26,421 matches
-
doar cu nasul și urechile descoperise, ascuns sub buruieni, în așteptarea vreunei gazele, antilope sau a vreunui struț care poate nici măcar nu aveau să apară. Nu avea importanță cât timp trebuia să stea sub acel soare arzător. Nu contau nici căldura, setea, scorpionii și șerpii. În acele momente, important era să se transforme în stană de piatră, să nu-și miște nici un mușchi, pentru ca ochii și auzul fin al viețuitoarelor acelor întinderi nisipoase să nu-l descopere. Trebuia să lase vânatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în interior și o ieșire pentru cazuri de urgență, ce putea fi deschisă doar dinăuntru, în ultimul moment. Odată astupată, era imposibil de găsit; o crăpătură îngustă le permitea celor din interior să urmărească tot ce se petrecea în afară. Căldura era sufocantă și aerul aproape de nerespirat, dar un locuitor al Saharei era obișnuit de mic copil cu așa ceva. Se așeză și așteptă. Din nou, răbdarea puse stăpânire pe toată ființa lui. Soarele lumina tabăra pustie. Se scurseră mai multe ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
era sufocantă și aerul aproape de nerespirat, dar un locuitor al Saharei era obișnuit de mic copil cu așa ceva. Se așeză și așteptă. Din nou, răbdarea puse stăpânire pe toată ființa lui. Soarele lumina tabăra pustie. Se scurseră mai multe ore. Căldura era tot mai mare. În cele din urmă, auzi un zumzet îndepărtat. Venea dinspre sud-est, dar, oricât de mult își ascuți privirea, nu zări nici un vehicul și nici nori de praf. În cele din urmă, își dădu seama că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ai dreptate, dar deocamdată nu pot face nimic. În deșertul ăsta blestemat am mai mult de o mie de oameni care se întrec, și ei sunt pe primul plan. Părăsind răcoarea confortabilului cort, Yves Clos și Amed Habaja dădură de căldura înăbușitoare a deșertului și de figura gânditoare a lui Nené Dupré, care aștepta la umbra unui salcâm. — Ce-a spus? întrebă nerăbdător. — Să încarci toate lucrurile de care ai nevoie și să decolezi în zori. — Și ce-a mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
avere considerabilă și că îi plac sporturile periculoase. Și pentru ce acceptăm asemenea oameni într-o competiție de felul ăsta? — Cine suntem noi să judecăm un om după bârfe? Și apoi, ține cont că sunt multe zile de competiție, multă căldură și multă tensiune, încât până și cel mai corect concurent poate să-și piardă cumpătul și să facă o greșeală. — Tu ai face o astfel de greșeală? — Eu nu gonesc prin deșert cu peste o sută de kilometri pe oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se prefăcu mirat celălalt, care părea că se joacă de-a șoarecele și pisica cu interlocutorul său. Și nu era mai normal și mai practic să-i aduci pe nefericiții ăia în tabără, în loc să-i lași să se deshidrateze pe căldura asta? — Așa e, doar că nu voiau să-și abandoneze mașinile. În ciuda amenințărilor teroriste din cauza cărora s-au suspendat câteva etape ale raliului? - austriacul dădu din cap, păstrându-și zâmbetul ironic. Sper că nu mă consideri atât de tâmpit încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să te pedepsească lăsându-te pe veci în iad... Imohagul făcu o scurtă pauză, clătină de câteva ori din cap gânditor și adăugă: Poate că, dacă în loc să muriți ați sta aici un an, să suferiți de foame, de sete, de căldură și de oboseală, exact la limita între viață și moarte, ați învăța ce este adevărata suferință și ați fi în măsură să le-o spuneți și acestor imbecili care aleargă pe aici. Eu am învățat deja lecția. — Mă tem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mașini. Se apropie să le vadă mai de aproape și chiar intră în una dintre ele, dar imediat se văzu obligat să iasă, deoarece nici măcar el, care era obișnuit de mic copil cu cele mai ridicate temperaturi, nu putu suporta căldura ce se acumulase înăuntru. Îl sperie nebunia celor care, fără să fie obligați s-o facă, sunt în stare să se închidă în habitacle atât de minuscule cu singurul scop de-a ajunge la o țintă unde nu-i aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ăsta renunț la acest drept, pentru că dacă nu accepți ceea ce-ți propun vei dovedi că ești mai încăpățânat decât un catâr. — Ce-i ăla catâr? Cel mai încăpățânat animal de povară. Mai rău decât cea mai rea cămilă în călduri. — Nu cred că există o ființă mai încăpățânată decât o cămilă în luna aprilie. — Un tuareg intransigent... - insistă pilotul. Și hai să terminăm cu prostiile. Gândește-te puțin și recunoaște că propunerea este bună. — Nu trebuie să mă gândesc. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
puține cuvinte, concentra veacuri de experiență a nenumăraților călători pe pământul care nu servea decât doar pentru a fi străbătut, era condamnat dinainte să moară în această încercare. În general, capul, ceafa sau spatele, bine protejate, rezistă la soare, la căldură și la reverberația nisipului, de cinci ori mai bine decât pieptul, fața sau ochii; și dacă aceștia din urmă nu sunt destul de închiși la culoare, incapacitatea lor de a se apăra este impresionantă. Pe numărul nouă nimeni nu-l avertizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se auzi amarnica rugăminte, nepotrivită pentru un om bine cunoscut pentru sângele său rece. Soarele ăsta blestemat mi-a ars ochii. Despre Bruno Serafian s-ar fi putut spune orice, doar că era prost nu, și orele petrecute pe o căldură ce părea o impalpabilă ploaie de plumb topit îl făcură să se gândească la numeroasele greșeli pe care le comisese atunci când plănuise ceea ce, la început, părea a fi o obișnuită operațiune de cercetare și capturare. Era evident că recunoscuta sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
simțea deja gustul metalic al înfrângerii, deoarece începură să aibă senzația dezagreabilă că nu se luptau nici cu natura, nici cu oamenii, ci cu o forță net superioară, a cărei putere depășea orice armată. Nu era vorba de soare, de căldură, de sete, de nisip, de vânt, nici de capcane sau gloanțe... Era vorba de faptul că, poate, Creatorul suprem hotărâse ca acela să fie un spațiu inviolabil; un ultim refugiu sau o dovadă absolută a nemărginitei sale puteri și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
radical planul inițial. Din acel moment, cercul de la început urma să se transforme într-un fel de „clește“ enorm, dar, după părerea lui, asta n-avea să împiedice ca nisipul să nu mai fie nisip, piatra - piatră, soarele - soare și căldura - căldură. Iar nisipului, rocilor, căldurii și soarelui puțin le păsau dacă erau „cercuri“ sau „clești“. De fiecare dată când unul dintre acei oameni avea să facă un pas, trebuia să-l facă pe propria-i răspundere, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
planul inițial. Din acel moment, cercul de la început urma să se transforme într-un fel de „clește“ enorm, dar, după părerea lui, asta n-avea să împiedice ca nisipul să nu mai fie nisip, piatra - piatră, soarele - soare și căldura - căldură. Iar nisipului, rocilor, căldurii și soarelui puțin le păsau dacă erau „cercuri“ sau „clești“. De fiecare dată când unul dintre acei oameni avea să facă un pas, trebuia să-l facă pe propria-i răspundere, de fiecare dată când va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
moment, cercul de la început urma să se transforme într-un fel de „clește“ enorm, dar, după părerea lui, asta n-avea să împiedice ca nisipul să nu mai fie nisip, piatra - piatră, soarele - soare și căldura - căldură. Iar nisipului, rocilor, căldurii și soarelui puțin le păsau dacă erau „cercuri“ sau „clești“. De fiecare dată când unul dintre acei oameni avea să facă un pas, trebuia să-l facă pe propria-i răspundere, de fiecare dată când va avea impresia că creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cât trece mai mult timp, cu atât o să le fie mai greu. Dar sunt „francezi“ și niciodată nu știi ce reacție pot avea. N-am cunoscut niciodată vreunul care să nu-și piardă cumpătul când suferă de sete sau de căldură. — Oamenii de tipul ăsta sunt obișnuiți cu situații mai periculoase și, dacă nu așteaptă ajutoare, îmi închipui că se vor decide să riște totul. — Sincer, crezi că avem vreo șansă de reușită dacă ne înfruntăm cu ei? — Sincer, nu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scandaliză însoțitorul său. Despre ce dracu’ vorbești? Am avut tot ghinionul din lume. — Greșești... - îi răspunse Gacel cu naturalețe. Ați avut tot norocul din lume, fiindcă încă nu v-ați înfruntat cu cel mai rău dintre dușmani. — Mai rău decât căldura și setea? Glumești...! — Nu glumesc. Cel mai rău dușman în deșert nu este căldura, nici setea. În deșert, cel mai rău dușman a fost dintotdeauna vântul. În partea asta, deschisă spre nord și neprotejată de munți, harmatanul suflă de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îi răspunse Gacel cu naturalețe. Ați avut tot norocul din lume, fiindcă încă nu v-ați înfruntat cu cel mai rău dintre dușmani. — Mai rău decât căldura și setea? Glumești...! — Nu glumesc. Cel mai rău dușman în deșert nu este căldura, nici setea. În deșert, cel mai rău dușman a fost dintotdeauna vântul. În partea asta, deschisă spre nord și neprotejată de munți, harmatanul suflă de obicei cu putere și destul de des se transformă în furtună. - Vorbele lui nu lăsau loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vechea cărămidărie, noaptea Îi aud scîrșnetul dinților mușcînd cu Înverșunare pietrișul. CÎnd se sting zgomotele zilei și Întunericul Înghite pe Îndelete contururile severe ale realității, mi se cuibărește o frică mică În măruntaie ca un copil care are nevoie de căldură; frica asta a mea seamănă mai degrabă cu o milă, Îmi stîrnește vorbe drăgăstoase de alint, un fel de șmecherie magică prin care Încerc să cîștig bunăvoința unor ființe ostile aciuite pe lîngă casă, cerîndu-le să fie blînde cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau un copac. Să vrei să vorbești despre un bărbat despre care n-a vorbit nimeni, să vorbești despre un bărbat prea obosit să Îți arate cutare sau cutare lucru din micile lui agoniseli de viață. Ai un răgaz acum; căldura umedă a norilor În acest sfîrșit de septembrie se insinuează aproape olfactiv În pereții blocului. Stai la masa de scris și aștepți să se arate marginile unui imperiu agonizînd de la Începutul lumii Într-o placentă. El bătea kilometri Întregi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nu mai vreau să mă Întîlnesc cu nimeni. Vreau să rămîn aici, privind În neștire o muscă ce-și freacă picioarele dinapoi; ochii ei mici, roșii ca gămălia boldurilor din pernița de lucru a mamei, emană un fel de mulțumire, căldura din bucătărie o apără de frigul de afară. Poeții sînt atît de departe, Învăluiți În cețuri grele. Fiecare cu ascunzătoarea lui. Ce-or fi făcînd cu atîtea cuvinte? Îi văd ca prin vis, lovindu-se unii de alții În camioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din ce coclauri, tocmai aici la etajul șase, pe raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine țsăpunul se muia de căldură În buzunarul lui Leopold Bloom). Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală și am comis un furt involuntar; dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îmi provoacă reacții contradictorii, mă conectează la vechea mea identitate pe care În viața mea placidă, de zi cu zi, aproape am uitat-o. La ce folosește să bați mereu la porțile infernului, cînd atîtea gîngănii mărunte se bucură de căldura soarelui. SÎntem În viață, mai putem aștepta. și de ce cuvîntul căzut pe hîrtie se desparte de voce și de ce În rana deschisă nu mai rămîne durerea cum În amintire zăpada și frica sînt simple marcaje Într-un deșert și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stîncoși mîncați de pirită. Și frigul e un Însoțitor fidel al Întunericului, meniți parcă amîndoi să-ți propună scurte repetiții de somn În vederea marelui spectacol al tăcerii. Viermi mici, albi, grăsciori ca niște prunci se cuibăresc În carnea ta, caută căldură și hrană, vezi ca prin ceață, flacăra lumînării pîlpîie și imaginea tremură, fecioara Își alăptează pruncul. Sub pleoape lumina se Înghesuie dinlăuntru. Culorile vor să fugă din tine și se-nvălmășesc toate acolo Între gene. Chipuri galbene, chipuri violete, date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-ți dau un pahar cu apă? Vrei și o linguriță de zahăr, face bine la inimă. — Săru-mîna, las că-mi trece. Dacă n-am murit io ieri că bătui tot orașul pe jos de la Sfînta Vineri și pîn-la Ciurel, pe căldura aia... a zis la televizor aseară că a fost 38 de grade. — Ați fost la cimitir? Că altă treabă n-am. M-oi duce io ș-acolo, da nu pă picioarele mele. Veni alde nea Sandu, văru lu răposatu-miu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]