20,803 matches
-
William Randolph Hearst a fost un celebru magnat de presă american. Finanțist american, investitor În căile ferate. „Și, cum noaptea plutea acum joasă, Și cadranele stelelor lămureau dimineața - Cadranele stelelor arătau spre dimineață - În fundul aleii, o nebuloasă Și delicvescentă lumină căpăta viață ...“ (E. A. Poe, Ulalume, trad. de Emil Gulian) Rupert Brooke a trăit la Grantchester, lângă Cambridge (o cunoscută poezie de-a lui se intitulează The Old Vicarage, Grantchester), și a călătorit În Pacific, ca să-și Îngrijească sănătatea precară. „Merită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
FAPTE OBIȘNUITE Zambilă Ioniță a fost un soldat care a căzut pe undeva, iar patria recunoscătoare i-a pus numele pe tabla unei străzi amărâte de mahala, devenită peste vară ditamai cartierul, cu bunele și relele sale. Strada necăjită a căpătat aer de bulevard, casele s-au transformat în blocuri, unele mai bune, altele mai proaste. Al nostru era prost. Avea zece etaje, era de confort doi, adică avea balcoanele ca niște cuiburi de rândunică, finisajul era ca vai de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
organizăm materialul. Asta dă ritm, dă veridicitate, transformă versul în ceva viu, spumos. Asta a fost chiar foarte interesant, chiar dacă ne impunea oarecum interpretarea sa: era și el actor, și încă unul foarte bun. Tragem bare și, dintr-odată, textul capătă limpezime, are sens, se înțelege cine cu cine vorbește. Parcă s-a ridicat un văl. Începem să învățăm pe de rost, lucrul la masă ne ia ceva timp, dar nu foarte mult, căci ne ridicam efectiv în picioare, ne apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ar numi infracțiuni, dar pe care noi le numim normă, desigur norma noastră, nu a altora. La faza asta Anna zbură din clasă, ceea ce și intenționase de fapt. În timp ce Adalbert Stifter continua să țină discursuri despre roșeața oamenilor tineri care capătă această culoare în obraji atunci când sunt priviți pe neașteptate - îi place tare mult noțiunea asta de rușine, uite‑l cum salivează, bătrânul pederast - Anna se îndreaptă foarte liniștită spre closet și spre Gerhard, care pândește roșu la față. Vino, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
haine obișnuite - chiar dacă peste jumătate de oră va ieși din nou, înveșmântat în cașmir - intră apoi în sufrageria unde colegii se învârt fără treabă și‑l așteaptă. De câteva săptămâni încoace, datorită noilor cunoștințe pe care le frecventează, Hans a căpătat în contactul cu oamenii de toate rasele, clasele și naționalitățile mai multă siguranță decât avea înainte, când nu‑și cunoștea decât propria rasă și clasă. Tinerii colegi aici de față reprezintă un pas înapoi în viața sa anterioară, fiindcă provin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din Salmannsdorf și Neustift am Walde, dar ei n‑o apucă pe acolo fiindcă vor să ajungă la viile din Grinzing. Șoseaua urcă ușor, atât cât să ai o priveliște care, văzută de pe Cobenzl, Häuserl am Roan sau Kahlenberg, a căpătat o oarecare faimă. Cei trei parchează mașina și pleacă la plimbare. La stânga, viile se întind în sus, pe colină, la dreapta coboară spre Dunăre, care e și ea o panglică argintie, numai că mai îndepărtată. Aerul e limpede, dar încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
supă de crap roșu cu boia, urmată de o tocană de căprioară și de prepeliță, apoi de câteva bucăți de cârnați ungurești, totul Însoțit de mai multe pahare de vin roșu unguresc. Când Încetă muzica țigănească ungurească, aceste opt luni căpătaseră conturul unei amintiri Îndepărtate. Akemi era Încă drăguță, cu toate că trecuse de treizeci de ani, cu ceafa sa albă, cu gleznele delicate, cu talia subțire, mă gândeam eu simțind cum cele două pastile atârnau tot mai greu În buzunar. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sau la cinematecă. — L-am cunoscut când eram amândoi Într-o perioadă de apogeu, spuse ea lăsând jos paharul de apă. Auzind cuvântul apogeu, gândul m-a dus la orgasm. De fapt, nu doar cuvântul apogeu, ci și celelalte cuvinte căpătau, În gura ei, o conotație erotică. Și mai ciudat mi se părea că, undeva În mintea mea, se trezise la viață acest termen, erotic, pe care nu-l foloseam niciodată. Oare era posibil ca un cuvânt uitat, care-și pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
puțin, acea poftă de viață pe care o pierdusem cândva. Mi-am depășit rușinea și sentimentele negative, care mă făceau să cred că e prea târziu pentru mine, și am Început să urmez niște cursuri de balet modern. Astfel am căpătat mai multă Încredere În mine, și, puțin câte puțin, privirea Îmi devenea tot mai radioasă și eram pe cale să-mi regăsesc adevăratul eu. Am botezat-o pe fiica mea Nao pentru că sună la fel ca now, Înțelegeți? Și Nao se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prins erau adevărate coșmaruri, Însă acum nu mă mai sperie așa de tare. Probabil că visele acestea au Început să mi se pară normale și m-am obișnuit cu ele. Sau poate că e vorba de Încrederea pe care am căpătat-o În mine prin faptul că În viața reală nu am fost prins până acum. Și când zic că aș putea fi prins, nu mă refer la droguri, ci la un motiv mai abstract, pentru o crimă ideologică. Dac-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se ordona să lase să i se scurgă În același timp secrețiile din vagin, din anus și din gură, era unsă cu ulei de bebeluși, obligată să spună de nenumărate ori „Mi-e rușine de mor“. Părul năclăit de spermă căpătase o culoare alburie. Cu toate acestea, femeia Își arcuia spatele și mai tare, cu semeție, șoptind În direcția mea: „Tu nu știi ce-i dragostea“, fără a Înceta să zâmbească. Cu o clipă Înainte să mi se taie filmul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de vizită nouă din portofel: — Nu e important. Numai că am un asociat acum, așa că mai bine luați o carte de vizită nouă. I-am dat-o și a pus-o pe birou lângă telefon. În timp ce se așeza, fața ei căpătă o expresie serioasă, de parcă s-ar fi declanșat un buton în capul ei. — Și acum aș face bine să îți spun de ce te-am chemat aici, zise ea posomorâtă. Vreau să descoperi cine mă șantajează. Făcu o pauză, foindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
siguranță plin de surprize. Fără discuție. 7 Duminică, 11 septembrie Prefer roșiile când nu sunt încă perfect coapte. Atunci sunt dulci și tari, cu coaja netedă și rece, numai bune de salată. Dar atunci când o roșie a stat prea mult, capătă câteva riduri, devenind prea moale când pui mâna pe ea, și începe chiar să aibă un gust un pic cam acru. La fel e și cu femeile. Numai că femeia asta era poate un pic prea verde pentru mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca să stea în fața Brigadeführer-ului său, înțeleptul SS-ului, și îl plesni puternic peste față de două ori: — Luați-l din fața mea, zise el. E consemnat în camera lui până la noi ordine. Rahn! Anders! Asta e valabil și pentru voi. Glasul lui căpătă ascuțime aproape isterică: Afară, am zis! Nu mai sunteți membri ai acestui ordin. Toți trei veți returna inelele voastre cu însemnele diviziei „Cap de Mort“, pumnalele și săbiile. Voi hotărî mai târziu ce e de făcut cu voi. Arthur Nebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
punctele de vedere, își compară propriile viziuni asupra lumii cu cele ale marilor gânditori ai Antichității. Teoria epicuriană este decorticată aici înainte de exercițiile spirituale, de lucrările practice și de punerile în aplicare. Cartea vizează acțiunea, textul anunță încarnarea. Efortul solitar capătă sens în schimbul solidar. După un parcurs personal, prietenii se regăsesc și discută, schimbă idei. Foișorul care domină vila oferă posibilitatea unei practici cerebrale eșanjiste: oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
activitate redusă, să eviți să te angajezi în probleme supărătoare și periculoase pentru ataraxie, să nu întrepinzi nimic care să fie peste puterile tale. Atunci vine înțelepciunea și, odată cu ea, liniștea, semnul ei. Această seninătate a trupului și a sufletului capătă formă, se incarnează, mai bine-zis, într-un fragment în care Diogene din Oenanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
oase. Evident, carne și oase sintetice, dar care nu erau cu nimic mai prejos decât carnea și oasele naturale. Avantajele noii alcătuiri săreau imediat în ochi: Getta 2 nu mai păstra forma greoaie, piramidală și dizgrațioasă a vechilor roboți, ci căpăta forma aerodinamică a unei femei în carne și oase. Materialul sintetic din care fuseseră confecționate carnea și oasele ei era, practic, etern. Se mișca agil, cu mare ușurință, fără tropotul mecanic al roboatelor din primele generații. Dintr-o dată, în carcasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un circuit așa... mai... uman? — Enorm de mult, răspunse Stejeran 1, plecându-și capul metalic. Pentru că procesul ca atare l-am înțeles, dar n-am baza materială. Episodul 11 Dragostea e aceeași pretutindeni Văzând turnura periculoasă, intimistă, pe care o căpăta discuția dintre Getta 2 și robotul TESA Stejeran 1, comandantul Felix S 23 își aduse aminte de zilele când era împuternicit să controleze consumul de curent pe cap de robot și, la nevoie, să-i scoată din priză. De-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dar altfel sunt simpatici. În timpul acesta, nava spațială interplanetară „Bourul” luneca silențios prin spațiu. Episodul 38 „Veac nou” regăsit Tot vorbind ei de una, de alta, timpul trecu; după faptul că Getta 2 începuse să caște discret, iar picioarele îi căpătaseră o nuanță caldă, rozalie, își dădură seama că e seară. Întotdeauna când Gettei 2 i se colorau astfel picioarele, însemna că îi este somn, senzație pe care roboții nu o cunoșteau, odihna reprezentând pentru ei doar scoaterea din priză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ca amintire câteva așchii din ciuperci și, pe la 16,32 (ora Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific, decola în spațiul interplanetar negru ca păcura. Nu vedeai la doi pași. Lumina farurilor, datorită puternicelor câmpuri de tot soiul pe care le străbătea, căpătase o traiectorie curbă și lumina în spate. Însă aparatele de bord, spre mândria uimită a întregului echipaj, funcționau normal, așa că în momentul când prin bezna de afară se zări un punct alb, lui Dromiket 4 nu-i fu greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
La nici un an, zona respectivă a fost traversată de un echipaj francez care a confirmat cele spuse de primii doi. Apoi alți și alți temerari ai cuceririi spațiului au pătruns în astfel de teritorii stranii, ale căror fenomene nu au căpătat, cu toate încercările făcute, explicații plauzibile, coerente. Tot ceea ce s-a reușit a fost să se stabilească, pe baza declarațiilor piloților, caracteristicile esențiale ale acestui tip de spațiu și ale trăirilor martorilor ce-l parcurg. Ele ar fi următoarele: 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Philippide, Șerban Cioculescu, Al. Rosetti, Perpessicius, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu. 1932 În urma unui concurs, pe bază de lucrări, ajunge la facultate conferențiar la catedra de matematici elementare și geometrie descriptivă. Începe să iasă de sub tutela profesorului G. Țițeica și să capete "o conștiință mai clară a limitelor proprii", datorîndu-și "re- găsirea" de sine, după cum singur ține s-o spună într-un rând, "cufundării în opera lui Gauss, Reimann și Klein", ca și unui "contact mai strâns cu lumea matematică germană". 1934
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în Stanțe: "Te simt în ochi, o, lună, pe când strălucitoare Prin nopți de vară treci; Și inima distilă dulceața-atrăgătoare A razei tale reci." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Aici, poetul atinge, într-adevăr, limitele stilizării. Capeți impresia, elevat artistică, a unei existențe simplificată și reprezentată. E interesant să ne dăm seama prin ce anume evită Moréas academismul care-l pândește. Prin invențiune. Dar o invențiune cu grijă tăinuită, o foarte lină atingere de daltă destinată să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nepăsare Ce mult ne-asemuim! De-o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat în cadrul absolut al eterului acea, "fumée indolente" capătă un cu totul alt atribut. Evocarea eterului ne invită să regândim cuvântul "indolente", să-l înțelegem în accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește astfel un sens moral și devine emoționant. Un ultim exemplu. Cităm: "O, ceruri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
matematice, să mă dispute lui Bran, Englezului, popei de religie, lui Brăilițeanu și lui Barbarosa și să mă treacă chiar fără corijență pe malul clasei a VII-a. Fără de asta stricăciunea mea s-ar fi consumat până la sfârșit. Aș fi căpătat un sentiment de declasare, o conștiință de repetent, din care nu m-aș mai fi ridicat. Banciu a fost omul providențial al adolescenței mele. Iată. E ceasul 10 sau 11. Ecuada mobilă, formată din Săveanu, din Zotter și Tata Moșu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]