KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...156 157 158 ...179 >

4,453 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

de la o propoziție la alta, neacceptând nici o întrerupere. Maggie luase parte la faimoasa întâlnire, în care echipa Statelor Unite stătuse să-l asculte pe președintele Siriei vorbind neîntrerupt, timp de șase ore, punând în aplicare aceeași strategie. Singurele răspunsuri adecvate erau calmul și răbdarea. Trebuia să aștepți pur și simplu până când adversarul sau partenerul, nu avea importanță, termina singur de vorbit. Acel moment părea să fi venit. Domnule Shapira, începu Maggie, luându-i-o înainte lui Uri. Toate astea ne sunt de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
cărora le era frică să zboare, precum Henry, ci i-a făcut și pe angajații aeroportului să fie mai atenți la unele produse alimentare pe care le ignorau înainte. Dar, se gândea Henry, dacă va fi oprit, își va păstra calmul și va spune aceeași poveste. Puse geanta pe banda rulantă și trecu prin detectorul de metale, cât putu de nonșalant. —Scuzați-mă, domnule, spuse unul din angajații aeroportului, desfăcând larg brațele și invitându-l pe Henry să facă același lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
furie. —Nemernicii... începu el, ridicându-se în picioare. —Uri! Stai jos. Îl apucă de braț și îl trase înapoi în scaun. —Ascultă, și eu sunt nervoasă. Dar singura modalitate de a-i găsi pe acești oameni e să ne păstrăm calmul. Dacă izbucnim acum, ei câștigă. Se opri și se uită la ea. Oamenii care ți-au omorât mama vor câștiga. Se așeză încet în scaunul lui, exact când chelnerul le aducea două farfurii cu sendvișuri. Maggie era bucuroasă de diversiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
împartă pe din două blestematul de oraș și acum iată-l pe însuși Dumnezeu Atotputernicul sau pe-aproape, venind și spunând că nu, el aparține evreilor. Toată afacerea ar cădea. Maggie trebui să depună mari eforturi pentru a-și păstra calmul. A văzut textul. Știe ce scrie în el. Nu putea să-l lăse să-și dea seama că ea nu-l văzuse și nu știa. — Deci îți era teamă că israelienii vor renunța la negocieri pentru că Avraam le-a hărăzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
imediat că stătea într-o capcană a morții. În acel moment, când inima ar fi trebuit să-i bată nebunește de frică, organele i-au intrat într-o stare cu mult mai înspăimântătoare, fiindcă trecea dincolo de teroarea obișnuită. Era un calm imobil, încet; un preludiu al morții. Și simțea din nou asta acum. Își aminti cu luciditate incidentul de pe autostrada din Ierusalim: nu putuse să dureze mai mult de treizeci de secunde. Văzuse mașina în spate, urmărindu-i, fără nici o îndoială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
lui, aflați la același nivel cu orașul model. — Îți sunt recunoscător. Țara ta îți este recunoscătoare. Maggie fu nevoită să întoarcă ochii spre stânga ca să-l vadă: era Bruce Miller. Ce-ar fi să facem asta în liniște și cu calm?! Stai frumușel acolo, iar unul din băieții mei o să vină să ia tăblița. Nu încerca să faci vreo prostie, că-ți zburăm creierii cât ai clipi. Maggie abia dacă putea gândi din cauza pulsului care îi răsuna ca un bubuit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
mine și că l-ai torturat pe Uri Guttman? Spune-mi cinstit, Bruce Miller. Uită-te în ochii mei și spune-mi. —Să-mi fie rușine? Mă mândresc cu asta. —Bine. Îți dau tăblița, spuse ea, încercând să-și păstreze calmul din voce. Auzise ce avea nevoie să audă. Dar armele erau în continuare ațintite spre ea. — Totuși ar trebui să știi că vorbeam serios despre cameră, domnule Miller. Te filmează chiar acum. Sună la consulat. Spune-i cuiva să intre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

doi derbedei? ARTUR: Ba da. COLONELUL (Roșu de furie.): Unde? ARTUR: Tocmai s-au culcat. COLONELUL (Se ridică.): S-au culcat? Îi omor! (Se repede la Grubi și Bruno și-i lovește sălbatic.) Vă omooor! Vă întorc mațele! (Către ARTUR, calm.) Știți ce mi-au făcut? M-au făcut harcea-parcea... (Lovește, trântește peste ei cu ce apucă.) S-a zis cu voi! Papițoilor! Dormiți, ai? Care e Grubi? Tu ești Grubi? GARDIANUL (Apucat de gât.): Nu! COLONELUL: Taci! Taci! (Izbește cumplit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
M-au făcut harcea-parcea... (Lovește, trântește peste ei cu ce apucă.) S-a zis cu voi! Papițoilor! Dormiți, ai? Care e Grubi? Tu ești Grubi? GARDIANUL (Apucat de gât.): Nu! COLONELUL: Taci! Taci! (Izbește cumplit.) Te-ai ars! (Către ARTUR, calm.) El e Grubi? (ARTUR face semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mai tristă zi din viața mea. ARTUR: Și dintr-a mea. Ați luat-o de tot? COLONELUL: Ce? ARTUR: Plângerea. COLONELUL: Nu, am copiat-o în grabă. ARTUR: Foarte bine. COLONELUL: Ce-i de făcut? ARTUR: Trebuie să ne păstrăm calmul. CĂLĂUL (S-a apropiat ușor.): Aici e mâna diavolului... COLONELLUL (Către cei doi.): Numai voi sunteți de vină... De ce n-ați tăiat capul osânditului? De ce l-ați lăsat să-și facă de cap? Ce-o să zică guvernatorul? Ce-o să zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și se aează pe umerii spectatorilor; două se așează pe umerii spectatorilor; două se eșază pe umerii celor doi bărbați.) VOCEA LUI GRUBI: Gata. (Ușurat.) Am scăpat. VOCEA LUI BRUNO: Uah! Am terminat. (Din groapă se degajă o atmosferă de calm și liniște; groapa se înseninează dintr-o dată.) VOCEA LUI BRUNO: Nu știu dacă am făcut bine. Poate că nu trebuia să le dăm drumu’. VOCEA LUI GRUBI: Dă-le-ncolo! Bine că s-au dus. (Cei doi încep să acordeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

ea fals indignată, că dacă era ceva de capul lor, mă rog, asta e, legea concurenței, te mai poți și arde, dar Înțeleg să mă ard cu o supă nobilă, nu cu o ciorbă de scoici. I-am explicat cu calm și Înțelegere umană că putea să-și facă planul la aventuri galante Înainte de a mă chema pe mine de la două mii cinci sute de kilometri să-i țin contabilitatea pe post de Penelopa recondiționată și că, dacă e vorba de statistică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
nervoasă, aplecându-mă În față, ca și când aș fi vrut să trec prin sticla care despărțea cabina șoferului de restul mașinii și să-i cer socoteală. L-am simțit Încordându-se, cu toate fibrele În alertă. - Vă rog să vă păstrați calmul. E spre binele dumneavoastră, a șuierat individul, țintuindu-mă prin oglindă cu o privire Înghețată. Aproape că am strigat revoltat: - Mă ameninți? - Luați-o cum vreți, dar vă sugerez să nu-mi creați probleme. Răbdare, În maximum zece minute am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
dispus să mai articuleze vreun cuvânt. N-avea decât, era problema lui... Am mâncat cu o Încetineală enervantă chiar și pentru mine. Știam că sunt supravegheat și cred că Încercam să le sugerez astfel cerberilor că, Împotriva așteptărilor lor, rămăsesem calm și stăpân pe mine. Nu știam exact la ce-mi folosea stratagema asta orgolioasă și sfidătoare, dar nici să mă sustrag voluptății sale gratuite nu mă lăsa inima. Așa cum voi proceda În continuare cu tot ce nu ține de miezul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
plus, o pagină - și aceea scoasă din context - nu se cheamă teorie. - Să-i spunem atunci ipoteză. Vă deziceți cumva de ea? - Nu neapărat, dar... - Mister Adam, vreți să revedem Împreună textul? Îl am la Îndemână... Dacă mi-am păstrat calmul la aceste cuvinte și la modul natural În care Zoran a scos din buzunar câteva foi de hârtie - aduse special pentru această discuție, era clar -, performanța s-a datorat exclusiv faptului că nu vroiam cu nici un preț să-i dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
lor, cu aceeași structură psihosomatică și cu același metabolism. Aceste creaturi au fost destinate să populeze Terra II, ceea ce s-a și Întâmplat, cu succesul care se vede cu ochiul liber. Am mimat, cât puteam de bine În Împrejurările date, calmul, arătându-mă chiar curios și interesat. - Și ce urmăreau pământenii din ediția princeps? Pentru ce Întreg acest efort? - Impulsul lor ține de dorința irepresibilă a tuturor ființelor raționale de a-și cunoaște viitorul. Și, poate, nu doar a celor raționale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
acela că nu-mi place să le schimb. Fizicianul mă fixa insistent. Da, eram bulversat. Ei, și? Nu spusese el că oricine În locul meu ar fi fost la fel? - Preferați hazardul, domnule profesor? Sau ignoranța? m-a Întrebat cu un calm care mă scotea din sărite. - Nici una, nici alta, dar... - De fapt, cu ce vă deranjează că undeva, departe, la ani-lumină de aici, mai există un Adam Adam? Sau, mă rog, a existat ori va exista. Probabilistic vorbind, nu era exclusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cu Roger Howard Îmi stătea pe creieri? M-am trezit Întrebându-mă tulburat și bezmetic dacă vecinii mei de masă aveau habar de povestea asta fantasmagorică despre Pământ ca poligon experimental pentru... Iar dacă da, cum naibii de-și păstrau calmul, cum puteau să fie așa de liniștiți și de nepăsători? Aflaseră mai demult și se obișnuiseră cu gândul? Probabil, altă explicație nu vedeam. Ba da, mai putea fi una: aveau dovezi! Unde-mi fusese capul? Intrasem de-a berbeleacul Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
pământenilor din motive de operativitate În derularea experimentului stă În picioare mai convingător decât explicația biblică a puseelor umorale care Îl cutreieră pe Dumnezeul extrem de nervos și de impulsiv al perioadei postgeneză. Parcă ne-am aștepta la un plus de calm ataraxtic și la un pic de mulțumire interioară din parte-I, doar săptămâna creației se Încheiase cu rezultate bune și foarte bune, nu? Sau nu erau chiar atât de bune cât crezuse El Într-o primă instanță, atunci când le acordase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
expunere științifică de până atunci, la ambiguitatea unei notații parcă voit enigmatice și frivole, fără nici o legătură cu restul: „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”. Mă blocasem. A câta oară? Am Încercat să-mi administrez liniștitoare Îndemnuri la calm și luciditate, dar rezultatul a fost modest. Propoziția mă incita și mă crispa, totodată, pentru că nu reușeam s-o situez În timp și să-i pătrund adevăratul Înțeles. Emana ea de la o sursă contemporană cu evenimentele - de la conducătorii de atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
voastră metodă de a vă atinge scopurile este crima ori instigarea la crimă. Bineînțeles, nu asasinatul de gang, ci crima cu ștaif, filozofică, nobilă, pusă În slujba umanității... - Vrei să mă provoci și să mă enervezi. N-ai nici o șansă, calmul englezesc este brand-ul de țară al Albionului, iar eu sunt un englez sută la sută. - O, da, am observat. Când ți-am făcut ghidușia aia cu matul În șapte mutări, ai fost de un calm absolut imperial. Vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
N-ai nici o șansă, calmul englezesc este brand-ul de țară al Albionului, iar eu sunt un englez sută la sută. - O, da, am observat. Când ți-am făcut ghidușia aia cu matul În șapte mutări, ai fost de un calm absolut imperial. Vreau să spun, made in Imperiul Britanic. Dacă aveai la Îndemână și un Kalașnikov... Ce se Întâmplase? Într-una din primele partide dintre noi, profitând de faptul că, În deschidere, Howard, care avea negrele, mersese pe o variantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
de informațiile respective? De ce? - Ca să știe ce primejdii majore Îi pot aștepta și cum le pot evita, așa mi-ai spus. - Perfect, mai departe... mai departe... gândește-te... Glasul lui Roger Howard tremura, copleșit de o Încordare violentă și tulbure. Calmul obișnuit al fizicianului explodase strident În mii de bucățele, era congestionat la față, iar degetele nerăbdătoare și tensionate ale mâinii drepte loveau precipitat suprafața mesei, implorând grăbirea unui răspuns izbăvitor. Ochii neverosimil de verzi Îi ardeau mistuiți de o adversitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
iritarea. Ceea ce s-a și Întâmplat, mult mai repede chiar decât sperasem. A deschis ochii, m-a privit cercetător, de parcă vroia să se Încredințeze că merit să-și mai piardă timpul cu mine, și a Început să vorbească din nou calm și așezat. Sincer să fiu, trecerea sa destul de bruscă de la o stare la alta mi-a indus o senzație confuză de disconfort lăuntric. M-am străduit s-o depășesc, concentrându-mă asupra a ceea ce auzeam și forțându-mă să uit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
lună În care asigură conștiincios strania distracție a milionarului ciudat, realizează cu spaimă că Îi produsese o pierdere de aproape o jumătate de milion de franci și se simte dator să-i atragă atenția. „Știu foarte bine, Îi răspunde acesta calm. Mai exact, cinci sute douăzeci și opt de mii, dacă punem la socoteală și indemnizația dumitale.” Îl Întreabă de ce inventase joaca asta dementă și care era sensul ei. „Mă amuză să observ din afară mistica jocului confruntat cu propria imanență”, a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]