5,205 matches
-
e condensată în oximoronul "blestem de soi": " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații / Către mine, flămânzite constelații... / Sorii noi au nimburi mari de sfinți. Eu trec / Ca o pasăre mântuită de înec. // Semnul e de aur, știu, blestem de soi... / negreșit Steaua Polară. Dar apoi? //"127 Tema orfică a poeziilor lui Ladima e nelipsită, întocmai ca în tradiția medievală, unde cavalerii, travestiți în menestreli, își însoțeau stihurile cu acorduri de lăută. În aceeași idee a paralelismului dintre tradiția cathară
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
chin; ci port ceva/În sine-mi, nefăcut a se vedea."217 Dinăuntrul sufletului i se arată moartea și lui Gelu Ruscanu, chiar dacă spectrul tatălui nu apare încă pe scenă. Nu apare, însă eroul îi presimte ivirea. Har divin, sau blestem diavolesc? Scolasticul Praida optează pentru a doua ipoteză: "Gelu: Tovarășe Praida, până astă-seară tatăl meu, pe care abia l-am cunoscut...era o abstracție...Nu l-am văzut bine decât în fotografie, căci eram prea mic și el lipsea mult
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Versuri cu relief poetice ne dau însă cu deosebire vrăjile, când, vine să vorbească sufletul tânăr cu încântări de sine și tresăriri la viața întrezărită ca un vis, când prin ele se transmit chemări spre cineva așteptat cu drag, ori blesteme care se împotrivesc gândului, izbucniri pasionate care dau vrăjilor ceva din lirismul doinelor" Cea mai mare parte a studiului este consacrată formei și înțelesurilor vechi de limbă ale descântecelor și vrăjilor. Semnalează numeroasele latinisme dispărute din uzul conducându-1 spre perioada
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
închipuite doar de cartografii timpului, gen Cosmas, îi intră în pagină. Simultan vizionăm ritualuri de euharistie canibalică, ceremonii de autolesionism religios, idolatrie, zoomorfism incestuos ș.a.m.d. Bolgiile infernale sau bucolice, scenele de violență transformistă, figuranții aflați parcă sub un blestem al reprezentărilor livrești, damnați să retrăiască istoria prodigioasă și frenetică a coșmarului universal, sunt în vădit contrast cu realismul decupajelor de viață a piemontezilor, să zicem, în limitele verosimilului și ale bunului simț popular, umoristic păstos, acid, fără iluzii. Suntem
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
redea "iluzia că se va fi restabilit nu spun dreptatea, ci măcar un fel de echilibru, de compensație naturală". Crescuse sub aspra pedagogie paternă, reflex al unei incomensurabile ierarhii spirituale. În familia sa jocul de șah era un fel de "blestem" ce se transmitea din generație în generație. Încă de copil, Tabori a avut clarviziunea celor "născuți pentru șah", un fel de indivizi însemnați de o "încrustație luminoasă în formă de stea, o pecete săpată în mijlocul frunții". Casa Rubinstein-Tabori este vizitată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vine vorba de perfecționarea nodului culisant al ștreangului, de cocktail-uri letale frumos colorate, arme de foc fără cusur ș.a.m.d. Tobă de carte în privința sinuciderii, Antoine se va lecui și de această tentație. Căci preferă să rămână sub blestemul rațiunii: sărac, celibatar deprimat, dar nu mort. Adică un spinozian care vede, dincolo de poleiala libertății și a opțiunii, mașinăria care se hrănește cu suflete omenești. Tocmai de aceea a și încetat să iubească, să trăiască, să aibă vreo pasiune. Alarmați
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ea și motivată ca un sacrificiu cerut de ascensiunea politică a tatălui, devenise chiar din acea dimineață o realitate ireversibilă, eroul nostru, strivit de puterea ocultă și monstruoasă, își descarcă sufletul într-o epică succesiune de scene menite să incrimineze blestemul totalitar sub zodia căruia conviețuiau câteva milioane de albanezi, atinși fiind mai cu seamă intelectualii, artiștii, literații. Traseul spre locul mitingului (faimoasa tribună la care fusese invitat) este un prilej pentru narator de a face o disecție a organismului social
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de partid, altfel spus, a capriciilor Conducătorului. Iar dacă misterul morții Succesorului mai persistă încă în opinia publică de la Tirana, asta și datorită romancierului-vizionar Kadare, viața și moartea Conducătorului au devenit de mult istorie întunecată sub zodia celui mai terifiant blestem. Fantasma Mariei Callas Helmut Krausser (Esslingen, 1964) n-a avut deloc o viață monocordă și previzibilă. A început studii de arheologie, de teatrologie și de istoria artei, fără însă să le termine; a trăit apoi câțiva ani din ajutor social
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în descrierea mașinii propagandistice a regimului, tip papagalul dresat să repete ca o caterincă: "Cine conduce? Salazar Salazar Salazar". Însăși procesiunea la celebrul loc de pelerinaj și rugăciune Fatima nu este scutită de a deveni un bazar de afaceri comercial-turistice. Blestemul epocii nu cruțase nici cele sacre, și nici pe cei îndrituiți prin vocație să le slujească. Romancierul-sociolog Lobo Antunes apără și ilustrează cauza păturii silențioase, disprețuite și orbite, reliefând sublimul ei sufletesc, omenia păstrată prin recurs panteist la frumusețea naturii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în afinități elective, are o amplă doctrină managerială a iubirii, reperabilă în utopia socializantă și în prozelitismul limbajului electoral de sectă. Descinderea în bordel îi oferă comisarului reversul medaliei, o realitate ce ține de coșmar, sclavie umană, dopaj, mizerie sordidă, blestem. Ce anticipa coridorul infernal subteran, încare este atras de Soprosina, și salvat pe ultima sutî de metri de grefier. Incendiul final al bordelului este una din loviturile date realiștilor. Instruiți în mare taină de Inginerul francez, membru al Colegiului Principal
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
compensa prin incontinente deambulații prin cartierele vechi ale Bucureștiului, recitând versuri cu glas tare, uluind trecătorii cu ochii lui rătăciți și fața asimetrică și gălbejită. Realitatea inventariată spectacular, plastic, cromatic este un repertoriu de materie degradată, aflată parcă sub un blestem al descompunerii și putrefierii, textul înaintând printr-o acumulare de senzații dureroase, viscerale, sufocante. Zilele de vacanță petrecute în tabără de la Budila, dar mai ales episodul cu personajul Lulu la carnavalul de adio va declanșa criza lui Victor, care îl
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
the Diary of David Pinsent 1912-1914“, în (ed.) F. A. Flowers III, op. cit., pp. 175-210. 18 Îndoielile sale capătă glas deja într-o scrisoare pe care i-o trimite lui Russell, din Viena, la începutul anului 1913: „Ceea ce simt eu este blestemul tuturor acelora care posedă doar o jumătate de talent; ca și cum ai fi condus de o lumină, printr-un coridor întunecat, și tocmai când ai ajuns la mijloc lumina se stinge și ești lăsat singur.“ O splendidă metaforă! Iată și comentariul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
un coridor întunecat, și tocmai când ai ajuns la mijloc lumina se stinge și ești lăsat singur.“ O splendidă metaforă! Iată și comentariul lui Russell, într-o scrisoare către Ottoline Morrell: „Sărmane! Cunosc atât de bine aceste sentimente. Este un blestem îngrozitor să simți impulsul creator atunci când nu ai un talent pe care te poți bizui, cum au avut Shakespeare sau Mozart.“ (Citat după R. Monk, op. cit., p. 93.) 19 „Extracts from the Diary of David Pinsent“, în op. cit., p. 223
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Duca a fost iertat pentru introducerea văcăritului 696, întregul sobor (clerul superior, "țara și boierimea") a aprobat hotărârea tot în cadrul unui ceremonial religios, strigând de trei ori "Dumnezeu să-l ierte". Încheierea procedurii și adoptarea hotărârii, care conserva "prin mare blestem" privilegiile stărilor privilegiate, este o caracteristică a acestei perioade. Într-o relație documentară la Moise Movilă, din 1633, încheierea hotărârii menționa: "Și cine va îndrăzni să distrugă sau să schimbe orânduirea noastră, acela va fi blestemat și afurisit de Domnul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
acest sens: P.P. Panaitescu, op. cit., pp. 155, 160, 164; V.Al. Georgescu, Sfatul de obște, p. 379; Gh. I. Brătianu, op. cit., pp. 106-107, 124, 171. 695 D. Mioc, op. cit., pp. 230-231. 696 Gh. I. Brătianu, op. cit., p. 171-172. Situația ("mare blestem") este întâlnită și la Antioh Cantemir (1705) și Mihai Racoviță (1707). 697 "a cto seago cusit razoriti iscaziti nașe ustroenie, tă da est tăreliat i procliat ot g<ospod>a b<og>a i s<î>na n<a>șego
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pentru personajele de prim-plan. Pentru că protagoniștii adevărați sunt ceilalți, sunt oamenii de hârtie ale căror întunecate revelații mărturisesc o eternă apocalipsă. Toți actanții textuali (precum, bunăoară, Nebgrohd, "zeul mic și taciturn", cu dinții verzi și "caninii mai ascuțiți decât Blestemul și coamele tigrilor", Călărețul albastru, "cel ce călătorește printre amintiri vii ca rănile", oamenii-îngeri triști, drapați în întuneric, Ucigașul sumbru, cu "neobosit trup, neobosit trup, bun de umplut Abisul" sau Faraonul din casa înnegurată, care, Cu ochiul stins, "grăbește venirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
numit-o "foioasă"; eufemism care, în traducerea autorului spovedaniei cu poemul la tâmplă, devine nici mai mult, nici mai puțin decât un fel de... proxenetism de cuvinte! Adi Cristi recunoaște practic în mai multe rânduri că este efectiv devorat de blestemul scrisului de poezie ("oprește-mă din scris căci "am luat-o la vale "/ am luat-o " la prăbușire "/ am pierdut noțiunea timpului și a spațiului/ am pierdut toate noțiunile de fapt/ nu mai am nici cu ce și nici cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu mai am decât nebunia scrisului/ de a scrie întruna chiar dacă nu mă mai ascultă cuvintele/ chiar dacă nu le mai țin minte/ scriu în virtutea faptului că am scris toată viața/ ca un motor din tecuci" (subl. aut.). Această secvență din blestemul care mă devoră, inclus în opul Pasărea fără aripi (Editura Tipo Moldova, Iași, 2003), demonstrează cât se poate de evident faptul că Adi Cristi este pe deplin conștient de riscurile majore ale ritmului acesta halucinant al scriiturii poetice, asumându-și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
copac/ trec prin lumină o macină o desfac/ soarele frunzelor unui copac// vin ei de demult de aiurea/ vin să macine lumea-pădurea/ trec prin acoperiș prin pereți/ cu răsuflet greu cu răsuflet/ și trec prin carne prin suflet// Ca un blestem pe capătul crucii/ tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii" (Vin bursucii). Ori pe Blaga, "fiul faptei" autohtone, devenit un ciudat călător prin înfrigurata Alaska (I): "Fiul mamei mele broasca dacă eram// Cât de tandru orăcăiam/ Cum mă cântau ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în termeni aproape mistici: Pe trupul tău de tânără femeie / Emoții tari precum parfumuri rare/ Se-aprind ușor cum taina în moscheie,/ Ca jertfa răsărind blând pe altare. // Tăcerea rănii clipa ți-o supune, / Te-nchidă-n rouă și-n blestem curat./ Bruma se-aprinde-n iederă și-apune/ Când lacrimile reci te-au fulgerat. // Pe trupul tău înzăpezit de teamă/ Damnat mă las jertfit de-atâtea ori./ Emoții crude precum umbra-n ramă/ Ne regăsesc în tainicii fiori.// Se-aprinde bruma-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de aur. 2. La mărul de aur din Paradis, limpede crisalidă, timp inert, interzis, sacră omidă așteptând sărutul promis, la mărul de aur din Paradis. 3. La mărul de aur, tainic pas, înflorită elitră, fluture curcubeu pe umărul pământului, greu, blestem talisman, pubelă tezaur, la mărul de aur. 4. Expandată secundă, hotar deschis, la mărul de aur din Paradis". Pe parcursul lecturii, devine însă din ce în ce mai vizibil faptul că textele sunt mai mult decât rodul unei trude poietice altoite pe o erudiție de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vor să vină/ pentru clipa înghețată/ când Temnicerul va veni" (Clipa înghețată). Reiterând tiparul cunoscut, al suspendării lui Iisus între cer și pământ, între viață și moarte, poetul se dăruiește unui abis resimțit, întocmai ca pharmakon-ul grecesc, când ca un blestem, când ca o binecuvântare, dar întotdeauna ca un dat necesar, ca o realitate imanentă ființei: "cuiele/ sârma ghimpată sunt necesare". Așa se explică și apetența pentru glisarea perpetuă între un ieri al suferinței epurate grație unei încrederi în sensul ei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de-a-ntregul camuflată. Eul poetic revine însă întotdeauna în forță în alte cicluri de poeme ale solitudinii mândre, dornic să-și clameze de fiecare dată diferența înnobilatoare (a se vedea, bunăoară, seria de autoportrete din Agenția de eufemisme: autoportret cu blestem, autoportret în oglinzile somnului, autoportret cu prăpastie, autoportret cu iluzie etc.). Statuat din nou, în fond, drept demiurgic, în maniera poeziei moderniste, el își declamă orgolios drepturile po(i)etice, preocupat a da seamă aici de propriile tribulații în căutarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
evită întâlnirea și confruntarea decisivă cu oricare dintre divinitățile duale, care să îi certifice scindarea. Tensiunea extremă a alterității interioare transpare însă din cele câteva confesiuni tulburătoare ale pluralității ontologice, resimțite romantic sau modernist, ca un har deturnat, uneori, în blestem. Ele nu sunt deloc străine de aspirația romantică a contopirii contrastelor în numele unui ideal al identității precum cel definit de Schelling sau Fichte, dar nici de problematica alterității scripturale, convertită în dat inexpugnabil al ființei artistice, după cum au mărturisit-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la elaborarea modelelor care inspiră reprezentarea femeii. Imaginarul despre femei este în general construit în funcție de două coordonate pe de o parte, demonizarea femeii prin reproducerea parabolei biblice a păcatului originar al Evei, iar pe de alta, divinizarea ei prin recuperarea blestemului de către fecioara Maria. Credință creștină închide itinerarul feminin în două extreme: Eva la început, Maria la sfârșit. Eva este acuzată de păcatul originar, Maria salvează și răscumpără blestemul Evei. Conform acestui model, reluat de toate timpurile sub diferite aspecte, femeia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]