4,654 matches
-
operațiune militară coordonată împotriva Egiptului. Britanicii și francezii începuseră deja în secret pregătirile pentru acțiunea militară. Se spune că francezii acceptaseră inclusiv să construiască o centrală nucleară pentru israelieni și că până în 1968 aceștia erau capabili să producă arme nucleare. Britanicii și francezii au încheiat acordul cu Israelienii pentru a avea un pretext de a ocupa Canalul Suez. Israelul a fost atacat de Egipt, iar britanicii și francezii au cerut ambelor părți să se retragă. Atunci cand, așa cum era de așteptat, egiptenii
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
centrală nucleară pentru israelieni și că până în 1968 aceștia erau capabili să producă arme nucleare. Britanicii și francezii au încheiat acordul cu Israelienii pentru a avea un pretext de a ocupa Canalul Suez. Israelul a fost atacat de Egipt, iar britanicii și francezii au cerut ambelor părți să se retragă. Atunci cand, așa cum era de așteptat, egiptenii au refuzat, forțele anglo-franceze au invadat și preluat controlul asupra canalului. Forțele israeliene, comandate de Generalul Moshe Dayan au atacat Egiptul în 29 octombrie 1956
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
de începutul imigrației sioniste și al renașterii limbii ebraice. Imigrația evreiască pe tot parcursul secolului a dus la concentrații relativ mari de evrei în Ierusalim, Safed, Tiberias și Jaffa. Guvernul britanic a emis Declarația Balfour pro-sionistă în timpul primului război mondial. Britanicii au capturat Ierusalimul o lună mai târziu și li s-a atribuit în mod oficial un mandat pentru administrarea Palestinei în 1922. Mandatul prevedea înființarea unui Cămin național evreiesc în Palestina. Palestinienii arabi s-au revoltat în 1920, 1929 și
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
lapita precum și vase ceramice datând din secolul XIII î.e.n.. În 1606 au ajuns pe insulă primii europeni conduși de Pedro Fernández de Quirós și Luis Váez de Torres. În secolul XIX insulele se numeau "Noile Hebride" și erau controlate de către britanici dar după 1880 controlul a fost preluat de către francezi care au început să exploateze insula, folosindu-se de mâna lucru de aici pentru minele sale de pe insula Noua Caledonie. Orașul a fost întemeiat de către un cetățean francez, Ferdinand Chevillard, care a
Port Vila () [Corola-website/Science/324416_a_325745]
-
Michigan, în Maine, și pe coasta Pacificului. Zonele ocupate de americani în Canada Superioară (actuala provincie canadiană Ontario) au revenit sub control britanic. Tratatul nu a dus la schimbări majore în raport cu situația dinainte de război, dar a dus la anumite promisiuni. Britanicii au promis că vor returna pe sclavii negri eliberați, care în timpul războiului fuseseră încurajați să fugă în teritoriile britanice. În practică, după câțiva ani, Regatul Unit a plătit Statelor Unite în schimbul libertății acestora suma de 350.000 de dolari. Propunerea britanică
Tratatul de la Gent () [Corola-website/Science/324482_a_325811]
-
de mai multe luni după semnarea tratatului, inclusiv bătălia de la Sink Hole din mai 1815. Senatul Statelor Unite ale Americii a aprobat tratatul în unanimitate la 16 februarie 1815, iar președintele James Madison a făcut schimb de documente de ratificare cu un diplomat britanic la Washington la 17 februarie; tratatul a fost proclamat la 18 februarie. După unsprezece zile, la 1 martie, Napoleon a evadat de pe Elba, declanșând un nou război în Europa, și a obligat Regatul Unit să se concentreze pe amenințarea reprezentată
Tratatul de la Gent () [Corola-website/Science/324482_a_325811]
-
numit Tell al Hezi. În 1929 ajutându-se de Onomastikonul lui Eusebiu din Cezareea, William Foxwell Albright a identificat Tell ad Duweir că Lahishul istoric, ceea ce excavații ulterioare au confirmat. Cercetarea colinei a început de fapt în 1932 sub conducerea britanicului James L. Starkey, însoțit de Harding și Tufnell atât pe Tell ad Duweir cât și pe dealurile din jur. Ei au săpat în întregime versantul de nord vest al Telului Ei au descoperit poartă orașului din perioada regatului ebraic și
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
Universitatea din Zürich, Elveția, Winston Churchill a emis ideea Statelor Unite ale Europei Același discurs conține însă comentarii, mai puțin citate, din care rezultă că Churchill nu privea inițial Marea Britanie ca fiind parte a acestor eventuale "State Unite ale Europei", considerând că britanicii au Commonwealth, iar europenii sub conducerea comună a francezilor și germanilor, cu suportul britanic, american și sovietic. Împotriva devastărilor și suferințelor umane din cel de-al Doilea Război Mondial ca și din nevoia de reconciliere după război, ideea integrării europene
Integrare europeană () [Corola-website/Science/327474_a_328803]
-
se va mai repeta vreodată. Regina Elisabeta a II-a își pregătise un discurs în care-și anunța supușii că a izbucnit cel de-al Treilea Război Mondial, iar conflictul este de data aceasta unul nuclear și îi îndemna pe britanici să se roage și să rămână uniți și fermi în fața „nebuniei” unui război nuclear. Pericolul unui război nuclear a dispărut subit în data de 11 noiembrie 1983, odată cu terminarea exercițiilor militare. Cel mai important element care a făcut ca operațiunea
Exercițiul militar NATO „Able Archer” () [Corola-website/Science/327476_a_328805]
-
forța pe Iosif Stalin să-și onoreze acordurile încheiate în ceea ce privește viitorul Europei Centrale. Atunci când șansele au fost judecate ca fiind "fanteziste", planul inițial a fost abandonat. Numele de cod a fost folosit în schimb pentru un scenariu defensiv, în care britanicii se apărau împotriva unei înaintări sovietice spre Marea Nordului și Oceanului Atlantic în urma retragerii forțelor americane de pe continent. Studiul a devenit primul plan de contingență al erei Războiului Rece pentru un război cu Uniunea Sovietică. Ambele planuri au fost strict secrete la
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
surprizei. Se estima că sovieticii au 516 divizii în Europa (din care 169 de șoc) și 259 divizii blindate (din care 118 de șoc), și 14.600 avioane, în principal avioane de vânătoare și de bombardament de atac la sol. Britanicii aveau superioritate navală și în privința bombardierelor cu rază lungă de acțiune, dar față de industria naziștilor, industria sovietică era dispersată și deci greu de lovit cu aviația, o strategie de distrugere a industriei sovietice nu ar fi fost eficace. Dacă un
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
pe de altă parte făcea imposibilă un atac naval direct împotriva URSS-ului. În plus, Irak și Iran era un pas logic ca URSS să profite de situație să ocupe aceste țări, punând în pericol și Egiptul și India, chiar dacă britanicii se îndoiau de succesul unui atac împotriva Indiei. În Extremul Orient o alianță ruso-japoneză ar fi permis Imperiului Soarelui Răsare să iasă de sub presiunea americană și reia ofensiva în China continentală. Se considera că majoritatea a luptelor decisive ar fi
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
și clădiri tipice Epocii Frumoase ( Belle Époque) care continuă să fie întreținute. De la originea să, fiind casă a doua pentru familiile bogate din Lille și Paris, Wimereux în ultimii 20 ani, a devenit suburbie a orașului Boulogne-sur-Mer. Wimereuz atrage deasemenea Britanici, Belgieni și Ruși care se instalează cu traiul. Stațiunea de pe litoral a fost parțial devastată în 1945. Wimereux face parte din "Communauté d'agglomération du Boulonnais" (CAB), apărută ca rezultat al fuziunii a trei structuri intercomunale numite Țările Boulogneze. Sediul
Wimereux () [Corola-website/Science/326974_a_328303]
-
gospodărie constituia 18 127 €, care este mai mare decît media Nord-Pas-de-Calais (16001 €) și echivalent ce cea națională (18 355 €). Stațiunea balneara din Wimereux are un mare succes în perioada de vară. Această atrage numeroși francezi ( nordici și parizieni), deasemenea și britanici, belgieni și ruși. Multe magazine ( alimentație,îmbrăcăminte, magazine de suveniruri...), bănci, restaurante și baruri care sunt situate în centrul orașului și de-a lungul digului Wimereux. Orașul are 2 grădinițe și 3 școli private. Învățământul secundar și terțiar se fac
Wimereux () [Corola-website/Science/326974_a_328303]
-
capitulare le lasă liberă trecere. Unele unități au fost capabile să scape și să se retragă în China (coloana Alessandri, de exemplu), sau să lupte în junglă (oamenii lui Jedburgh, parașutați să organizeze mișcare de partizani anti-japonez și instruiți de către britanici în India și Birmania, unii dintre acești bărbați mai târziu au reocupat orașele Vientiane și Savanaketh în Laos). Guvernul american a interzis trupelor sale din China să intervină. Numai generalul Claire Lee Chennault, liderul celebrilor Tigrii zburători a încercat, împotriva
Primul Război din Indochina () [Corola-website/Science/326980_a_328309]
-
Republicii Franceze a declarat dorința de a crea o Federație Indochineză în cadrul Uniunii Franceze. Franța a trimis la începutul anului 1945 trei emisari (Pierre Messmer, Jean Sainteny eși Paul Mus) în Indochina, încă sub controlul administrației guvernului Petain. Parașutat de britanici în Colombo, numai Paul Mus a scăpat la Yunnan, ceilalți doi fiind luați prizonier de japonezi. La 2 septembrie 1945, Japonia a capitulat. Conferința de la Potsdam a încredințat dezarmarea trupelor japonez în nord Chinei și în sud Regatului Unit al
Primul Război din Indochina () [Corola-website/Science/326980_a_328309]
-
incendiului, în oraș trăiau 400.000 de oameni, din care 165.000 erau turci, 150.000 greci, 25.000 evrei, 25.000 armeni și 20.000 de cetățeni străini (10.000 de italieni, 3.000 de freancezi, 2.000 de britanici și cam 300 de americani) În schimb, Henry Morgenthau și Trudy Ring afirmă că mai înainte de război doar grecii numărau 130.000 de oameni și exclud din numărătoarea celor 250.000 de locuitori pe armenii creștini. Elitele conducătoare din Imperiul
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
și mărturii cu privire la soldații turci care s-au purtat corespunzător, ajuntând femeile în vârstă sau încercând să păstreze ordinea printre refugiați, dar aceste rapoarte sunt depășite numeric de cele care descriu cruzimea gratuită, jafurile și violența neîntrerupte. Încercările americanilor și britanicilor pentru protejarea grecilor împotriva trucilor nu a avut un efect prea mare, incendiul provocând pierderi uriașe. Unii greci înspăimântați s-au sinucis, sărind în apă cu bagaje în spate, copiii au fost călcați în picioare, iar mulți bătrâni au murit
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
că incendiul este o continuare a distrugerilor provocate de armata elenă în timpul retragerii sale grăbite din Anatolia după bătălia de la Dumlupınar, o aplicare în practică a tacticii „pământului pârjolit”. Printre aceste surse s-a aflat raportul lui H. Lamb, consului britanic în Smirna, care afirma „am motive să cred că grecii în cooperare cu armenii au incendiat Smirna”. O afirmație asemănătoare a fost făcută și de corespondentul din Smirna al ziarului "Petit Parisien" într-o relatare datată 20 septembrie 1922. Nu
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
aceștia din urmă au fugit la Constantinopol, oraș pe care îl credeau încă sub control britanic, alții au plecat direct în patrie. Nu s-a raportat nicio pierdere de vieți omenești din rândul cetățenilor britanici în timpul incendiului. O serie de britanici refugiați au fost martori oculari la evenimentele din Smirna. Ziarul "The Times" din 6 octombrie 1922 scria :: Numărul victimelor incendiului și a masacrelor din această perioadă nu este cunoscut cu precizie. Estimările dau cifre de până la 100.000 de greci
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
salvați cu ajutorul unei flotile oraganizate de activistul umanitar Asa Jennings. Există cercetători care dau alte versiuni ale evenimentelor. Ei afirmă că turcii au interzis la început navelor străine să intre în port să preia supraviețuitorii, dar mai apoi, sub presiunea britanicilor, francezilor și americanilor, au acceptat îmbarcarea creștinilor cu excepția bărbaților de 17 - 45 de ani, pe care dorea să îi deporteze în regiunile interioare ale Anatoliei. O asemenea soartă era privită ca „o scurtă sentință pe viață la sclavie în mâinile
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
atace reprezentanții guvernului în teritoriu. Până în noiembrie, noi recruți s-au adăugat forțelor sale. După ce a refuzat să aibă orice fel de discuții pentru încetarea luptelor cu naționaliștii, Anzavur și oamenii lui au fost etichetați drept criminali și unelte ale britanicilor de către palat și revoluționari. Prima luptă care poate fi considerată o bătălia în adevăratul înțeles al cuvântului a avut loc pe 15 noiembrie la Balikesir. Forțele lui Anzavur au suferit pierderi importante și au fost forțate să se retragă spre
Revolta lui Ahmet Anzavur () [Corola-website/Science/327015_a_328344]
-
mare număr de lideri religioși musulmani a început să activeze pentru întărirea conștiinței islamice și pentru dezvoltarea participării musulmanilor la activitatea politică favorabilă califatului. Liderul musulman Maulana Mehmud Hasan a încercat chiar să organizeze un război național de independență împotriva britanicilor cu sprijinul Imperiului Otoman. Abdul Hamid al II-lea a fost forțat să accepte reinstaurarea regimului monarhic constituțional, ceea ce a marcat începutul celei de-a doua perioade constituționale și victoria Revoluției Junilor Turci. Pe tronul otoman a urmat fratele său
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
și cei ai Congresului Național Indian, cel mai mare partid politic indian de orientare naționalistă. Liderul Congresului, Mohandas Gandhi, și liderii Khilafat au căzut de acord să lupte uniți pentru cauzele "Khilafat" și "Swaraj". Pentru asigurarea unei presiuni crescânde asupra britanicilor, militanții Khilafat s-au alăturat Mișcării de necooperare - o campanie națională de masă de nesupunere civică pașnică. Sprijinul pe care l-au acordat khilafatiții lui Gandi și Congresului au consolidat unitatea hinduso-musulmană în timpul luptei pentru independență. Gandhi a descris sentimentelor
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
al lui Gandhi pentru acțiunile nonviolente. Legăturile dintre frații Ali și Gandi au devenit foarte reci după ce acesta din urmă a condamnat uciderea de către fundamentaliști a 23 de polițiști în Chauri Chaura în 1922. În ciuda faptului că discuțiile politice cu britanicii au continuat, lupta musulmanilor a fost slăbită de opțiunile lor tot mai diferite: susținerea Congresului, a Mișcării Khilafat sau a Ligii Musulmane. Lovitura finală a venit din partea lui Mustafa Kemal, ale cărui forțe au învins atât armatele intervenționiste occidentale, dar
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]