6,806 matches
-
se zguduie farfuriile și furculițele și cratița și borcanele și masa cu leacuri mirodenii siropuri pentru suferința cea mare, mare cât grădina lui Dumnezeu Nebunul, c-așa mi-a fost dat mie, puiule, să n-am liniște decât aici, la bunătatea lui don’ doctor, că tare-i cumsecade. Nu se aude nimic, nici un zgomot. Parcă n-ar fi nimeni acasă, nici măcar pacienta pe post de guvernantă. Așa că domnul Anatol Vancea Voinov sună din nou, lung. Ușa se întredeschide încet, încet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
urmă cu 40 de ani? Opacitatea, frustrarea, însingurarea, lipsa de umor? Furia contra lumii frivole, complicate, meschine care reușește să se strecoare și să se descurce? Ura contra frumuseții la care râvnea și a inteligenței care îl umilea și a bunătății, în care nu credea? Să fie ASOCIAȚIA Model chiar ocazia ideală, masca ideală? Un mod de a urma și desăvârși morbida inițiere, în care se lansase în tinerețe? Domnul Vancea balansa de pe un picior pe altul, răsfoind ziarul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bun. — Așa sper. Până acum, n-am mai văzut-o niciodată de aproape. E absolut uluitoare, nu-i așa? — Da, foarte drăguță. Cea mai drăguță fată din tot cartierul. — Și bună. Mai presus de orice altceva. Simți cum îi radiază bunătate prin toți porii. Nu e una dintre frumusețile alea încrezute și distante. Îi plac oamenii. Cu picioarele pe pământ, cum se spune. — Exact, asta e. Cu picioarele pe pământ. Acum nu mă mai simt intimidat. Data viitoare când o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
salvat de ceva ce ar fi putut escalada, devenind un război al nervilor în toată legea. Am început prin a face pregătirea de care Tom neglijase să se ocupe: imnurile și panegiricele, baletul Camerei de Comerț, discursul laudativ prelungit al bunătății legendare a Pamelei. Când alocuțiunile au rămas fără rezultatele așteptate, am schimbat tactica, promițându-i că eu și Tom vom rămâne prin preajmă până se instala confortabil, apoi, făcând un pas mai departe, mi-am asumat riscul suprem de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
multe întreruperi. El și Nancy stăteau pe pat și, de fiecare dată când îl lăsau nervii și izbucnea în plâns, ea îl lua în brațe și îl ținea strâns, până i se potoleau lacrimile. Și ea stătea să plângă, dar bunătatea era specialitatea ei și înțelegea că, dintre toți cei care ne aflam în apartament în seara aceea, Rufus era cel mai disperat, cel care avea cea mai mare nevoie de consolare. În timp ce el continua să ne povestească cu glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
grijă, la revedere, la revedere, aveți grijă, vă mulțumim mult, plăcerea e de partea noastră, deloc, pa. De-ndată ce debarcă ultimul pasager, mă duc repede la clasa întâi să văd dacă nu cumva a uitat cineva vreo pungă cu bunătăți la bord. Pungile cu bunătăți sunt niște mici pungi ingenioase pe care pasagerii de la clasa întâi le primesc atunci când își ocupă locul. Conțin dopuri pentru urechi (grozave dacă vecinul tău de la hotel se întâmplă să fie gălăgios), aparat de ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aveți grijă, vă mulțumim mult, plăcerea e de partea noastră, deloc, pa. De-ndată ce debarcă ultimul pasager, mă duc repede la clasa întâi să văd dacă nu cumva a uitat cineva vreo pungă cu bunătăți la bord. Pungile cu bunătăți sunt niște mici pungi ingenioase pe care pasagerii de la clasa întâi le primesc atunci când își ocupă locul. Conțin dopuri pentru urechi (grozave dacă vecinul tău de la hotel se întâmplă să fie gălăgios), aparat de ras (să mă fac pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să faci tu asta, mamă? o implor eu. Te pricepi de minune la chestii din astea. Sincer, chiar nu mai am energie să fac nimic în afară de a-mi târî trupul obosit direct în pat. Într-un gest de o extraordinară bunătate, mama mi-a schimbat așternuturile și a dat drumul la căldură în camera mea. Sunt atât de recunoscătoare, pentru că minuscula mea cameră are trei pereți exteriori, așa că aici e cam tot atât de cald ca într-un frigider. De obicei îmi petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
câteva tramvaie, s-a pierdut prin cartiere - trebuia s-o vezi la nouă seara, ruptă de oboseală, nici de futai nu mai sunt bună, zice, dac-ai ști pe unde-am ajuns... În Rahova, a dat peste una care vindea bunătate de geci din piele. Chiar aș fi luat o haină din aia, dar intram în ea toată! Gagica a început să se țină după mine, te duc la mine-acasă, probezi, am toate mărimile, hai că vreau să vând, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
însă în spatele măștii se află chipul morții. Adevărul unui om care suge sânge. Așa și-a câștigat poziția de șef al securității lui Mao. Mao îi apreciază calitățile și stilul. Mao zice că el și Kang Sheng sunt în afacerea bunătății. Detectez o latură ciudată a firii iubitului meu. Abilitatea de a face față suferinței. Asta e ceea ce-l definește pe Mao. Învăț. Ucigașii cu înfățișare de Confucius. Învăț. Cum cucerește cineva China. Aceștia sunt cei doi bărbați de o inteligențăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un truc pe care Doamna Mao nu va reuși niciodată să-l învețe de la Mao: nu numai că el scapă de critică pentru răspunderea lui în crima secolului, dar își și face publicul să-i venereze și să-i binecuvânteze bunătatea, chiar și după moartea lui. Pick-upul e pornit. E melodia „Nopți de foc în capitală”. Pick-upul a fost un dar de la Agnes Smedley, admiratoarea străină a lui Mao. Mireasa merge să dea sonorul mai încet. Apoi se plimbă de colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu te-am cunoscut mai demult, Yu. Compozitorul-dramaturg începe să tremure. Nu e în stare să scoată o vorbă. seamănă cu un bătrân bolnav, cu părul cărunt și barba încâlcită. Poartă un costum de împrumut. Cum pot să vă răsplătesc bunătatea, Doamnă? Plânge cu lacrimi. Hai să lucrăm împreună, îi răspunde Doamna Mao. Între timp, opera s-a terminat. Se lasă cortina, apoi se ridică. Actorii se aliniază. Publicul aplaudă. Zgomotul devine mai puternic. Oamenii de la pază aleargă de colo-colo între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
făcut un jurământ public că trăiește doar ca să o slujească pe Doamna Mao Jiang Ching. Nu-i pasă că asta îl costă relația cu propria-i soție. Nu vrea decât să o impresioneze pe Jiang Ching. Așa îi răsplătește el bunătatea, cu muzica și cu viața lui. Sănătatea îi e în declin. Are probleme grave la stomac și dureri de ficat. Însă nu se plânge niciodată. Se ocupă zi și noapte de repetiții. Mănâncă neregulat și nu are noțiunea timpului. Adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
general, soldat! Ai înțeles? Ivan își pocni cizmele și salută militărește. ― Să trăiți, am înțeles! Înșfăcă tava și se grăbi să dispară. Abia acolo, afară, respiră adânc și-și gustă mica lui victorie. Tava era neatinsă. Va putea împărți toate bunătățile alea împreună cu libovnica lui. A dat răsfățul peste tine, Ivane, în dimineața asta! Kutuzov apucă sticla de votcă și o duse direct la gură. Un șarpe de foc i se prăvăli vijelios prin măruntaie, prin toate arterele, până la degetele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce vreau cu ei! Decât să mi-i ia alții... - D-apăi că nu ți-i iè, cum ț-ar lua on lucru de-al mătale. Numa peștii. De-amu, mai ghine n-ai mai prinde, că-i strici, păcat de bunătate de peștișori... - se uită cu jale, la vale. Poate n-ai cunoscut pân-acuma, da așa-i pi la noi, pi la Mana: boierii șî jâdanii mănâncă pește, da numa plătit... Stau În calidor. Pe Întuneric. Aud, de-aici, glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mine, În calidor și mă Întreabă, cu limba, acum groasă, de parcă ar fi picior, de ce plâng: mă dor bubele de la gionate? - Mă doare inima de la suflet!!, răcnesc eu, cu deznădejde și cu bucurie că are cine mă asculta. Ați stricat bunătate de cruce, păgânilor! Și cât am trudit la ea... - De asta plângi? Să-L lăudăm pre Domnul că ne-a dat prilejul s-o stricăm, băițălu moș’lui, zice Moș Iacob. Acuma tu ești băiet mare, cu carte - mai ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
chipurile cum știam eu, cum mă-nvățase mama: să semene. Trei regine: leite surorile lui Ionaș; a patra, cea de inimă, era mama - semăna. - Da’ ce-ai făcut tu-aici, măi băieti?!, m-a mustrat el cu blândețe. Ai stricat bunătate de carton! Nu-așa se fac cărțile! - Dar cum?, m-am revoltat eu. Avem și noi cărți de joc acasă, figurile sunt corect desenate, după ele m-am luat! Și, dacă vrei să știi, eu știu să desenez! Mama m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
căsnicia să meargă, dar, în tot timpul ăsta, în preajmă îmi stă lipitoarea asta neinteresantă, care suge sângele vieții din mariajul meu. A, scuze, s-a smiorcăit Alison. Acum că ai pus lucrurile în lumina asta... Fiona a zâmbit cu bunătate. —Julia, tu ești înaltă, slabă, extrem de frumoasă și deloc proastă. Dacă, așa cum spui tu, femeia aia e o chestie absolut neinteresantă, atunci de ce o lași să te enerveze? Ridică-te deasupra. Ușor de zis, greu de făcut. Julia a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la care s-ar fi așteptat cel mai puțin: din partea tatălui lui Caitlin, din partea bărbatului pe care îl judecase, în mod greșit, ca fiind complet lipsit de o mai fină capacitate de înțelegere. În vreme ce absorbea acest gest de o neașteptată bunătate, Susan a simțit gâdilătura lacrimilor care stăteau să-i izbucnească din ochi, dar cu cât se gândea mai mult la ceea ce Bill îi spusese, cu atât mai greu îi venea să se controleze. Îmi pare așa de rău, a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
apa-n piuă și ziceam că mi-aș dori ca tu și Jake să vă înțelegeți bine și când, în sfârșit, asta s-a întâmplat, eu am dat cu bâta-n baltă și-am distrus totul. Fiona a zâmbit cu bunătate. —Nu-ți face griji. N-ai distrus nimic. Din contră, eu și Jake am devenit mult mai apropiați de când ai plecat de-acasă. A fost foarte îngrijorat din cauza mea și m-a sunat tot timpul. Iar aseară mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval de balamuc, iar de-acum, contempla surprins cârdul de femei răsfirate pe mijlocul străzii, și Roșioara, împroșcând dezgustată, ce mare distracție și votu’ ăsta? Atâta lume strânsă grămadă, de parcă s-ar da cine știe ce bunătăți, toată lumea asta cu foamea-n gât, moartă să voteze, de parcă cine știe ce... De parcă ar fi primii, ba bine că nu, nu-s nici primii și nici ultimii care-și vând casa de sub cur. Nu te gândi că nu-i bună garsoniera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i bine, încă-i bine... Se strângeau uneori și câte treizeci de inși la vila lui Cremenaru, în salonul ăla cât o sală de spectacole, cu canapele de piele și fotolii și mese cu platouri încărcate cu tot felul de bunătăți, cu neamuri de-ale colonelului amestecate cu fotbaliști și maneliști, prieteni și prieteni de-ai prietenilor. Păi, ce să ne facem, Mirelo, bun de pagubă colonelu’, dar mai ales dornic, mort să se etaleze cu toată fala, stima și mândria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ori lui madam Belciu, povestea asta nesfârșită, hrănindu-se din ea însăși și din curiozitate și din plăcerea celor care-o spun, cine cu cine mai trăiește și din banii cui, cine și-a deschis firmă ori butic și ce bunătăți pune pe masă, ce fel de mașini și câte case și ce excursii în străinătate, în timp ce alții s-au tot strâns, până și-au vândut apartamentul sau garsoniera, că nu se mai ajungeau de nici un fel, vai de soarta lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ai lui Nizam, care asistă la scenă, crede necesar să intervină: — În vremurile de Început ale Islamului, pe când Califul Omar era acuzat de cheltuirea Întregului aur adunat În timpul cuceririlor, acesta i-a Întrebat pe cei care-l mustrau: „Oare nu bunătatea Preaînaltului ne-a Împărțit cu dărnicie acest aur? Dacă-l credeți pe Dumnezeu neputincios să ne dăruiască mai mult, nu mai cheltuiți nimic. În ceea ce mă privește, am Încredere În nesfârșita mărinumie a Creatorului, nu voi păstra În sipetul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
beau cu ea un sirop. Dacă telefonam dinainte, ea pregătea o gustare, uneori mai punea alături și un pahar de vin dulce. Cu toții aveau un respect deosebit pentru ea, am auzit eu odată spunându-se. „Bunico, găluștele tale sunt o bunătate.” „Lingușitorule. Știu, știu eu bine că-ți plac, ai doar puțină răbdare.” A întors capul și a privit stăruitor un scaun gol. După un timp, a vorbit mai departe: „Îți amintești cum stătea acolo? Ceasuri întregi, singur, cu ochii către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]