată bizantină trimisă de la Palermo și totodată să respingă o flotă venețiană comandată
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
cu trupele bizantine legaliste s-a dar în 15 iulie 827, în apropiere de Mazara, și s-a încheiat cu victoria aghlabizilor. Asad a cucerit în continuare malul sudic al insulei și a supus Siracusa asediului. După un an de asediu (827-828) și o încercare de a provoca o răscoală în rândul localnicilor, trupele lui Asad au fost capabile să înfrângă o puternică armată bizantină trimisă de la Palermo și totodată să respingă o flotă venețiană comandată de dogele Giustiniano Partecipazio. Însă
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Italiei. Taormina, ultimul avanpost bizantin major din Sicilia, a capitulat la 1 august 902. Messina și alte orașe și-au deschis porțile pentru a evita masacre similare. Trupele lui Ibrahim a pornit în marș asupra sudului Calabriei, unde a pus asediu asupra orașului Cosenza. El a murit în 24 octombrie de dizenterie, iar campania începută a fost oprită, trupele revenind în Sicilia. În acest moment, Sicilia trecuse aproape integral sub controlul dinastiei aghlabizilor, cu excepția câtorva întărituri minore aflate în interiorul insulei. Populația
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
aghlabizilor din Africa a fost înlocuită de cea fatimizilor șiiți. Patru ani mai târzui, guvernatorul fatimid a fost alungat din Parlermo, iar Sicilia și-a declarat independența sub emirul Ahmed ibn-Kohrob. Prima faptă militară a acestuia a constituit-o un asediu asupra Taorminei, care fusese reconstruită de către creștini; el a reușit totuși un succes în 914, când o flotă siciliană sub conducerea fiului său Mohammed a distrus flota fatimidă trimisă să recupereze Sicilia. În anul următor, distrugerea unei alte flote trimise
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
însă oamenii săi de recunoaștere au identificat rute alternative. Apărătorii au fost atacați dinspre flanc, în vreme ce forțele conduse de Bernard se apropiau dinspre răsărit, până când longobarzii s-au refugiat în spatele fortificațiilor din Pavia. Trupele france și-au constinuat înaintarea și asediul asupra capitalei longobarde a început în luna septembrie. Numeroasa armată a lui Carol era capabilă să înconjoare integral capitala lui Desiderius, chiar dacă francii nu adus cu ei instrumente de asediu. La rândul lor, longobarzii au fost surprinși nepregătiți: orașul era
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
fortificațiilor din Pavia. Trupele france și-au constinuat înaintarea și asediul asupra capitalei longobarde a început în luna septembrie. Numeroasa armată a lui Carol era capabilă să înconjoare integral capitala lui Desiderius, chiar dacă francii nu adus cu ei instrumente de asediu. La rândul lor, longobarzii au fost surprinși nepregătiți: orașul era slab aprovizionat, iar ținuturile din jur deja căzuseră în mâinile atacatorilor. Desiderius a rămas în Pavia, însă fiul său, Adalgis (Adalchis) se retrăsese în mai bine fortificata cetate a Veronei
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
ca, între timp, să facă o vizită papei la Roma, în timpul Paștelui. În toată această vreme, niciunul dintre ducii și conții longobarzi răspândiți în Italia nu a manifestat nicio intenție de a interveni în favoarea lui Desiderius. După zece luni de asediu, foametea lovea Pavia, iar Desiderius, conștientizând că a fost părăsit de toți vasalii săi longobarzi, a deschis porțile lui Carol cel Mare și s-a predat în luna iunie. După victoria astfel obținută, Carol cel Mare s-a autoproclamat "rex
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
secolul al VIII-lea au fost simultan și regi ai tuturor longobarzilor, un semn că în acea vreme Spoleto era mai strâns legat de puterea centrală de la Pavia decât era ducatul de Benevento. În anul 776, la doi ani după asediul Paviei și căderea acesteia în mâinile francilor conduși de Carol cel Mare (marcând sfârșitul Regatului longobard), Spoleto a trecut și el sub stăpânirea lui Carol și a Imperiului Carolingian. Deși noul conducător a oferit teritoriul Statul papal, el și-a
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
a distrus în mod preventiv "castrum Lucullanum", o fortăreață napolitană din afara cetății, tocmai pentru a preveni preluarea acestei baze de către musulmani. Pe de altă parte, el a fortificat zidurile orașului și l-a aprovizionat cu suficiente muniții pentru eventualitatea unui asediu. Potrivit cronicarului de mai târziu, Leon de Ostia, Grigore a încheiat un pact cu principele longobard de Benevento și de Capua, Atenulf I, și cu locuitorii din Republica Amalfi, creând o forță comună care i-a atacat și i-a
Grigore al IV-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324720_a_326049]
-
interese și l-a atacat pe Thrasimund, considerându-l drept trădător. Regele longobarzilor a cucerit Spoleto înainte de 16 iunie 739 și l-a numit în locul lui Thrasimund pe Hilderic. Thrasimund s-a refugiat la Roma, unde Liutprand l-a supus asediului. Regele a ocupat Amelia, Orte, Bomarzo și Bieda, însă papa a continuat să refuze predarea lui Thrasimund. Grigore al III-lea chiar i-a scris lui Carol Martel, majordom al francilor, pentru a interveni împotriva lui Liutprand, însă Carol a
Thrasimund al II-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/324717_a_326046]
-
570, confruntându-se cu bizantinii, pe care i-a înfrânt în mod constant. El și-a fixat tabăra în Benevento, care a devenit reședința ducatului nou creat. El a încercat să captureze Napoli, însă a eșuat, fiind nevoit să ridice asediul în 581. Ca duce, el era cvasiindependent, dat fiind că nordul Peninsulei Italice (Langobardia Major) se afla sub controlul regelui Authari, care avea o slabă influență asupra Langobardia Minor din sud. În cele din urmă, Zotto a trebuit totuși să
Zotto () [Corola-website/Science/324732_a_326061]