16,035 matches
-
și târa ușor un picior. Eu nu știn de ce nu-l reformaseră, ce făcea Mareșalul cu Durică, nici arma în mână nu putea s-o țină corect. Vântul se întețise, bucăți de fier de pe acoperiș făceau un zgomot asurzitor în bătaia crivățului. Să trăiți dom lent, se trezește Durică din somnu lui, la ordin! Ce ai Durică, îl zgâlțâi eu, aoleooo, se miră el, visam Tobit, visam că eram în gardă... Și?- îl descos eu, mirat. Dăduse comandantul ordinul de foc
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
vadă pe dl. Constantin înfruntat direct îi șopteau să nu cedeze. - Te rog, pentru ultima oară, le dai? - Nicidecum. - Te iau și te duc acasă la părinții tăi! - Și ce dacă? În cel mai rău caz, mă aleg cu o bătaie bună! - Îmbracă-te. Să mergem! A fost gata în mai puțin de un minut, vreme în care cei ce-l susțineau în încăpățânarea sa au trecut în tabăra adversă. Cu toții îl sfătuiau acum să cedeze. Mănușa fusese aruncată însă. Făcându
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
ale globului. Uneori capriciile vremii înnobilează sufletele ființelor de dincolo de aceste zone - ce-i drept, numai pe ici pe colo- cu dansul fulgilor de nea. Albert a fost atacat cu bulgări de zăpadă de un grup în care predominau fetele. Bătaia cu zăpăda i-a împrospătat sufletul, uitând de Vianu, de dramaturgia contemporană, de teză, de preocupările privind vocația poporului român. Miruna, bruneta cu ochi negri, părea să fie cea mai înverșunată din grupul atacatorilor. Albert nu mai avea timp să
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
Fie că îl îndemnaseră să nu dea creioanele, fie ca îl îndemnaseră să le dea, pentru a nu intra la belele, toți îl priveau pe Mihai al doi-lea cu acreală. Le părea rău că Albert alesese cu seninătate “o bătaie bună” după cum se exprimase. Dar iată-l în mijlocul lor, radiind parcă de bucuria revederii. A avut timp să le explice că fusese exmatriculat trei zile, că în acest timp, după cum i se impusese, nu avea voie să calce pe la școală
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
a reînceput să zâmbească, de astă dată provocator. I-a fost clar că cel care icnea la loviturile aplicate, era tatăl său. Ca într-un fel de nebunie, Albert își dorea să tot fie lovit. În schimb, pentru tatăl său bătaia asta, în surdină, devenea apăsătoare: - Nu plângi?! Tu-ți dumnezeii mătii! - Nu plâng, mă! Dă că de-aia m-ai făcut, să ai pe cine bate! Hai dă, n-auzi! Ce a urmat, nu-i greu de închipuit. Din pricina usturimii
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > E PRIMĂVARĂ! Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului E PRIMĂVARĂ! Iarba rară stă să sară La bătaie cu-n ciulin. El de sus privește-n silă La un câmp de verde plin. În grădină ceapa-și cere Dreptul sfânt la frunze noi. A răbdat ca omu-n iarnă Gerul cruntelor nevoi. Usturoiu-i dă cu tifla, Verde-crud, îngemănat. Nu
E PRIMĂVARĂ! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365251_a_366580]
-
Maria așterne, pe foile imaculate ale sufletului, cuvinte, simple în aparență, dar încărcate de sensuri și cu un profund substrat filosofic. Inedit este modul în care privește viața: văzută ca frunza unui copac veșnic verde sau ca trăirea între două bătăi de inimă, ca pe un curcubeu cu rădăcini celeste, ca pe visul inocent în lumea imaginară, ca pe feliile unui tort dulce-amărui, din care savurează inocenta iubire adolescentină. Practic, fiecare poezie a sa reprezintă o nouă imagine într-un șir
NU MAI ESTE UN JOC (VERSURI) DE ANA MARIA GÎBU (DOROHOI, BOTOŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365264_a_366593]
-
mai greu decât în situațiile unei vieți trăită după regulile de viață cunoscute. Pentru domnul Victor Roșca, înființarea unei reviste la anii senectuții - avea atunci 70 de ani - când alții își așternuseră un trai în liniște, fără niciun fel de bătaie de cap - a fost considerată ca o datorie de conștiință. Tot dumnealui semnează editorialul revistei cu vocația comunicării, așa cum s-a reflectat și în cele două cărți scrise în ultimii ani "Moara lui Kalusek" și "Experimentul Târgșor" publicate în renumita
LA 15 ANI DE LA APARIŢIE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364789_a_366118]
-
și să îi ajute. Cât de greu este să hranești în fiecare zi 328 de guri, să îmbraci și sa educi o armată de oameni, numai Părintele Nicolae Tănase știe cu adevărat. El care și-a pus întreaga familie la „bătaie” pentru împlinirea, continuarea, dezvoltarea și desăvârșirea acestui minunat proiect. El, care participă la multe confernțe, seminarii și simpozioane pe acest subiect (foarte problematic încă și foarte delicat ori sensibil), sau la diferite conferințe, atât în țară cât și în străinătate
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
și de cele mai multe ori agresivă. Are o luciditate înspăimântătoare, al cărei fascicul îl plimbă asupra țării al cărei trup este sfârtecat, așa cum plimbă un gardian lumina reflectorului asupra curții unei închisori. Scrie așa cum respiră, cu ușurința adierii vântului și a bătăii de aripi a păsărilor. Citindu-i cărțile, articolele, poezia, învățăm mai bine decât de la orice alt dascăl ce înseamnă iubirea, credința, viața, bucuria și durerea, ce înseamnă Patria. Mariana Cristescu face parte din genul de oameni de care îmi place
PĂMÂNTUL CARE DOARE, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364862_a_366191]
-
ea, lumina, zumzăie încet, tolănită printre spicele ce-și plecau capetele spre pământ, într-o mișcare de ascultare atentă. În surdină, tropotul ritmic al copitelor, răsuna calm și profund, venind parcă de undeva din adânc, de sub scoarța pământului, ca o bătaie de inimă... Era în primele zile de vacanță și tata împreună cu câțiva prieteni, mergeau la stupina de care se ocupau în timpul lor liber, ca să recolteze mierea de coriandru amestecat cu rapiță, al cărei gust, deși ei îi plăcea foarte mult
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
se jucase cu chibrite, că în palmele-i sidefii, frica trecerii peste munți și inedit îi era rouă... - Maia, mai lasă PC-ul, la copii le este foame! Vremea este schimbătoare, se anunță secetă sau ploi. Măcar știe să asculte bătăile din sângele vinului și pâinii... 22.03.2012 Referință Bibliografică: Nu este nimeni de vină / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 447, Anul II, 22 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile
NU ESTE NIMENI DE VINĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364912_a_366241]
-
târziu, dar va trebui să formatăm și să „terraformatăm” totul cu orice preț, pentru reconstruția din temelie a lumii noi și a planetei Pământ - Terra Mirabilis. E prea târziu să mai spui acum „clipei cea repede”: Oprește-te, Clipă, din bătaia de Aripi a Ceasului Cosmic și mai măsoară odată linia conturului ce urmărește frumusețea omenească! Și totuși, eu cred că există o frumusețe mântuitoare de lumi, pe un Pământ Viu care se învârte și expansionează întreg Universul, pentru că așa vrea
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
mai și drogau pentru a afla ,,adevărul''- adică numele celor care făceau parte din Grupul Goma. Eram un ghem de durere. Cu fruntea plecată și pumnii strânși, strângând din dinți, am hotărât că mai bine mor decât să mai îndur bătăile, imersia în apa ca gheața, arsurile cu țigara. Când nu am mai putut îndura, am evadat împreună cu doi colegi. Dar ne-au prins și chinul a reînceput, parcă mai rău. - Doamne, Adrian, ce durere! Se pare că acest canal a
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
închisori interviuri și memorii ce erau duse în Occident de persoane de încredere și foarte curajoase. Acestea erau difuzate pe post, la Radio Europa Liberă.,, Și vorbind din depărtare,Noel Bernard când citea /Rupea lița-n difuzoare ... și pe noi bătaiea.'' Acum știm că mai multe guverne, presa externă și organizații internaționale au încercat să ne salveze. Tot mai mult începuse să se discute despre acțiunile grupului nostru și autoritățile române erau supuse la presiuni externe.De la Galați m-au deportat
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
încercat să ne salveze. Tot mai mult începuse să se discute despre acțiunile grupului nostru și autoritățile române erau supuse la presiuni externe.De la Galați m-au deportat în Moldova, pe fâșia de pe Prut. După alt,,sezon de batoane”, adică bătăi crunte, am fost eliberat. Dar toți se uitau la mine ca la un paria. Chiar și tatăl meu, ziarist, rector la Ștefan Gheorghiu. Simțeam că mă sufoc! Nu mai aveam un loc care să-mi aparțină. Ultima speranță era să
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
în toată vremea pe Dumnezeu. Pentru că mai departe, sminteala și strâmbătatea au coborât în poporul de jos. Vinovat de această situație era și tatăl lor, Eli, care nu s-a îngrijit să-i mustre, nu i-a pedepsit nici cu bătaie la vremea potrivită și nu s-a ridicat la cinstea pe care i-a arătat-o Dumnezeu casei sale numindu-l judecător peste poporul lui Israel. Dumnezeu mustră în mai multe rânduri pe Eli care era în cunoștință de cauză
SFÂNTUL PROROC SAMUEL de ION UNTARU în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365003_a_366332]
-
MINIROMAN) (V) Autor: Marian Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului V Urcatul oilor la munte pe 1 iunie era, și mai este încă, un eveniment important în viața loviștenilor. În fiecare an era bătaie pe bătrânul Dumitru Costea, iar mai apoi și pe fiul lui, Dumitrică al Costii: toată lumea voia să-și dea oile la stâna lor din Vemeșoaia, fiindcă li se dusese vestea de cinstiți ce erau - ei făceau cea mai bună brânză
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
cad una câte una, de pe masa cinei de taină. se umplu paharele cu veninul firilor. Doamne! câte umbre mai înghițim, când visurile își trântesc geamantanele goale pe paturi nefăcute? câte frunze uită să redevină palme? câți pumni zgârie tâmplele cu bătăile lor inutile în porțile iubirii? când titirezul se va opri, poemul va fi gata de șters. altul se va înfige uimit în fila a noua a speranțelor unui trup, unui suflet, unui spirit, unui Tot, căutând... Referință Bibliografică: radical din
RADICAL DIN RADICAL, DIN RADICAL... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366335_a_367664]
-
vremii. Uite cu ce am mai rămas, aceasta speranța a firii neobosite. Am plecat în căutarea memoriei. MODERNITATE Nu câte umbre au căzut peste vatra, sau câte ceruri am căutat vară, si mai ales nu atunci, mai degrabă acum, în bătaia argumentului imaginar, odată cu nemișcarea alegerii. One, twice, three times Go back and recreate the sense of humour. Tot ceea ce a mai rămas de oftat înaintea lumii. Rural bygones. Mihaela CRISTESCU Sydney, May 2016 Referință Bibliografica: ARS POETICA / Mihaela Cristescu : Confluente
ARS POETICA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366367_a_367696]
-
Veți spune că e prea neagră, că e cenușă? Vă răspund că nu este decât sinceritate. Decât umbra cuvintelor înșirate din vârful peniței sau a cuvintelor goale, lipsite de inimă, mai bine o inimă plină, fonetic surdă, dar în plină bătaie, năvalnică. Munca Sisifului e greu văzută. O accept. Măcar e benignă celorlalți frați! Că doi frați sori par a se desprinde pentru totdeauna din astru vă e catastrofă? Greșeală! Nimic nu este ceea ce pare. Doar veșnicia știe, păstrează treze, umbrele
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
Teșcuț (Floarea) înainte de căsătorie, fiind soră cu Pâclă. Teșcuțoaia, mama lor, ajunsese celebră în sat și chiar în Loviște pentru faptul că, fiind o femeie zdravănă și iute la mânie, nu se da în lături de a se lua la bătaie chiar cu unii bărbați. Curajul ei nebunesc ar fi putut să-i fie fatal în toamna anului 1916, când, pornită fiind în refugiu spre Curtea de Argeș, a pălmuit un ofițer neamț, care voia să-i confiște vițelul și vaca legată de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
provoace febră, situație în care nu s-ar fi liberat odată cu ceilalți camarazi ci ar mai fi zăbovit câteva zile în infirmeria unității militare. La ieșirea din post, gândul că va ajunge la căldură l-a determinat să zăbovescă în bătaia viscolului părând să valseze în piruete până ce în mantaua de postav a pătruns aer curat, proaspăt. Ceilalți domeau somn adânc, fără vise. La fel și cel care trebuia să facă de serviciu ca planton. A profitat de acest fapt. Trebuia
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
Apoi, ridicâdu-și brațul drept și apropi- indu-e amenințător de nevastă, îi striga cu voce tunătoare, de data asta, semn că era pe cale de a-și ieși din papuci: - Fă muiere, dacă nu închiz’ minteni pliscu’, îț’ trag o mamă de bătaie soră cu moartea, de-o să mă pomenești toată viața ta. De obicei, se ajungea rar chiar și la amenințarea verbală, darămite și la punerea ei în practică. Atunci când totuși se-ntâmpla asta, femeia se potolea îndată, fiindcă realiza că era
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
jos Calea Mare și de-a lungul ulița Capu’ Satului în căutarea unui adversar cu care să se bată, pe o rază de câteva case în jur, toți câinii dispăreau subit, nu scă¬pase unul care să nu fi mâncat bătaie de la el cel puțin o dată. Tot așa, nu scăpase niciun câine din sat care trecea prin fața casei noastre, însoțindu-și stăpânii, încât, după o vreme, înce¬pu¬sem să avem scandal cu lumea din cauza lui. Noroc însă că nu sărea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]