4,649 matches
-
dezbătute, dar frecvent sunt și respinse sau modificate semnificativ; În multe țări din lumea a treia, dacă nu chiar în toate, au loc unele dezbateri, dar acestea privesc mai ales proiecte de lege de importanță relativ limitată; * În majoritatea sistemelor autoritare în care există legislative (Orientul Mijlociu, unele țări africane și statele rămase comuniste), legiferarea nu conduce la dezbateri în adevăratul sens al cuvântului liderii țin discursuri despre politicile guvernamentale generale. Odată cu mișcarea spre liberalizare care s-a petrecut în Europa de Est și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acestor teme de o importanță "intermediară" este imprecisă. Această influență există totuși în toate legislativele, cu excepția celor care sunt controlate îndeaproape. Deoarece gradul de influență depinde parțial de dispoziția guvernului de a permite dezbaterile și dezvoltarea comisiilor, legislativele din statele autoritare se confruntă în mod evident cu obstacole în această privință, dar cel puțin în anumite domenii, chiar și acestea joacă un rol. În țările liberale, acest tip de influență rămâne difuz și depinde în mod semnificativ de nivelul de sprijin
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
precizie gradul în care executivul se autocenzurează în această manieră, dar există unele situații binecunoscute, spre exemplu, în Marea Britanie, faimosul moment al retragerii legislației sindicatelor la sfârșitul anilor '60. Acest tip de putere legislativă nu este cunoscut probabil în statele autoritare, unde, în general vorbind, politicile sunt acceptate orbește sau chiar implementate fără niciun fel de legătură cu legislativul. În al doilea rând, legislativele pot avea deseori și un rol pozitiv. Este posibil să nu fie în măsură să ia inițiativa
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fi fost perceput în întregime. Dar implicarea este în creștere pe măsură ce legislativele devin mai specializate și au un sprijin mai puternic în privința documentării. Aceste posibilități sunt probabil caracteristice aproape în exclusivitate legislativelor din țările liberale, nu doar fiindcă în statele autoritare presiunea guvernului este puternică, dar și fiindcă infrastructura instituțională este de obicei nesatisfăcătoare. În timp ce diferențele dintre legislative par vagi când singurul criteriu folosit este cel al originii proiectelor de lege care sunt votate, astfel de diferențe devin mai clare la
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
formulează. Ideile de politică publică își au originea în public, incluzând aici însuși "anturajul" guvernului. Dacă apar astfel de cereri, guvernul trebuie să se ocupe de ele într-un fel. Acest lucru se întâmplă chiar și acolo unde sistemul este autoritar, deși reacțiile guvernului diferă de cele întâlnite într-un sistem pluralist. Concepere și implementare Guvernele trebuie să dovedească imaginație în dezvoltarea politicilor: acest efort se leagă în mare parte de descoperirea unor soluții practice la problemele cu care se confruntă
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
extins treptat spre țările vest-europene, în timp ce în centrul și estul Europei, rămășițele absolutismului au fost treptat subminate, până într-acolo încât sistemul de tip cabinet a părut la un moment dat să înlocuiască peste tot vechile structuri guvernamentale absolutiste și autoritare (Verney, 1959: 17-97). CASETA 16.1 Cum au apărut guvernele Ideea de "guvern" sau de "executiv național" pare firească. Toată lumea presupune automat că în fruntea oricărei țări se află un corp de indivizi responsabil cu problemele acesteia. Totuși, conceptul de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prezidențială "limitată" a avut succes cu adevărat este Statele Unite. Formula a fost destul de nereușită în America Latină, deoarece mulți președinți nu au putut accepta restricțiile asupra puterilor lor și au avut loc multe lovituri de stat, rezultatul fiind instalarea guvernelor prezidențiale autoritare și chiar "absolute". Dificultățile cu care s-a confruntat acest sistem pot fi atribuite în parte rigidității cu care distinge clar între legislativ și executiv (Blondel, 1980: 108-11; Linz, 1990: 51-69; Shugart și Carey, 1992: 36-43). Cel puțin una din
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
1990: 51-69; Shugart și Carey, 1992: 36-43). Cel puțin una din cele două formule constituționale a întâmpinat așadar dificultăți încă înainte de 1914. Problemele s-au înmulțit după Primul Război Mondial, prin instaurarea sistemului comunist în Rusia; apoi au apărut guvernele autoritare de tip fascist din Italia și, ulterior, într-o mare parte a sudului, centrului și estului Europei; în final, după al Doilea Război Mondial, au fost create sisteme prezidențiale "absolute", civile și militare, în multe părți din lumea a treia
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sau cel puțin colegial, încurajată de guvernarea de cabinet. Dar perioada s-a caracterizat și prin "inventarea" unei forme noi de structură executivă, care a fost marcată de intruziunea în inima executivului național a partidelor și, de obicei, în sistemele autoritare, a partidului unic. Rolul partidelor în guvernare Pentru cei care propun sistemele constituționale, fie de tip cabinet, fie prezidențiale, executivul se află la vârful procesului de luare a deciziilor la nivel național. Problema împărțirii acestei poziții cu orice alt organ
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
garanta că organele de vârf ale statului cu alte cuvinte, guvernul erau ținute sub control. De aici s-a dezvoltat conceptul unei structuri duale de partid și de stat, o idee care a fost urmărită parțial și în alte regimuri autoritare între cele două războaie mondiale de exemplu, în Germania și Spania. În statele comuniste, distincția a fost dusă la extrem, iar organul de vârf al partidului, Biroul Politic, a obținut un statut egal sau chiar superior celui al guvernului. Un
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
șefului guvernului; ei nu au niciun rol legal în elaborarea politicilor care nu le afectează departamentul. Aceste configurații erau în mod tradițional cele ale sistemelor monarhice, iar sistemul prezidențial constituțional sau "limitat" nu a modificat acest model. Diversele sisteme prezidențiale autoritare care au apărut în lumea a treia după 1945 au adoptat o formulă asemănătoare: în timp ce poate 50 guverne sunt de tip cabinet, în jur de 100 de țări au guverne preponderent ierarhice (mai ales în cele două Americi, în Africa
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o singură etapă; (b) prin înlocuirea miniștrilor individuali pe măsură ce se retrag; (c) prin discuții, adesea prelungite, între mai mulți parteneri. În general vorbind, prima metodă se folosește în cazul guvernelor din țările în care un lider se impune în mod autoritar sau democratic. De exemplu, în Marea Britanie, liderul partidului care obține majoritatea în parlament constituie guvernul, de obicei la câteva zile după alegeri. A doua metodă, a înlocuirii lente a miniștrilor, se folosește în țările în care nu există efectiv nicio
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ani, dar din cauza sistemului practic cu un singur partid din acea țară, președintele a fost supus la puține limitări: el nu a fost restricționat în mod semnificativ de Congres, care era în permanență dominat de același partid. Președinți și monarhi autoritari În multe părți din lumea a treia, liderii sunt prea puțin constrânși, sau nu sunt constrânși deloc prin norme constituționale desemnate să le "îmblânzească" puterea. Acesta este, bineînțeles, cazul monarhiilor absolute, dar așa cum am văzut, acestea au devenit rare, numărul
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
s-au diminuat ca număr și tind să fie doar de scurtă durată, așa cum vom vedea în capitolul 19. Pentru a-și prelungi durata de ocupare a funcțiilor, conducătorii militari introduc adesea o formă de structură civilă cu un caracter autoritar: astfel de președinți se supun la puține constrângeri formale și chiar informale. Președinții autoritari elaborează adesea constituții care să se potrivească ambițiilor lor. Astfel, lor li se permite să fie realeși pe o perioadă nedeterminată (și au fost uneori numiți
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
vom vedea în capitolul 19. Pentru a-și prelungi durata de ocupare a funcțiilor, conducătorii militari introduc adesea o formă de structură civilă cu un caracter autoritar: astfel de președinți se supun la puține constrângeri formale și chiar informale. Președinții autoritari elaborează adesea constituții care să se potrivească ambițiilor lor. Astfel, lor li se permite să fie realeși pe o perioadă nedeterminată (și au fost uneori numiți pe viață, cum s-a întâmplat în Malawi și Tunisia). Lor li se permite
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prim-miniștrilor în sistemele de tip cabinet. Așa cum am văzut în capitolul 10, o formă de guvernare liberal-democratică a fost menținută în multe țări din Commonwealth și în special din sud-estul Asiei, inclusiv în India, Malaezia și Sri Lanka. Mulți președinți autoritari din lumea a treia au fost primii lideri ai țării lor. Ei au putut construi și modela instituțiile politice după cum au dorit. Unii au fost aproape de a deveni "carismatici" în sensul dat de Weber. Ei contau în principal pe un
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lideri ai țării lor. Ei au putut construi și modela instituțiile politice după cum au dorit. Unii au fost aproape de a deveni "carismatici" în sensul dat de Weber. Ei contau în principal pe un puternic sprijin popular, dar și pe practici autoritare; erau "părinții" țărilor lor. Aceștia rămâneau în funcție timp de douăzeci de ani sau mai mult, formând astfel grupul cel mai numeros din rândul acelor lideri care s-au menținut foarte mult timp la putere în anii '60 și '70
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acestor primi lideri au considerat în general că este mai dificil de condus într-o manieră atât de "paternalistă" și absolută: în multe cazuri (de exemplu în Tunisia și Senegal), rezultatul a fost o președinție mai "blândă", deși încă destul de autoritară. Conducerea duală Conducerea politică este de obicei privită ca fiind în mod normal exercitată de o singură persoană: imaginea este cea a piramidei, cu un singur lider în vârf. O mare majoritate a statelor sunt într-adevăr conduse de un
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a poverii lor pe umerii prim-ministrului. Aceasta nu s-a datorat numai presiunii populare, așa cum s-a întâmplat de obicei în vestul Europei în secolul al XIX-lea, după exemplul britanic; fenomenul a avut loc și în state puternic autoritare, la începutul secolului al XVII-lea în Franța, când Richelieu era prim-ministru, iar în secolul al XIX-lea în Austria și Germania, cu Metternich, respectiv Bismarck. Astfel, conducerea duală este un fenomen larg răspândit; nu se petrece doar în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și statele comuniste pe de altă parte; în regate relativ conservatoare precum Maroc și Iordania la una din extreme, și în state "progresiste" precum Tanzania, Algeria și Libia la cealaltă extremă. Există sisteme de conducere duală atât liberale cât și autoritare (deși primul tip este mai rar), atât conservatoare cât și "progresiste", și atât comuniste cât și necomuniste. În statele comuniste, distincția între secretarul de partid și prim-ministru a corespuns în mod tradițional aceleia dintre partid și stat, pe care
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
persoane. Este discutabil dacă tipul de conducere unică este singurul "normal", în condițiile în care există destule exemple de conduceri duale care au rezistat timp de zeci de ani. Conducerea duală a fost prezentă în statele comuniste, în multe președinții autoritare africane în care există un prim-ministru, în cele câteva monarhii în care monarhul împarte conducerea afacerilor statului cu un prim-ministru, dar și în cele câteva țări semiprezidențiale liberale precum Franța, Finlanda și Sri Lanka. Cea din urmă a introdus
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cazul. Constituțiile tind să limiteze puterile liderilor, adesea fără prea multe șanse de reușită. Prim-miniștrii din sistemele de tip cabinet și președinții din sistemele prezidențiale limitate sunt cei ale căror puteri sunt de obicei limitate în lumea contemporană. Președinții autoritari tind să aibă puteri mari, uneori chiar depline. Rolul liderilor depinde în mod considerabil de calitățile personale și în particular de energia acestora. Nu există încă o determinare precisă a caracteristicilor psihologice esențiale unei conduceri eficiente. Și impactul liderilor are
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sistemele prezidențiale, ca în Statele Unite, interpenetrarea este mai mare deoarece există multe numiri socotite a fi politice în cadrul administrației publice federale. În același timp, ideea că funcționarii publici ar trebui să se subordoneze politicienilor predomină de asemenea în multe sisteme autoritare, în special în sistemele cu un singur partid. Luarea deciziilor și managementul Indiferent dacă se consideră sau nu că birocrațiile se preocupă în esență de implementare, situația este destul de diferită în practică. În primul rând, distincția între elaborarea și implementarea
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
înlocuit de un altul, mai puțin deschis către funcționarii publici, fie pentru că specialiștii nu înfăptuiesc tipul de dezvoltare economică pe care speraseră să o realizeze. Privire de ansamblu În majoritatea țărilor, în special în cele liberal-democratice, dar și în sistemele autoritare cu un singur partid, se dorește ca funcționarii publici să implementeze deciziile politicienilor. Totuși, în practică, distincția între elaborarea regulilor și implementarea regulilor este destul de neclară: funcționarii publici nu se ocupă numai de implementare. Deseori, funcționarii publici pregătesc deciziile și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Normele sistemului politic afectează toate aspectele procesului de adjudecare a regulilor. În primul rând, afectează gradul de autonomie a instituțiilor (curțile de justiție și tribunalele) față de guvern și față de restul serviciului public, nu doar formal, ci în realitate. În timp ce sistemele autoritare încearcă să controleze curțile de justiție, sistemele liberale susțin că acestea ar trebui să fie independente. În al doilea rând, normele sistemului politic afectează adjudecarea regulilor și în ce privește conținutul. Legile nu numai că sunt mai favorabile cetățeanului unui stat liberal
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]