4,413 matches
-
Deși unitățile românești au reușit să respingă atacurile în primul rând, până la sfârșitul anului din 20 noiembrie armatele a treia și a patra romană au bătut în retragere. Forțele germane mobile nu erau îndeajuns de puternice pentru a face față avangardei sovietice mecanizate, în timp ce armata a șasea nu a reacționat suficient de repede pentru a neutraliza forțele blindate germane la Stalingrad. În loc de a încerca o operațiune de retragere, dictatorul Adolf Hitler a decis să păstreze forțele Axei în jurul Stalingradului și aprovizionarea
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
încercuiască o forță sovietică de 50.000 de personal și de aproximativ 1.000 de tancuri, și la 22 august forțele germane au început să traverseze râul Don pentru a finaliza avansul spre Volga. Bătălia de la Stalingrad a început atunci când avangardele Armatei a șasea a pătruns în suburbiile orașului. În noiembrie, Armata a șasea a fost capabilă să ocupe cea mai mare parte din Stalingrad, împingând apărarea Armatei Roșii la malul râului Volga. În acest stadiu, au existat indicii privind o
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
Renoir se mută, împreună cu Monet, în casa lui Bazille din strada Visconti. Bazille dispune de mijloace financiare grație averii tatălui său, cei trei prieteni lucrează împreună toată ziua, iar serile și le petrec la cafeneaua "Guerbois", loc de întâlnire a avangardei artistice. În 1869 Renoir petrece mult timp la Bougival, împreună cu Monet. În 1867 și 1970 expune din nou la Salon. Moartea prietenului său, Bazille, căzut pe front în 1870 în Războiul franco-prusac îl afectează profund. După sfârșitul războiului, îl vizitează
Pierre-Auguste Renoir () [Corola-website/Science/302384_a_303713]
-
III-lea), nerăbdători să-și extindă granițele către est, au atacat și prădat în mod constant orașele bulgărești. Ca urmare a presiunilor crescânde ale rușilor, bulgarii au fost obligați să-și mute capitala la Bilär. În septembrie 1223, lângă Samara, avangarda armatelor lui Ginghis Han, de sub comanda lui Uran, fiul lui Subutai Bagatur, a intrat în Bulgaria de pe Volga, dar a fost înfrântă de hanul Gabdula Chelbir. În 1236, mongolii au reluat atacul, dar au avut nevoie de cinci ani să
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
prezența unor fortificații puternice și de superioritatea artileriei grele. Francezii nu au luat în considerație gradul scăzut de pregătire a soldaților proprii și nici faptul că artileria era destinată luptei împotriva infanteriei, nefiind potrivită pentru lupta antitanc sau apărarea antiaeriană. Avangarda forțelor germane a atins aliniamentul râului Meuse în seara zilei de 12 mai. Pentru asigurarea traversării râului de către cele trei armate ale Grupului A, germanii au cucerit trei capete de pod: la Sedan în sud, la Monthermé în nord-vest și
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
luna iulie a aceluiași an. Din 5 octombrie 1941 a condus A doua armată Panzer. În timpul campaniei Barbarossa, a condus forțele Panzer în avansări rapide, conform cu doctrina Blitzkrieg și a fost poreclit de soldații săi "Schneller Heinz" (Heinz cel Rapid). Avangarda sa de blindate a capturat orașul Smolensk într-un timp remarcabil de scurt și era pregătită de asaltul final asupra Moscovei când i s-a ordonat să se îndrepte spre Kiev (vezi decizia Loetzen). I s-a luat comanda pe
Heinz Guderian () [Corola-website/Science/302756_a_304085]
-
s-au alăturat, în afară de turci, și soldați din teritoriile ocupate, ca de exemplu din Ungaria. Din cauza timpului ploios și drumurilor desfundate, avansarea armatei s-a încetinit mult, aceasta ajungând abia după 5 luni (pe 23 septembrie) la porțile Vienei. O avangardă de 20.000 de călăreți otomani avea rolul de a zdrobi rezistența populației locale. La data de 27 septembrie, Viena era complet încercuită. Oastea otomană însuma circa 250.000 de soldați și era alcătuită din 80.000 de osmani, 6
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
către război a început încă de la începutul lui ianuarie 1918, fiecare act militar sau politic ale roșiilor și ale albilor având ca urmare un răspuns al adversarilor. Ambele părți le-au justificat prin măsuri defensive, în special susținătorilor lor. La stânga, avangarda războiului din 1918 au constituit-o Gărzile Roșii urbane și radicale, și Gărzile Muncitorești de Securitate din Helsinki, Kotka și Turku; ele îi conduceau pe roșii de la țară, și i-au convins pe acei lideri ai social-democraților care ezitau între
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
urbane și radicale, și Gărzile Muncitorești de Securitate din Helsinki, Kotka și Turku; ele îi conduceau pe roșii de la țară, și i-au convins pe acei lideri ai social-democraților care ezitau între pace și război să susțină revoluția. La dreapta, avangarda o constituiau „Jägerii” finlandezi care fuseseră mutați în Finlanda până la sfârșitul lui 1917, și cele mai active Gărzi Albe de voluntari din provincia Viipuri din colțul sud-estic al Finlandei, cele din Finlanda de sud-vest și din Ostrobothnia de sud. La
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
românesc", (Bucovina, 1937), "Organizarea teatrului" (Bucovina, 1938), "Shakespeare" (Ed. Fundațiilor Regale, 1938), "Limitele artei", (Atelierele Grafice Luceafarul, 1939). Alături de colegii săi de generație, Mihail Sebastian și Camil Petrescu, cei cu care împărtășea interesul pentru Craig și teatrul experimental sau de avangardă, a fost unul dintre cei mai prestigioși cronicari teatrali interbelici. Este autorul primei monografii William Shakespeare, "Shakespeare", scrisă și publicată în limba română. Potrivit scriitorului Mihail Sebastian ("Jurnal"), „"în 1932, Haig era comunist"”, calitate în care a colaborat la revista
Haig Acterian () [Corola-website/Science/302789_a_304118]
-
primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului; căutând „fenomenul artistic, orientări stilistice noi”, „cerchiștii” se puneau „în slujba valorilor nepieritoare” (...); foarte moderni, fără să ajungă la extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora arta într-o sferă care depășește infinit artisticul și, în același timp, dezancora arta lăsând-o să plutească în voie pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
democrația fiind considerată vinovată pentru sacrificarea onoarei și interesului național. Elită britanică (Oxford, Cambridge) a pierit în război. Generația Primului Război Mondial este considerată o „generație pierdută” („lost generation”). Gertrude Stein folosește termenul de „generație dezorientată”. Dadaismul a fost primul curent de avangardă care s-a manifestat în timpul primului război mondial, punând întreaga cultură sub semnul întrebării. Schnitzler, medic de profesie, scriitor și reprezentant al culturii austriece, susține că austriecii simțeau că imperiul lor multinațional avea să se destrame și că numai un
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
anatomia. Expresioniștii respingeau armonia anatomică. Curentul a apărut în 1905, iar din 1910 se manifestă în literatură. Georg Heym a fost cel mai important poet expresionist german, prevestind Primul Război Mondial. Expresionismul și Dadaismul sunt cunoscute ca fiind curente de avangardă. Tristan Tzara , o personalitate a dadaismului, a scris „Cântecul unui ascensor”. Curentul se caracteriza prin infantilism. Una dintre consecințele culturale ale războiului a fost distrugerea restricțiilor culturale de dinaintea să. În urmă derutei sociale a apărut jazz-ul apreciat în SUA
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cursurile de dramă la Universitatea din Miami și a început să scrie primele scenarii. S-a lăsat de facultate ca să devină actor în New York City, dar rolurile s-au lăsat așteptate. A obținut câteva roluri în piese de "teatru de avangardă" (nude) și a apărut chiar și într-un film semi-pornografic intitulat " Petrecere la Kitty și armăsarul" (Party at Kitty & Stud's). Deși obține roluri minore în filme ca "Bananas" și "Prizonierul de pe Strada 9", alături de Woody Allen și respectiv Jack
Sylvester Stallone () [Corola-website/Science/303368_a_304697]
-
teatru jucate, concertele susținute, echipele de balet formate. Elitiștii culturii afirmă că astfel de inițiative nu fac decât să coboare standardele de calitate ale culturii. Cu toate acestea, Toffler afirmă că funcția universităților este de a fi un promotor al avangardei culturale, al inovației în domeniul artistic. Un fenomen ce apare o dată cu boom-ul cultural este acela al apropierii dintre lumea afacerilor și artă. Această apropiere ar putea arăta că arta a devenit respectată și în lumea afacerilor, un lucru cu
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
cultural în ziua de azi nu este chiar atât de mediocru precum susțin elitiștii culturii. El consideră că arta poate fi susținută și de noua generație ce s-a ridicat spre cultură după cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel avangarda culturii americane este dusă înainte de noii "consumatori de cultură", noua "clasă confortabilă" fiind capabilă de a face față boom-ului cultural cu care se confruntă Statele Unite.
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
un colaborator apropiat al Institutului de Istoria Artei din cadrul Academiei Române. În 2001 a fost unul dintre membrii fondatori ai Centrului de Cercetare in Studiul Imaginii (CESI), unitate autonoma din cadrul Universitatii Bucuresti, devenind și codirector, alături de Sorin Alexandrescu. Fin cunoscător al avangardei, coordonator al unui Dicționar al avangardelor, al literaturii americane clasice sau contemporane, căreia i-a consacrat un dicționar foarte util, premiat cu medalia de aur a Asociației Criticilor Americani. A scris numeroase studii de specialitate despre cei mai importanți pictori
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
Istoria Artei din cadrul Academiei Române. În 2001 a fost unul dintre membrii fondatori ai Centrului de Cercetare in Studiul Imaginii (CESI), unitate autonoma din cadrul Universitatii Bucuresti, devenind și codirector, alături de Sorin Alexandrescu. Fin cunoscător al avangardei, coordonator al unui Dicționar al avangardelor, al literaturii americane clasice sau contemporane, căreia i-a consacrat un dicționar foarte util, premiat cu medalia de aur a Asociației Criticilor Americani. A scris numeroase studii de specialitate despre cei mai importanți pictori români contemporani. Este autorul unor lucrări
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
mea existență."" Timp de peste jumătate de secol, cât se desfășoară munca sa neobosită de cizelare a operei (""Nici o zi fără o hârtie ruptă""), el a fost pentru mai multe generații de poeți - de la modernismul începutului de veac până la școlile de avangardă - scriitorul venerat, poetul prin excelență, "maestrul indiscutabil" , cum îl numea Rafael Alberti într-o frumoasă carte de amintiri. Într-o schiță auto biografică publicată în revista "Renacimiento", Juan Ramón Jiménez trece în revistă principalele evenimente și stări sufletești care stau
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
recompensă proporțională cu rezultatele muncii fiecăruia și interzic critica liberă a celor care conduc, sau încearcă să conducă, dar de fapt dezorganizeaza și ruinează sistematic națiunea prin decizii aberante, fără finalitate pozitivă. În mod paradoxal, lumea comunistă, care se definește avangarda gândirii teoretice și practice, fiind incapabilă să creeze singură unelte și tehnologii performante, le cumpără din capitalism, dar le folosește fără randament, nu le îmbunătățește sistematic, astfel calitatea bunurilor și serviciilor lasă mereu de dorit. Pe de altă parte cumpărând
Ideologie () [Corola-website/Science/299005_a_300334]
-
Băncilă, Ștefan Luchian, Cecilia Cuțescu Storck, etc. În "Sala IV" sunt expuse lucrările artiștilor de la începutul secolului XX: Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Ștefan Popescu etc. În "Sala V" sunt expuse sculpturile lui Dimitrie Paciurea. În "Sala VI" sunt expuse operele avangardei românești: Marcel Iancu, Victor Brauner, Hans Mattis-Teutsch, etc. În "Sala VII" pot fi văzute operele lui Constantin Brâncuși. În "Sala VIII" sunt expuse lucrările artiștilor plastici din perioada 1920-1930: Ion Theodorescu-Sion, Sabin Popp, etc. În "Sala IX" și "Sala X
Muzeul Național de Artă al României () [Corola-website/Science/303467_a_304796]
-
imediat anterioară. Galeria Națională, redeschisă pentru public în luna ianuarie 1996 propune o sinteză de patru secole de artă românească cu un accent pe fenomenul artistic din Transilvania: Altarul de la Jimbor (secolul al XVI-lea), pictură Biedermeier, artă stil 1900, avangarda, artiștii legați de Școala Superioară de Arte Frumoase și de Centrul Artistic Cluj: Alexandru Popp, Szolnay Sandor, Pericle Capidan, Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Romul Ladea, Petre Abrudan, Tasso Marchini, Alexandru Mohy, Szervatius Jeno, Theodor Harsia, Kovaks Zoltan, Nagy Albert, Anton
Muzeul de Artă din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/303687_a_305016]
-
Berlin. Prima expoziție personală semnată Mattis-Teutsch a avut loc în 1920, la București, unde expune pictură, sculptură și linogravură, fiind bine primită de criticii de artă, chiar admirat pentru cutezanța de a expune lucrări în stil expresionist. Ca reprezentant al avangardei în România, Mattis-Teutsch a fost activ în grupul format în jurul revistei de avangardă Contimporanul, în 1922, alături de Victor Brauner, M.H. Maxy și Marcel Iancu, precum și în grupul "Das Ziel" din Brașov. A participat și la revista literară avangardistă Integral, și
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
unde expune pictură, sculptură și linogravură, fiind bine primită de criticii de artă, chiar admirat pentru cutezanța de a expune lucrări în stil expresionist. Ca reprezentant al avangardei în România, Mattis-Teutsch a fost activ în grupul format în jurul revistei de avangardă Contimporanul, în 1922, alături de Victor Brauner, M.H. Maxy și Marcel Iancu, precum și în grupul "Das Ziel" din Brașov. A participat și la revista literară avangardistă Integral, și la revista de limba maghiară MA. După perioada avangardistă alături de grupul Contimporanul, se
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
Popescu, portstindard al macabrei ideologii) și fiind închisă devreme. În timp, au mai avut loc expoziții de mai mică amploare în țară. La început de mileniu al III-lea a avut o mare retrospectivă la Budapesta, el fiind integrat în avangarda maghiară prin participări active în această țară (sub numele de Janos Mattis-Teutsch) și ulterior la Muenchen la "Haus der Art". A avut un fiu, Ioan Mattis-Teutsch (1913-1988), pictor și grafician, o fiică, decedată prematur, a lucrat cu Anna Freud, și
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]