6,191 matches
-
pe fondul bocetelor femeilor izgonite cu forța din mica lor gospodărie. Deodată, un țigan se aruncă în fața camerei de filmat și strigă atât de tare, încît îi văd o clipă omușorul din rundul gîtului: "O să murim de foame! Dați-ne căruțele înapoi! Ce ne facem fără ele?" Este îmbrîncit violent de ofițer. Se produce o busculadă, camera se clatină, reportera strigă ceva panicată și... ...imaginea se schimbă. Ne aflăm într-un living superb, cu o mare plantă ornamentală într-un colț
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Auta zâmbi trist: - Nu. El nu poate veni: e un rob fugar. - Auta, pleci? întrebă sfios Mai-Baka văzîndu-l că se îndepărtează și băgând de seamă acum butoiul mare și lung în care intrau străinii. Vrei să înham eu măgarii la căruța voastră? Spune-mi numai unde i-ai lăsat să pască, și-i aduc. . Auta nu se putu opri să nu izbucnească în râs. Auzindu-i râsul zgomotos, străinii ieșiră din luntre și se întoarseră lângă el. Auta le spuse ceea ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în luntre, după străini. Îi răspunse din ușă: - Nu e nevoie de măgari. Ai să vezi! Ușa se închise. Mai-Baka văzu uimit o roată de văpaie vâjâind deasupra și când luntrea, pe care el o socotise întîi butoi și apoi căruță, începu să se urce lin în văzduh, drept în sus, arcașul schimonosit de groază se trânti cu fața la pământ și începu să se roage zeilor puternici și buni care i-l aduseseră pe Auta. Apoi deodată îl fulgeră un gînd: dacă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așezîndu-se pe scaunul lui. Păcat și de animalul acela... Iahuben se uită buimac în jur, când Auta îl așeză pe un scaun, alături de sine. Știa că nu mai are de ales și nici nu-și punea întrebarea ce era această căruță sau luntre sau cine știe ce altceva, în care a fost adus. Auzi un vâjâit, undeva sus. Apoi se uită cu luare aminte la hainele argintii ale celor trei, la chipurile lor care nu aduceau cu ale nici unuia din multele neamuri ale
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să fug într-însa. Așa e că e mică? Auta îi răspunse: - Iată că-ți împlinim și această rugăminte a ta, ca să nu prăpădim cetatea despre care mi-ai vorbit. Dă zor și fugi acolo. Lot își încărcă într-o căruță cu asini avutul puțin, dădu de veste neamului său să-și strângă corturile și să adune turma, apoi plecă cu toți ai săi spre Țoar. Ginerii săi au crezut întîi că bătrânul se țicnise și n-au vrut să-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
De pildă, o legendă a automobilului nu s-a născut. - Sau mai corect spus a durat foarte puțin: o clipă, datorită dezvoltării și răspândirii rapide a tehnicii timpurilor moderne. Fiindcă, după câțiva ani, flăcăul cu sapa care se crucea văzând căruța diavolului a putut să se facă șofer. - Atunci de ce a rămas legenda centaurului? Oare calul s-a răspândit așa de încet? - Da, firește. Calul era scump. Târziu după hicsoși, în Egipt un cal costa cât trei sclavi. Oaspetele se gândi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ei fiind atât de mare încât îi zise „Trăiești, rezistă!” și încercă să-l ridice, în zadar. Privi în ambele părți în speranța că poate va veni cineva care ar putea-o ajuta. Nu după mult timp se auzi o căruță dar timpul care se scurse până la apariția ei i se păru o veșnicie. Ea se așeză în mijlocul drumului și făcu semne căruțașului să oprească. Acesta opri. Atunci zise în gând „Slavă Ție Doamne!”. Schimbă câteva vorbe cu omul cu care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Mulți îl văzuseră foarte supărat a doua zi dimineața. -Sărmanul de el, spune Ramona care acum devenise palidă. -Ramona tu nu-l cunoșteai de loc până în seara cu pricina? -Absolut de loc, dacă nu ar fi venit nenea Vasile cu căruța, care m-a ajutat să-l pun în mașină, nu știu ce aș fi făcut singură. Tot el mi-a spus atunci că este un inginer venit de puțină vreme la I.A.S. -L-ai mai văzut de atunci? -Nu... Păi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a rămâne lângă părinții lui, dacă va fi nevoie. De la un moment dat simți că se sufocă, ieși în curte, era o noapte cu cerul spuzit de stele care luminau tulburător. Cartierul lor era unul periferic. Se auzi trecând o căruță în lungul peisaj tomnatic al nopții. Ea îi sugeră gândul că suferința vieții sale este fără de sfârșit, că toată suferința lui nu este decât o repetare a ceva ce se întâmplă de-a lungul vremii, că dăinuirea suferinței va fi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Brădescu și îl întrebă cum ar putea ajunge în satul L. Atunci Radu se ridică și merse la o altă masă unde vorbi ceva despre băiat. întorcându-se el le spuse celor 2 că acel băiat îi poate duce cu căruța. Eugen și Oana acceptară bucuroși și-i mulțumiră. Când ajunseră la poarta familiei Plopeanu, o ploaie rece și repezită îi biciui. Băiatul intră în curte, întorcându-se la poartă cu doamna Neli. Eugen și Oana erau cuprinși de o stare
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
între coarne. Când zgomotul cioburilor se stinse, nimic nu se-ntâmplase! Buimac, se ridicase sprijinit în coate, și după o clipă de derută, izbucni într-un râs nestăpânit. Speriase o vacă! Uitase că pe drumul îngust pe care rareori treceau căruțe, oamenii își lăsau vitele la păscut. Numai toamna, când începea culesul viilor și recoltatul legumelor, drumul era circulat. Uite așa, din cauza unui gospodar care-și lăsase vaca la păscut, s-alesese cu o spaimă grozavă. Într-o vară, când era
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mâncăruri multe și să pregătim băuturi, fiindcă petrecem și-n zilele următoare, cu prietenii și cunoștințele din satele vecine, care vin neinvitați, c-așa-i la noi. Anul trecut sosi în musafirie la mine, unu’ - Costică a’ lui Ciuntu - cu căruța cu cai. Mi-a povestit de una, de alta, l-am omenit cu ce aveam prin casă, și pe-nserat și-a înhămat caii. L-am povățuit: “Stai omule, cum să pleci acum, doar n-au intrat zilele în sac, odihnește-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
n-au intrat zilele în sac, odihnește- te în odaia mare din față, și dimineață, odihnit, o vei lua din loc.“ El, nu și nu, că vrea să ajungă acasă mai repede. Obosit, nițel băut, cred c-a adormit în căruță. După o vreme, caii nemaisimțind hățurile întinse, se opriră să pască pe un tăpșan cu iarba deasă. Păscând, stăteau firesc, cu capetele aplecate, iar opritorile de pe gât alunecară până căzură. Când musafirul meu se trezi, neștiind de opritori, dar supărat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de opritori, dar supărat de oprirea cailor, i-o fi lovit cu biciul. Caii odihniți au luat-o la fugă spre malul văii cu stâncile prăpăstioase, omul trase hățurile, sperând să-i oprească. N-a reușit. Mergând mereu la vale, căruța îi lovea peste picioarele din spate, întărâtându-i și mai rău. A doua zi oamenii din sat găsiră, împrăștiate prin iarbă, bucăți din corpul musafirului meu, din corpurile cailor și din căruță, toate sfărâmate de stânci. De atunci eu nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
oprească. N-a reușit. Mergând mereu la vale, căruța îi lovea peste picioarele din spate, întărâtându-i și mai rău. A doua zi oamenii din sat găsiră, împrăștiate prin iarbă, bucăți din corpul musafirului meu, din corpurile cailor și din căruță, toate sfărâmate de stânci. De atunci eu nu mai beau vin, vezi că sunt singurul din crâșmă care beau apă gazoasă. - Uite-o pe Piasa! O femeie voinică, cu părul prins sub baticul galben, având șorțul pătat, zâmbitoare și sprintenă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nu aveau prea mult de lucru la câmp sau în grădină, făceau cărăușie până la Prut, adunând de prin sate sumane pe care le băteau în pive, după care le aduceau înapoi gospodarilor. Din față, stârnind colbul drumului uscat, apăru o căruță. Era bădia Niculae, vecinul de peste drum. Văzându-l, uită toate gândurile despre apariția lui triumfală, în postura de învățător, în sat. Își aminti: cu ani în urmă, după ce sărea gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se- nfrupta din perele
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
făcut domn... da’ să știi, noi tot cu necazurile noastre. Oile nu-ș ce au, da-s cam betege... Dădu bice cailor, după ce-l anunță: - Vezi că tat-tu nu-i acasă. Tânărul învățător se-ntoarse-n loc, urmărind cu privirea căruța hodorogită, plină cu cânepă. Tresări. Dar mama, mama o să-l recunoască? Se liniști pe loc. Cum să nu, o mamă nu-și uită niciodată copilul. Ea cum o mai fi? Sănătoasă, sau spetită de muncile grele, fără ajutorul lui în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
zarzări, printre care se aranjau straturi pentru ceapă și pătrunjel. Locului, cei ai casei îi ziceau ,,arie” fiindcă acolo se aduceau cartofii, porumbul cu tot cu hlujdani pentru curățat, și răsărita (floarea soarelui) care trebuia bătută. Se apropie de poarta mare, pentru căruțe, făcută din scânduri lungi, bătute-n cuie. Privind locurile familiare odată, căruța veche uitată în curte de ani de zile și casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră, cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ai casei îi ziceau ,,arie” fiindcă acolo se aduceau cartofii, porumbul cu tot cu hlujdani pentru curățat, și răsărita (floarea soarelui) care trebuia bătută. Se apropie de poarta mare, pentru căruțe, făcută din scânduri lungi, bătute-n cuie. Privind locurile familiare odată, căruța veche uitată în curte de ani de zile și casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră, cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
lângă Sobor cadavrele a patru legionari executați. Dinspre Polonia soseau puhoaie de refugiați, unii pe jos cu copii plânși după dânșii, femei îngrijorate, bătrâni extenuați și bărbați, negri de supărare. Își încărcaseră minimul necesar în mașini - care le aveau -, în căruțe, sau în baloturi voluminoase la care n-ar fi renunțat pentru nimic în lume, fiindcă oricum, mai mult de acele bunuri nu mai aveau ce pierde. Fu avansat de la gradul de plutonier T. R. la cel de sublocotenent de rezervă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
tu 000000000000000000000000000000000000 — Of Bruce 0000mănâncă0000000000000000000000000 — Orice pen000000000000000000000000000000000000 — De fapt eu000000000000000000000000000000000000 — Atunci cons0000000000000mănâncă0000000000000000ai multe știri de senzație și un curry! După Încă câteva 000000000000000000000000000000000000de curry și ne Împleticm până la Pass000000000000000000000000000000000000tipul ne cunoaște și nu-l deranjează, sau ma000000000000000000000000000000000000nul deranjează. Cheltuiesc o căruță de 000000000000000000000000000000000000t e o problemă și deși am avut o g000000000000000mănâncă00000000000000remușcările mă macină prin aburii alcoo 000000000000000000000000000000000000 0000000000000000000000000 0000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000 000000000000mănâncă0000000000 000000000mulțumesc de la mine 000000000000000 În dimineața asta iau 00000000000000000000000000000000000pastilele de benzedrină pe care Ray Lennox le-a găsit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cumpăr un Playboy, un Penthouse și un Mayfair, Înainte de a trage În fața clinicii. Puțoiu ăsta de dr. Rossi se crede tare. Un nemernic de macaronar negricios. Se-mbracă bine Rossi ăsta. Costum mișto, cămașă, pantofi. Pun pariu că face o căruță de bani din consultațiile lui private. — Da, avem rezultatele testului. După cum bănuiam, În mod sigur aveți viermi. Va trebui să continuăm cu acest tratament. — Ei! Nu pot să cred. Ăsta-i Încă un preț pe care trebuie să-l plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Dacă liar findreptat n-ar mai fi avunevoie de nicio Maică Tereza pencă n-ar mai fi avut atâta sărăcie și mahalale. — Păi, zice Inglis voios, acu avem propiu nostru Parlament. Să sperăm cosă ne descurcăm mai bine! — O să fiio căruță de prostii mpuțite și tot, fornăi eu. Al cui ie rându, ce mama măsii? Dacă nu ne putem organiza să mergem la bar, nosă fim n stare să niocupăm de propriile probleme! Inglis prinde aluzia și vine cu un rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Fanfara de la Valea Mare, cea care a făcut celebră comuna Ivănești are i-a provocat la joc pe țăranii iubitori de tradiție. E peste hotare, și Fanfara „Bârlădeanca“ au întregit suita bucuriilor c Primeniți de sărbătoare, sosesc pe jos, în căruțe sau mașini. Așa mulți oameni n-am văzut pe strada principală a satului Ivănești poate niciodată. La ora 11.00 are loc inaugurarea noului Centru cultural al comunei, o clădire modernă care adăpostește o sală mare de spectacole, birouri, sală
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
06.08-06.09 "Asta-i (potcoava n.n.) zvârlită di la un cal, din fuga calului, cî așa, potcoavi, găsăsc multi potcoavi. Da' asta o sărit când fuge caii la vali pi un deal aici, la noi... doi cai c-o căruță când fugeau ia așa... o sărit potcoava asta. Șî eu am văzut c-o sărit... Cu asta pot eu faci ca sî pot faci ca sî răușăsc eu ... ascultă-mă pi mini. (...) Ni-o furat-o, ni-o luat-o
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]