4,874 matches
-
urban. Prea puțini oameni din mediul rural se află de fapt în acest moment în mănăstire. De fapt, atmosfera este perfectă în acest moment, idilică chiar : a răsărit soarele, este călduț, aburi se ridică din pajiștea din jur, oamenii sunt calmi și relaxați, știu că-și vor atinge scopul ultim : închinarea la mormânt. Doar că se avansează mai greu decât am prevăzut inițial : „calupurile” pelerine sunt foarte mici, la fel și distanțele dintre ele. Un jandarm oarecare, de lângă rând, acceptă bucuros
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mass-media. Semn de „relaxare” a atmosferei, aici la Prislop ? Cum se explică această atitudine neobișnuită din partea lor, ca forțe de ordine, permanent hărțuiți de mass- media, având teamă în suflet de a nu „greși” în ochii altora ? Locul geografic, atmosfera calmă, meteo favorabil ? Aud o voce din spatele meu, care spune : „Nu e frig și ger, asta-i bine, că dacă era frig și ger, ne călcam aici în picioare, vai și amar. Nu mai aveau jandarmii timp de interviuri !”. În rând
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
100.000-120.000. Racla cu moaștele Sfintei era scoasă doar timp de două zile și o noapte din catedrală, amplasamentul estradei era diferit și el, se puteau aprinde lumânări în jurul acesteia. Atmosfera generală de atunci pare a fi mult mai calmă și relaxată, iar numărul de pelerini „rurali”, mai important ca astăzi. Este remarcată și prezența rromilor, resplendissant de beauté et d’insolence provocatrice, îmbrăcați în hainele lor de sărbătoare. ale cerului și pământului (italice în original)”. Tot el mai spune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ar fi trebuit să o ia în accepțiunea noastră, atunci astăzi acest fapt aparține irevocabilului trecut. Dacă într-un domeniu sau altul al vieții noastre există încă probleme care trebuie soluționate, atunci acest lucru trebuie făcut în manieră prietenească și calmă, deoarece astfel de ținută ar trebui să caracterizeze relațiile dintre partidele și statele lagărului socialist. Și dacă este cineva care crede că este posibil să stimuleze sentimente antisovietice în Polonia, atunci se înșeală profund. Nu vom permite obstrucționări ale intereselor
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și condamnabilele atacuri și au solicitat în consecință ajutorul, în conformitate cu termenii Tratatului de la Varșovia, formațiunilor sovietice staționate în Ungaria. Formațiunile sovietice, venind în întâmpinarea cererilor guvernului, iau parte la restaurarea ordinii. Guvernul face apel la locuitorii capitalei pentru a rămâne calmi; pentru a condamna sângeroasa dezordine declanșată de către bandele contrarevoluționare și pentru a susține peste tot trupele maghiare și sovietice care caută să mențină ordinea. Lichidarea bandelor contrarevoluționare este cauza cea mai sacră a oricărui muncitor maghiar onest, a poporului și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a preferat să pună deoparte dinamismul revoluționar al acesteia în favoarea unei comodități politico-ideologice care nu mai avea nimic în comun cu leninismul revoluționar sau post-revoluționar, așa cum le cunoscuse fostul ministru de Externe al lui Stalin, Viaceslav Molotov. Acesta incrimina ""viața calmă"" pe care Brejnev o promisese mebrilor de partid în 1971, cu ocazia celui de la XXIV-lea congres al PCUS sugerând astfel că epoca sacrificiilor în numele revoluției globale a ajuns la sfârșit. Pentru Molotov, poziția lui Brejnev echivala cu renunțarea la
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în favoarea stabilității și comodității la care ajunsese leninismul sistemic și de care dorea să se bucure. Renunțând însă la asaltul permanent asupra realității "burgheze" pentru obținerea unui statu-quo, leninismul sistemic a fost penetrat, conștient sau nu, de axiologia burgheză. Viața calmă" pe care o promitea Brejnev avea toate motivele să fie condamnată de veteranul Molotov: reprezenta primul pas în direcția "social-democrației" și o concesie periculoasă și nejustificată făcută inamicului ideologic. Desigur, există argumente politice bine întemeiate pentru a justifica acțiunile Uniunii
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Fier, un erou (Copilaș: 2009f, 92-103) capabil de a îndura cele mai mari privațiuni în numele idealului revoluționar și permanent dispus să recurgă la sacrificiul suprem în acest sens. Iar eroismul nu are nimic în comun cu un stil de viață calm, liniștit, rațional. Nu. Doar spiritul "burghez" se complace în "satisfacții ieftine" și urmărește obținerea de "succese facile", fiind astfel "pândit de riscul infatuării și al moliciunii". "Omul nou" reușește să se autodisciplineze atunci când este cazul, manifestând de asemenea un entuziasm
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ținut în 1971, Leonid Brejnev a declarat: Putem acum să respirăm liber, să lucrăm bine și să trăim calm." Partea cu "trăitul calm" era adresată în particular bolșevicilor. Bolșevicii nu au putut accepta asta. Dacă oamenii beneficiază de o viață calmă, bolșevicii nu mai sunt necesari. Ei devin total inutili. Bolșevicii sunt întotdeauna în fruntea evenimentelor, conducând oamenii, depășind obstacolele. La ce ar mai fi folosiți ei dacă viața ar deveni calmă? Social- democrații ar fi mult mai potriviți. Ar fi
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
putut accepta asta. Dacă oamenii beneficiază de o viață calmă, bolșevicii nu mai sunt necesari. Ei devin total inutili. Bolșevicii sunt întotdeauna în fruntea evenimentelor, conducând oamenii, depășind obstacolele. La ce ar mai fi folosiți ei dacă viața ar deveni calmă? Social- democrații ar fi mult mai potriviți. Ar fi perfecți. Ei s-ar supune, să spunem așa, acestei mișcări spontane a capitalismului" (Chuev: 1993, 222). Acest citat ilustrează perfect ceea ce Robert Tucker înțelege prin "regimuri dinamice de masă". 7 Foarte
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și Dumnezeu. Calea, cum aprecia și Confucius, nu poate fi alta decât canalul izvorului, al fântânii la care se racordează propria conștiență. Și aceasta este baza misticismului. Nu-i numai să te cauți în ape curgătoare ci și-n cele calme. Iar liniștea din tine s-o-mpărtășești cu alții 1176. Cuvântul reflectă starea permanentă de neliniște, dorința de a izbândi și căutarea drumului de urmat. Dacă poesia este cuvânt, ne întoarcem la visul izvorât din somn sau meditație. Psihologia modernă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
săvârșise) reușiseră să ascundă acest act mârșav. După Crăciun, unii dintre inspectorii polițiști veniți de la București asistau la predarea lecțiilor în orele lui nea Fănică. De multe ori dânsul nu era prezent la ora de limba română. Venea săptămâna următoare calm, sigur de el, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și își desfășura lecțiile privindu-ne cu duioșie. * În primăvara lui 1940, când seria lui Geangu absolvea, treceam în clasa a șasea. Deși nici unul din cei recrutați nu depuseseră legământul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
efortul drumului, însoțit de camarazii Sandu Ștefănescu și Florea Trandafir, tot olteni, a cerut directorului accesul la infirmeria închisorii și, târându-se de la om la om în curtea unde ieșisem la soare, ne dezinfecta rănile, ne încuraja cu vorba sa calmă, dar categorică, să rezistăm cu încrederea că numai Dumnezeu ne va reda sănătatea. Trupurile ni s-au refăcut uimitor de repede. După două săptămâni toți eram restabiliți. Maiorul Muscă, impresionat de starea noastră fizică, îmbunătățise substanțial hrana. În grupuri, ședeam
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la adresa mea și a îndrăzneților care ar avea curajul să se lupte cu „concepția stiințifică, materialist dialectică” etc. L-a întrerupt subdirectorul cu un gest: „Lasă că-l aranjăm noi!”. Stăpânindu-se (se vedea că face acest efort), cu ton calm, prefăcut, a spus că-i pare bine că mi-am mărturisit poziția în felul acesta, știind dinainte cu cine are de-a face. Mi-a cerut Sfânta Scriptură, „Ia dă-mi cartea aia”, și, urmărind paragraful citit, se strâmba mirându
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ar fi împărțit în două tabere. Pentru că Târgșorul nu avea celule în care să poată fi izolați deținuții, puteau chiar să se ucidă. Subdirectorul m-a chemat chiar în după amiaza aceleiași zile. Prevăzusem confruntarea. I-am vorbit pe ton calm, sigur, fără a fi complexat: Câtă vreme vă feriți să vă exercitați direct autoritatea, înseamnă că în conștiința dumneavoastră nu vă socotiți îndreptățiți să dețineți această funcție. Dacă vă faceți scrupule cu privire la ceea ce trebuie să faceți și ce nu, renunțați
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
adus la Jilava de conaționalii lui, frați israeliți, pentru că nu a vrut să colaboreze cu stăpânirea la actul de bolșevizare a țării românești, fiind bănuit că s-ar fi botezat creștin. Avea în jur de 30 de ani, o vorbă calmă, dar hotărâtă, era modest și familist. În primele zile persoana lui a constituit un semn de întrebare. Suspectat de a fi informator, bietul om suporta neîncrederea noastră și opresiunea fraților lui după trup. Dezorientați în întunericul camerei, după câteva mișcări
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prelegerile sale fiind unitare. Călinescu evocă diferitele tonuri utilizate de Iorga în timpul conferințelor sale: uneori mîngîietor, alteori secretos (ca și cum niscai spioni ar fi tras cu urechea la spusele lui); putea deveni prietenos sau mușcător, trecînd apoi brusc la un ton calm și sec. Concluziile lui erau memorabile: Părea să pronunțe fraze biblice care treceau dincolo de pasiunile mărunte"; își formula conferința ca și cum ar fi fost învăluită de fum negru, ca Moise, care, după ce le adusese oamenilor de rînd Cele zece porunci, sfărîmă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Președintelui acesteia, Constantin Rădulescu-Motru, care s-a ridicat și a spus următoarele: Nicolae Iorga nu mai este printre noi. Este tot ce putem spune în acest moment tragic pentru țara noastră. Rămîne pe seama viitorului, cu o stare de spirit mai calmă, să judece împrejurările morții sale. Dar noi, care am fost destul de apropiați de el, sîntem aproape incapabili să ne adunăm gîndurile ca să-i adresăm un ultim rămas bun, din cauza tristeții care ne împovărează. Nicolae Iorga a fost însăși întruparea efortului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
partea de jos a balustradei e ruptă, iar suprafața stâncii fiind netedă, treptele lunecoase au devenit inutile, cu excepția momentelor de flux puternic, când valurile sunt foarte înalte. Atunci, talazurile pur și simplu te smulg. E interesant de câtă forță și calmă fermitate poate dispune această jucăușă mare a mea! Dar ideea este absolut minunată. Va trebui să prelungesc balustrada; câteva proptele de oțel, înfipte în suprafața „muntelui“ meu, mi-ar oferi, cred, suficient sprijin pentru mâini și pentru picioare, la cățărare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi friguroasă și zgâlțâită de furtuni. Habar n-au cu câtă nerăbdare aștept asemenea furtuni, când valurile sălbatice or să-mi bată pur și simplu la ușă! De când mă aflu aici (adică de câteva săptămâni), vremea a fost dezolant de calmă. Ieri marea a fost atât de lină și de încremenită, încât a permis unei adevărate flotile de muște albastre să se târască de-a dreptul pe luciul ei. De la ferestrele mele de sus (unde mă aflu acum), care dau spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
până am ajuns la mica plajă de piatră. Valurile erau joase așa încât nu am putut plonja de pe treptele turnului, și până când n-am să-mi fixez câteva proptele pentru mâini, cred că am să evit „muntele“ meu, cu excepția zilelor foarte calme. Am înotat în dreptul plajei, dar n-a fost un succes. Pietrele ascuțite mi-au rănit picioarele și am întâmpinat iar mari greutăți la ieșirea din mare, întrucât valurile și panta povârnită a plajei făceau ca pietrișul să cadă în ploaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
există decât o singură interpretare posibilă a fenomenului. Dați-mi voie să vă descriu ce s-a întâmplat. Ședeam, cu carnetul de însemnări alături, pe niște bolovani chiar deasupra „muntelui“ meu și mă uitam la apă. Soarele dogorea, marea era calmă. (Așa cum am descris-o în primul paragraf al acestor notații.) Cu puțin înainte, privisem cu intensitate la o băltoacă prinsă între pietroaie și urmărisem un vierme de mare, foarte lung, roșiatic, cu peri zbârliți, care se încolăcise în niște ciudate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Toate acestea făceau parte din răzbunarea mea. Cât de vulgar, cât de crud era totul; îmi savurez cu lăcomie impresiile, acum când, în sfârșit, m-am desprins de toate, acum când pot să zac la soare și să privesc marea calmă, odihnită. Câtă solitudine și liniște după atâta vacarm, după toată zarva aceea stridentă; o tăcere adâncă, nedinamică, total diferită de tăcerile dramatice din teatru: Furtuna scena doi, sau intrarea lui Peter Pan. Atât de diferită și de strania dar familiara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi s-a părut surprinzător de ușor să o părăsesc, când a venit momentul. N-am fost niciodată „nebun“ după Lizzie, așa cum am fost uneori când era vorba de alte femei (Rosina, Jeanne). Mi-a fost dragă într-un fel calm, aproape visător, care s-a dovedit poate unic în viața mea. Dar am părăsit-o. Ea m-a iubit cu intensitate. Pentru Lizzie, eu am fost marea iubire. Lizzie e scoțiană, pe jumătate evreică. Deși are sânii mai frumoși decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă îmbrățișa niciodată, dar uneori îmi strângea brațele, rigid, lăsându-mi vânătăi puternice. Ochii ei misterioși, violeți, nu se închideau când mă apropiam s-o sărut. Mă priveau cu acea stranie nedumerire care exprima în același timp pasiune. Îmbrățișările acelea calme, tăcute, aproape țepene, au fost cele mai pasionate pe care le-am cunoscut vreodată. Și amândoi eram caști, ne respectam unul pe celălalt și ne veneram unul pe celalalt în castitate. Aceasta a fost pasiunea, aceasta a fost dragostea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]