6,134 matches
-
în închisoare al unui alt evreu, de data aceasta pastor lutheran, Richard Wurmbrand. Acesta, impresionat de trăirea duhovnicească pe care a văzut-o la deținuții români și în mod special la Valeriu Gafencu, i-a cerut lui Ianolide să-l boteze cu numele Valeriu. Ianolide, foarte precaut, îl amână câteva luni, după care, văzând că Wurmbrand rămăsese hotărât în dorința sa, l-a botezat în vara lui 1952. Din păcate, după 1964, când a ieșit din a doua închisoare (fusese liber
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
la deținuții români și în mod special la Valeriu Gafencu, i-a cerut lui Ianolide să-l boteze cu numele Valeriu. Ianolide, foarte precaut, îl amână câteva luni, după care, văzând că Wurmbrand rămăsese hotărât în dorința sa, l-a botezat în vara lui 1952. Din păcate, după 1964, când a ieșit din a doua închisoare (fusese liber între 1955 și 1958), revine la lutheranism. Deși mai toți susțin că după ieșirea din închisoare Richard Wurmbrand nu a declarat public că
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pedepse: ...de paloș, de baltag și de cuțit de țeapă și de furcă otrăvită... ...să fie dați grămadă la pământ... ... tăiați la beregăți să-i rupă chinul și’n fund de iad să stea cât mai curând crâșmarii care ne botează vinul!... Doar că, miloși din fire, bețivii Evului Mediu au găsit altă soluție: paharul din lemn de iederă, prin porii căruia apa de prisos se scurge... Treabă sigură, căci apa din struguri nu-i totuna cu cea din fântână. Iedera
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
puterea, iar prima celulă simplă, abia descrisă, s’a „cârdășit“ cu alte lucruri, tot acoperite de o membrană, devenind nucleul unei noi celule, sub o nouă membrană, În care a cuprins o altă „picătură“, a mării momentului. Și s’a „botezat“ ca prima celulă eucariotă, adică cu nucleu. Membrana a protejat-o o vreme, hrănind-o din jur, până ce „subțirimea“ s’a dovedit depășită. Celula s’a „cârdășit“ atunci, cu suratele ei, Îndărătul unei noi membrane, devenind organism pluricelular, sub o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
venind de la amicul Cristi spre mine, pisica neagră - nu e perfect. Urmarea? Rubrica, mai precis personajul ei principal - zic eu; amicul Cristi ar spune că acela e Natura - mi-a adus noi prieteni - à propos: distinsa doamnă Gloria Lăcătușu a „botezat“ cu numele meu un proaspăt pripășit pisoi; iar atât de apreciata de iubitorii de muzică Daniela Vlad Îmi transmite adesea omagiile motanului Dănilă, acela care o ține În gazdă - dar și mulți dușmani. Ultimii au fost mai puternici totuși; sau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să nu roadă titlurile de proprietate până când lacul se va colmata, vechile ogoare urcând... doar că vor fi atunci cu mult mai sărace, iar râul va șerpui din nou printre ele spre o cascadă care așteaptă geograful care s’o boteze... Dar se vor găsi oamenii care să reînnoade vechea tradiție, după ce În loc de grâu au făcut ciment? Vor putea plutele să treacă peste cascadă? „Puls 120“, 15 noiembrie 2002, ora 12,36 3. Sarea În bucate Eu, picătura de apă, am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Cristi... Doar că vreau să-i amintesc un amănunt: În țuică nu va găsi ce află În vin, anume o apă cu totul deosebită. Dacă nu crede, n’are decât să repete experiența cotidiană a bețivului medieval, căruia cârciumarul Îi boteza vinul: prin pereții unei cupe strunjite din lemn de iederă - musai -, trece apa chioară, nu aceea a vinului. Iar proprietatea fizico-chimică revelată de această experiență se reflectă În biologic protejându-l față de orice factor - fie chimic, fie radiativ - care atentează
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ajuns decât la Chișinău, iar asta pentru că aplic un fel de barter, căci nici prietenul meu nu face altfel, ajungând doar la Iași... Pare-mi-se că e vorba de același areal, ca și la animalul de la Început, și-l botez: România Mare... A călători Înseamnă entropie, implicit moarte? Și Începe prin primul pas? Nu-mi rămâne decât să-l admir pe franțuz, pentru al său „a pleca Înseamnă a muri puțin“. 6 octombrie 2003, ora 12,38 Capitolul 2. „Postume
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini MARIANA T. COTEȚ BOTEZATU În amintirea tatălui nostru, Toma I. Coteț, care a ars pe altarul muncii și dăruirii totale, întru realizarea copiilor săi, Mariana și Adrian. Argument Vine o vreme în existența fiecăruia dintre noi, când poate mai mult ca oricând, ceva tainic
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ca lecție fundamentală de viață, omenia. Poate de aceea asociez, pe undeva, învățămintele mele cu parfumul discret al eseisticii lui Ibsen: „Afară, printre oameni sub bolta de scântei, „Fii, omule, tu însuți, se spune de-obicei.” Prof. Mariana T. Coteț Botezatu Partea I Amintirile unui geograf I. Bodaricii Călmățuiului brăilean În încercarea mea de a reface traseul unei copilării ce și-a consumat substanța cu mai bine de 40-45 de ani în urmă, reușesc cu greu să adun primele segmente de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
afectat. Cu toate acestea avea puterea de a mai spune o glumă, primea vizite frecvent, pentru că avea mulți prieteni și relații statuate pe respect, indiferent de orientarea religioasă. Însăși cumnata bunicii, soția fratelui cel mare, unchiul Toma, care-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la ea bunica și mama au deprins o parte din secretele bucătăriei evreiești. Ceea ce însă a durut-o în mod evident pe bunica și n-a putut disimula a fost
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
piticilor geografi - debut literar geografic al unor elevi pășcăneni - Dincolo de acuratețea elementului geografic strecurat elegant în text, intervine sensibilitatea fiecărui copil în a reda informația prin cuvinte, prin arta cuvântului scris. Mulțumesc în acest sens, soțului meu, Ioan Răzvan C. Botezatu, care a urmărit îndeaproape latura formativă în plan compozistic-literar. Autoarea Maramureș, plai de vis Maramureșul se bucură de un peisaj unic. Munți înalți, dealuri înverzite, râuri mai largi sau mai înguste, lacuri, păduri, pășuni, toate alcătuiesc una din cele mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
acela de piatră granitică, parfum de tei dobrogean și narcise de munte. A fost o experiență uluitoare, altceva față de ceea ce eram obișnuit să văd, o lume aparte și desigur parte din existența mamei mele, deci și a mea. Mihnea - Nicolaie Botezatu clasa a VII-a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Brăila mamei mele M-am născut într-o zi toridă de vară, la Iași. Casa și familia, prietenii și colegii, școala și profesorii îmi sunt la Pașcani, însă primii pași
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
om și-mi dau seama că orice ai face, rădăcinile îți rămân acolo unde te-ai născut. Abia acum înțeleg de ce mama devine oarecum rezervată și tăcută când ajungem acolo. E ceva ce ține doar de amintirile tale. Mihnea - Nicolaie Botezatu clasa a VII a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Îmi aduc aminte... Îmi aduc aminte că în „Lunca” era raiul pe pământ. Nimic din ce am văzut și simțit în viață nu se poate compara cu frumusețea locurilor, bunătatea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
toate punctele de vedere. Și ce vroiam să fiu și eu în locul lor... Asta se întâmpla Duminică seara, dar nu se putea închipui că vreun sătean să lipsească de la slujba părintelui Tulească Ștefan. El a fost cel care m-a botezat, ca de altfel pe tot tineretul satului. Adora copiii. Noi ne spovedeam în cor și doream să dăm impresia de cei mai cuminți și adorabili foști sugari pe care îi va vedea cineva. Când ne întreba dacă am furat, noi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
din punct de vedere obiectiv - deoarece acest pământ păstrează un monument de o valoare istorică, artistică, spirituală și culturală deosebită. Irina Osoianu Clasa a X-a Colegiul Teoretic „Mihail Sadoveanu” Pașcani Postfață Oricine va parcurge cartea doamnei profesoare Mariana Coteț Botezatu va putea constata, dincolo de inspirația și talentul domniei sale, intuiția și fluența ideilor în această exigentă artă a cuvântului așternut pe hârtie. Am parcurs până în prezent multe lucrări structurate pe o tematică prevalent geografică, științifică, însă prea puține de factura celei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
se strecoară elegant printre cuvinte meșteșugite artistic. Este un „dar” pe care doamna profesoară ni-l prezintă în forma unor amintiri de suflet, dar lasă deschisă poarta sufletului domniei sale și pentru debutul unor copii talentați. Pentru doamna profesoară Mariana Coteț Botezatu, scrisul reprezintă un proces de cunoaștere și autocunoaștere, un gen de „arheologie” a propriului tău trecut. Sunt multe aspecte din existența doamnei profesoare pe care evident le descoperim acum, însă un lucru îmi certifică ceea ce știam, intuiam și apreciam în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
1227-21 martie 1228, care menționează că în această perioadă au fost trecuți la catolicism cumanii și brodnicii de la vaduri, din partea de jos a Țării Moldovei, populații migratoare statornicite printre români încă de prin secolul al IX-lea, care au fost botezați în prezența Legatului apostolic al Papei, a Arhiepiscopului de Strigoniu, a trei episcopi și a principelui de coroană ungar, viitorul rege Bela al IV-lea. Cu această ocazie a fost înființată, pe locul orașului Odobești de astăzi, lângă Focșani, Episcopia
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
el ca o mare rușine, faptul că orașul sfânt se află în mâinile păgânilor care au transformat faimosul palat al lui David în cazarmă militară. Se duse de aci la râul Iordanului să vadă apa în care s-o fost botezat Mântuitorul. S-a bucurat să se boteze și el, făcând baie în apa sfântă a Iordanului, ca mai apoi, prin Constantinopol să se întoarcă din nou la București. VIII Dar șirul peregrinărilor și al călătoriilor lui Badea Cârțan nu se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
orașul sfânt se află în mâinile păgânilor care au transformat faimosul palat al lui David în cazarmă militară. Se duse de aci la râul Iordanului să vadă apa în care s-o fost botezat Mântuitorul. S-a bucurat să se boteze și el, făcând baie în apa sfântă a Iordanului, ca mai apoi, prin Constantinopol să se întoarcă din nou la București. VIII Dar șirul peregrinărilor și al călătoriilor lui Badea Cârțan nu se isprăviseră. Admirator atent a faptelor înțelepte ale
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și se îmbracă în civil; la trăsură sau la sanie, iarna, înhamă patru cai albi, pentru a-și demonstra noblețea nativă. Vorbea binișor franțuzește și nemțește și-i plăcea grozav vânătoarea. Matei, fratele poetului, povestește într-o scrisoare către Corneliu Botez că, venind la Ipotești, în toamna lui 1865, Iachint pleca zilnic la balta Cucorănilor după vânat, iar la despărțire dăruia bani Harietei, Aglaiei și chiar lui Matei. Arhimandritul avea chiar o țiitoare, iar când surorile îl apostrofau că s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în pețit la Caraieni, acesta i-a răspuns că-i dă fata lui Frank, îi dă și bani să deschidă farmacie, căci era farmacist de meserie, dar cu condiția ca să treacă de la catolicism la ortodoxism. Deci trebuia Frank să se boteze a doua oară și naș prin forța lucrurilor, tata. Cum pe atunci starea civilă era la popi, tata a trecut peste protoierie și s-a dus de-a dreptul la un Vlădică, anume Chezarie Răsmeriță (fost el și locțiitor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și locțiitor de Mitropolit al Moldovei). Acesta îi spuse că, pentru ca să aprobe botezarea, să-i dea tata 100 de galbeni. Ferm, cum era tata, i-a răspuns cu indignare că nu dă nici un ban și pe Frank tot are să-l boteze. Zis și făcut. A luat pe Frank în trăsură, l-a dus în Ipotești și de acolo a pus pe popa bisericei, anume popa Vasile, și a botezat pe Frank; s-a dus pe urmă la Caraieni și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
indignare că nu dă nici un ban și pe Frank tot are să-l boteze. Zis și făcut. A luat pe Frank în trăsură, l-a dus în Ipotești și de acolo a pus pe popa bisericei, anume popa Vasile, și a botezat pe Frank; s-a dus pe urmă la Caraieni și s-a făcut nunta. Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni dela un anume Murguleț. Dar pe urmă, face Vlădica jalbă la domnie, ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
287. Poetul ajunge de foarte tânăr la concluzia unei fatalități conform căreia omul trebuie să-și primească soarta și să o poarte ca atare: Dar așa ne e destinul,/ Vitreg prea adeseori,/ Unui' lumea i-acordează,/ Iar pe altul îl botează/ Cu-a lui rouă de plânsori 288. Atunci când în Mortua est! este plânsă iubirea pierdută, întrebările iau aspecte tragice, căci visele par și ele a se sfârși în mormânt: Văd vise-ntrupate gonind după vise,/ Pân' dau în morminte ce-așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]