6,257 matches
-
ales de Saul Bellow, vezi cartea sa Ravelstein, un roman în care este recognoscibil Allan Bloom), o amplă discuție în mediile universitare americane în legătură cu canoanele tradiționale și cu abordările literaturii. Cu câțiva ani înaintea cărții lui Harold Bloom, The Western Canon: The Books and School of the Ages (1994), Allan Bloom scrisese un volum ce deplângea obtuzitatea orientărilor învățământului și a culturii în America acelor ani, probabil și a acestora, dacă ar mai fi în viață, The Closing of the American
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
1994), Allan Bloom scrisese un volum ce deplângea obtuzitatea orientărilor învățământului și a culturii în America acelor ani, probabil și a acestora, dacă ar mai fi în viață, The Closing of the American Mind (1987). Cartea lui Harold Bloom despre canonul occidental îl are pe Shakespeare ca punct de plecare și personaj central. Bloom împarte evoluția canonului occidental în epoca aristocratică (de la Shakespeare la Milton, confirmând poziția lui Samuel Johnson în calitate de cel mai important critic canonic al perioadei), epoca democratică (de la
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
acelor ani, probabil și a acestora, dacă ar mai fi în viață, The Closing of the American Mind (1987). Cartea lui Harold Bloom despre canonul occidental îl are pe Shakespeare ca punct de plecare și personaj central. Bloom împarte evoluția canonului occidental în epoca aristocratică (de la Shakespeare la Milton, confirmând poziția lui Samuel Johnson în calitate de cel mai important critic canonic al perioadei), epoca democratică (de la Wordsworth și Austen la Tolstoi și Ibsen), și epoca haotică, în care Freud ia locul lui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
feministă, neoistoricistă. Aceste orientări, de obicei de stânga, reduc meritele lui Shakespeare la simpla reflectare a energiilor sociale ale Renașterii engleze. Bloom le tratează de pe pozițiile unui om de litere ce nu se identifică nici cu apărătorii de dreapta ai canonului, nici cu contestatarii de stânga, considerându-se pur și simplu un păstrător al unor valori morale și al unor preocupări estetice fundamentale (Bloom a: 3-4). BLUE COLLAR Lucrătorii manuali îmbrăcați de obicei în salopete (de unde și gulerul albastru, blue collar
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a depășit, probabil, și pe John Cage, nu la muzică aleatorie, ci la compoziție și interpretare în domenii foarte americane. Pe lângă mainstream country, a excelat în blues, gospel, rockabilly, rock and roll. Figură iconică a culturii populare, Cash figurează în "canonul sfinților muzicii" numit Hall of Fame la trei categorii: country, rock and roll, gospel. Deși a fost o persoană foarte religioasă, asociată în unele proiecte cu figuri importante ale bisericilor americane precum pastorul Billy Graham (vezi GRAHAM, BILLY), iconicul Cash
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Malcolm X este asasinat în februarie 1965, cu trei ani înaintea apostolului nonviolenței, Martin Luther King, Jr. Autobiografia lui Malcolm X, publicată chiar în anul asasinării sale, rodul colaborării cu jurnalistul Alex Haley, a rămas testamentul său ideologic, intrând în canonul scrierilor autobiografice ale secolului al XX-lea. MAMET, DAVID (1947 ) David Mamet s-a născut și a crescut în cartierul evreiesc al orașului Chicago, metropolă care încă era o emblemă a spiritului american în ceea ce are el mai bun și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nume foarte teutonic urma să devină una din figurile iconice ale literaturii ce s-a bucurat de un succes imens atât în rândul generației revoluționare a anilor șaizeci și șaptezeci, cât și în rândul criticilor foarte serioși, poziția sa în "canonul postmodern" fiind asigurată. În al Doilea Război Mondial, tânărul soldat american Kurt Vonnegut, Jr. este luat prizonier înaintea Crăciunului anului 1944, este pus de germani să lucreze într-o fabrică de sirop pentru femei gravide în Dresda, unde, ținut la
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Study Of Contemporary Cultural Patterns in The United States (1989), Cambridge University Press, Cambridge și New York, reprinted 1992. Blazek,William și Michael K. Glenday (ed.), American Mythologies: Essays on Contemporary Literature, Liverpool University Press, Liverpool, 2005. Bloom, Harold, The Western Canon: The Books and School of the Ages, Harcourt Brace & Company, New York/San Diego/Londra, 1994. , "Dumbing Down American Readers", The Boston Globe, 24 septembrie, 2003 http: // www. boston.Com /news/ globe/ editorial opinion /oped/ articles /2003 /09 /24/dumbing down american readers/ , ed., Bloom
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în una dintre regiunile-gazdă (alta decât cea din care provin). După această clasificare arbitrară, din primele 500 de corporații din lume (conform topului realizat de revista Forbes), Rugman identifică doar 9 corporații globale, și anume: IBM, Sony, Philips, Nokia, Intel, Canon, Coca-Cola, Flextronics și LVMH13. Restul sunt biregionale (inclusiv McDonald’s, British Petroleum, Unilever, Roche), orientate către regiunea-gazdă sau, cele mai multe, orientate către regiunea de origine (inclusiv Wal-Mart, General Motors, Ford). Personal, nu sunt de acord cu această abordare, pentru că se rezumă
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
ajunsese să fie amenințată cu pierderea poziției de lider de piață, moment în care și-a orientat atenția către Fuji Xerox, o întreprindere mixtă creată cu Fuji Photo și conservată până în acel moment. Principalii concurenți pe piață sunt în prezent Canon și Kodak. Figura 4.3 - Structura alianței MIPS (Sursa: Gomes-Casseres, 1996) Notă: Această constelație a apărut la mijlocul deceniului 9, organizându-se în jurul unui producător independent de microprocesoare, MIPS, și a atins apogeul în 1991. Constelația a inclus parteneriate și licențe
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
ordine sinteză constructivă, clasică, integrală”. În ciuda aparențelor, asemenea postulate nu contrazic, totuși, respingerea „gramaticii” și a „logicii”; căci noua „gramatică” și „logică” a poeziei se vrea expresia unei ordini construite de poet, cu totul alta decât cea moștenită, ținând de canoanele discursivității și în corespondență cu o ordine a realului. Poezia nouă, ca și arta de avangardă, se vrea esențialmente antimimetică, evadată - cum se putea citi în manifestul revistei Integral - din „pastișul etern natural”. Altfel spus, „construcția” poetică își mărturisește insubordonarea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de la Dosoftei și Bolintineanu până la Eminescu, Arghezi și Nichita Stănescu. În atare perspectivă, Levantul transcende chiar capcanele neoavangardei și ridică parodicul la condiția lui pură, cu o invenție verbală uluitoare, în consonanță cu geniul limbii române. Dar tocmai fidelitatea față de canonul postmodernist, care elimină din artă dimensiunea profunzimii, exersându-se exclusiv ca invenție verbală (dincolo de care tronează nimicul), face din Levantul o operă intraductibilă, într-un context cu mult mai acut decât sunt "intraductibili" Eminescu sau Creangă. Faptul rezultă din condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
profunzimii, exersându-se exclusiv ca invenție verbală (dincolo de care tronează nimicul), face din Levantul o operă intraductibilă, într-un context cu mult mai acut decât sunt "intraductibili" Eminescu sau Creangă. Faptul rezultă din condiția exclusivă de experiment la care invită canonul postmodernist. Interesant că și colegul său de generație, Daniel Corbu, e nevoit să constate: "Din păcate, experimentul a fost aplicat cu predilecție poeziei române scrise până la el. fie-mi permis să spun că e vorba de un experiment postmodernist limitat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
intertextualității (care la Eugen Barbu s-a numit plagiat, dar nu și la textualiști!), dar și din Eliot și alți autori celebri, fără să se ridice valoric peste Levantul. Înseamnă că în altă parte e hiba și ea vine dinlăuntrul "canonului", care a constrâns un talent extraordinar ca Mircea Cărtărescu să scrie o capodoperă incapabilă să fie capodoperă, chiar și în sensul neșansei de a accede în alte limbi. Cauza vine din credința că maniera poate înlocui stilul. Eroarea aceasta pare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Wittgenstein au ținut cont creatori ca Nichita Stănescu și Umberto Eco (în Numele trandafirului, bunăoară, unde și amintește de îndemnul lui Wittgenstein), dar nu și urmașii lor postmoderniști, dat fiind faptul că Eco trece un mare teoretician și practician al noului canon. La drept vorbind, ceea ce va supraviețui din Levantul ține de translingvistic, iar nu de efortul jocului parodic. O normă a canonului afirmă că artistul postmodern și-a pierdut inocența și, în consecință, el va trăi și va crea, fatalmente, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dar nu și urmașii lor postmoderniști, dat fiind faptul că Eco trece un mare teoretician și practician al noului canon. La drept vorbind, ceea ce va supraviețui din Levantul ține de translingvistic, iar nu de efortul jocului parodic. O normă a canonului afirmă că artistul postmodern și-a pierdut inocența și, în consecință, el va trăi și va crea, fatalmente, sub semnul parodicului. Mircea Cărtărescu o afirmă în scrierile sale teoretice și-și face o glorie din asta. Însă un comentator perspicace
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cultural nu poate avea viață lungă, fiind sortit pieirii, ca orice modă. Aceasta este fața ușor de deconstruit, cel puțin la nivel teoretic, a postmodernismului. Există, însă, un postmodernism al elitelor, în pofida faptului că noțiunea nu mai are relevanță în canon. Adrian Dinu Rachieru a putut scrie o carte cu titlul Elitism și postmodernism. Voi numi acest product postmodernism înalt. Cu el, merită, într-adevăr, să te confrunți. III. POSTMODERNISMUL ÎNALT (I) La noi, conceptul de postmodernism a fost consacrat după
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care, la drept vorbind, în România, s-a așezat temeinic pe o tradiție de două veacuri. Lucian Sârbu, comentând, pe internet, reacțiile la stufoasa carte a lui Patapievici, Omul recent 84, scria în 2002 că sub raportul "relativizărilor" (dimensiune a canonului postmodernist), "România a fost în ultimii 12 ani cea mai postmodernă țară de pe pământ". Din păcate, o postmodernitate "malignă", care a permis politicienilor, industriașilor, miliardarilor de carton să se plieze după cum a bătut vântul. Astfel, un director de întreprindere de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
modernismului înalt, ci o împlinește, arătându-i toate precaritățile. Încât, iată, departe de a ieși din hățiș, ne afundăm tot mai mult în tenebrele lui. Derrida pretinde că pornește de la momentul nietzschean al eliminării fundamentului. Îndeplinește, așadar, condiția primă a canonului postmodernist. Ca și discipolul său Deleuze, el consideră că nu există repetiție pură a Identicului. Deci nu există Centru incoruptibil, acesta fiind o mistificare a metafizicii și a teologiei. Și nu există, fiindcă, nerepetându-se, nu poate fi cunoscut. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu l-a mai luat în seamă și postmodernismul și-a continuat cariera și după moartea autorului, începând, totuși, să bată în retragere prin chiar reprezentanții săi de frunte, care se vor lepăda rând pe rând de credința că noul canon a răsturnat tot ce-a gândit Europa în apogeul ei cultural din secolul al XX-lea. Inumanul, cuvânt care ar putea pleda, mai departe, pentru o atitudine postnietzscheană, al acelui omenesc prea omenesc, aduce o dezicere răspicată de credința că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
refugiul în droguri, în pornografie, în pedofilie, în violență etc. Așa se și explică ceea ce am numit triumful lui Zombie, duhul înspăimântător infantil al morții ieșit din jungla africană. Spre deosebire de cei care au pariat pe noutatea absolută a unui alt "canon", Lyotard concede că inumanul impune renunțarea la răstălmăcitorul prefix postși înlocuirea lui cu altul, re-. Desigur, Lyotard nu se gândește la imposibilul remodernism. Nu se gândește nici la dublarea prefixului post-, care a dat post-postmodernism, după mai vechiul exemplu al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de identificare cu orice control social, cu orice comunicare. Lyotard și Foucault au o veritabilă spaimă de a nu fi prinși într-o nouă metapoveste despre emancipare, spre deosebire de Habermas care s-a implicat politic. După opinia lui Rorty, un nou canon s-ar preta la o sinteză între Habermas, Foucault și Lyotard, în care vechea nevoie de religie a omului să se confunde cu preocupările concrete de zi cu zi, încât omul să se plaseze în ceea ce Lyotard numește sublim: "Cei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de 15 ianuarie 2000, în cotidianul de largă audiență România liberă, adică exact la 150 de ani de la nașterea poetului, H.-R. Patapievici scria, la modul profetic, că "steaua lui Eminescu a apus" pentru totdeauna. De ce? Tocmai fiindcă așa prezice canonul postmodernist: "Ca poet național, el nu mai poate supraviețui, deoarece noi ieșim din zodia naționalului". Al doilea motiv profunzimea: Profund el nu poate fi considerat deoarece categoria profundului, nefiind postmodernă, nu mai are curs". Bineînțeles, coroborarea cu modelul german nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e chiar cel ce nu poate fi. Și pentru a pune punctul pe i, filosoful postmodernist conchide: "Din punct de vedere politic, Eminescu este irecuperabil". Cu asta suntem luminați asupra ravagiilor pe care le declanșează ideologizarea și politizarea postmodernismului, după canonul Noii Stângi Americane. De aici și până la a spune, precum Călin Vlasie, că Eminescu este idiotul național n-a mai rămas decât un pas. IX. CLASICIZAREA POSTMODERNISMULUI 1. Retractări și excese. În varianta lui ideologizată și politică (mai puțin în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ajuns la aberații de felul celor emise de un Patapievici, Călin Vlasie ș. a., aberații care au reușit să-i dezguste până și pe emitenții lor, încât unii au ajuns la "înțelepciunea" că e vremea să se dezică măcar parțial de canonul divinizat până mai ieri. (Patapievici însuși, de exemplu, prin teoria "omului recent", recunoscut ca o creație a postmodernității.). De altfel, soarta conceptului, pe alte meleaguri, îi silește la retractări și revizuiri, fiindcă omul fără identitate își mulează ființa mereu după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]