4,072 matches
-
conducerea lor. La "aprobati" exista un al doilea conducător care prelua hățurile când "apobates" săreau din atelaj; în listele cu învingători sunt menționate ambele nume ale celor doi conducători. Imagini ale acestui tip de competiție arată războinicii fiind înarmați, purtând căștile și scuturile, urcați în spatele carelor de cursă. Unii cercetători istorici consideră că evenimentul a păstrat tradițiile războiului homeric. Romanii au preluat cursele cel mai probabil de la etrusci care la rândul lor l-au împrumutat de la greci, dar romanii au fost
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
da drumul hățurilor și erau târâți pe pistă până erau uciși sau reușeau să se elibereze singuri. În scopul tăierii hățurilor și eliberării în caz de accident, ei purtau asupra lor un cuțit curbat denumit "falx". De asemenea, mai purtau căști și alte elemente de echipament cu rol protector. În fiecare cursă putea exista un număr dat de echipe pe care facțiunile le puteau înscrie și care puteau coopera și coaliza pentru a-și maximiza șansele împotriva altor oponenți, forțându-i
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
Casca de scafandru (cască rigidă) este componenta principală a echipamentului de scufundare cu alimentare de la suprafață utilizat de către scafandrii profesioniști. Casca are rolul de a asigura scafandrului alimentare cu amestec respirabil (aer sau amestec gazos sintetic Heliox), protecția capului, comunicații cu
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
Casca de scafandru (cască rigidă) este componenta principală a echipamentului de scufundare cu alimentare de la suprafață utilizat de către scafandrii profesioniști. Casca are rolul de a asigura scafandrului alimentare cu amestec respirabil (aer sau amestec gazos sintetic Heliox), protecția capului, comunicații cu suprafața, vizibilitate sub
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
Casca de scafandru (cască rigidă) este componenta principală a echipamentului de scufundare cu alimentare de la suprafață utilizat de către scafandrii profesioniști. Casca are rolul de a asigura scafandrului alimentare cu amestec respirabil (aer sau amestec gazos sintetic Heliox), protecția capului, comunicații cu suprafața, vizibilitate sub apă. Primele modele au fost în componența echipamentului greu, clasic de scufundare (scafandrul greu), concepute în 1829
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
frații John și Charles Dean. În anul 1837 germanul Augustus Siebe brevetează o variantă perfecționată a aparatului fraților Dean cu care se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare, compus din costum și cască rigidă, alimentat de la suprafață cu pompă de aer. Căștile rigide au fost fabricate și de firmele Dräger AG în Germania, Galeazzi în Italia, Rouquayrol-Denayrouze și Cabirol în Franța, Morse Diving Equipment Company, Schrader, Miller și Desco în S.U.A., Yokohama Diving
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
Augustus Siebe brevetează o variantă perfecționată a aparatului fraților Dean cu care se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare, compus din costum și cască rigidă, alimentat de la suprafață cu pompă de aer. Căștile rigide au fost fabricate și de firmele Dräger AG în Germania, Galeazzi în Italia, Rouquayrol-Denayrouze și Cabirol în Franța, Morse Diving Equipment Company, Schrader, Miller și Desco în S.U.A., Yokohama Diving Apparatus în Japonia, U.R.S.S. etc Casca scafandrului greu
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
de aer. Căștile rigide au fost fabricate și de firmele Dräger AG în Germania, Galeazzi în Italia, Rouquayrol-Denayrouze și Cabirol în Franța, Morse Diving Equipment Company, Schrader, Miller și Desco în S.U.A., Yokohama Diving Apparatus în Japonia, U.R.S.S. etc Casca scafandrului greu este confecționată din cupru și este prevăzută cu același număr de 2, 3, 6, 8, sau 12 prezoane cu care se fixează de plastron cu închidere tip baionetă. Are de asemenea, un număr de 2, 3 sau 4
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
baionetă. Are de asemenea, un număr de 2, 3 sau 4 vizoore cu geamuri. Vizoarele laterale și cele superioare au bare din alamă pentru protecție. Vizorul frontal se poate deschide și închide prin înșurubare. În spate, în partea stângă a căștii se află vana de alimentare cu amestec respirabil cu clapetă antiretur, iar în dreapta este racordul telefonic și supapa de evacuare. Surplusul de amestec respirabil este eliminat prin supapa de evacuare prevăzută cu un resort a cărui tensiune (presiune) poate fi
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
cu clapetă antiretur, iar în dreapta este racordul telefonic și supapa de evacuare. Surplusul de amestec respirabil este eliminat prin supapa de evacuare prevăzută cu un resort a cărui tensiune (presiune) poate fi reglată. De regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu suma dintre presiunea exterioară a apei la adâncimea la care se află supapa și tensiunea reglabilă a resortului. Casca are în interior și o supapă de evacuare acționată cu capul de către
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
tensiune (presiune) poate fi reglată. De regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu suma dintre presiunea exterioară a apei la adâncimea la care se află supapa și tensiunea reglabilă a resortului. Casca are în interior și o supapă de evacuare acționată cu capul de către scafandru. Unele modele sunt prevăzute cu un robinet de apă numit „cocoș” folosit de scafandru pentru prinderea în gură a unui jet de apă pentru curățirea geamului. De-
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
făcut eforturi pentru a se adapta și perfecționa vechiul echipament clasic care devine tot mai greoi și dificil de utilizat. În anul 1966 Bev Morgan și Bob Kirby înființează în Santa Barbara, California, firma Kirby Morgan Corporation, primul fabricant de căști rigide superușoare și de măști faciale de scufundare. În locul costumului clasic fixat de cască cu prezoane și plastron, se utilizează un sistem de cuplare format doar dintr-un inel metalic și un guler din cauciuc. Funcție de modul de alimentare cu
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
mai greoi și dificil de utilizat. În anul 1966 Bev Morgan și Bob Kirby înființează în Santa Barbara, California, firma Kirby Morgan Corporation, primul fabricant de căști rigide superușoare și de măști faciale de scufundare. În locul costumului clasic fixat de cască cu prezoane și plastron, se utilizează un sistem de cuplare format doar dintr-un inel metalic și un guler din cauciuc. Funcție de modul de alimentare cu amestec respirabil al scafandrului, acestea pot fi de două tipuri: Casca rigidă cu alimentare
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
clasic fixat de cască cu prezoane și plastron, se utilizează un sistem de cuplare format doar dintr-un inel metalic și un guler din cauciuc. Funcție de modul de alimentare cu amestec respirabil al scafandrului, acestea pot fi de două tipuri: Casca rigidă cu alimentare la cerere are aceleași elemente componente ca și masca facială, dar în locul cagulei din neopren este o carcasă rigidă fabricată din fibră de sticlă sau bronz. Casca rigidă cu alimentare în flux continuu funcționează în circuit deschis
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
amestec respirabil al scafandrului, acestea pot fi de două tipuri: Casca rigidă cu alimentare la cerere are aceleași elemente componente ca și masca facială, dar în locul cagulei din neopren este o carcasă rigidă fabricată din fibră de sticlă sau bronz. Casca rigidă cu alimentare în flux continuu funcționează în circuit deschis, scafandrul primind un flux continuu de amestec respirabil. Din acest motiv casca nu are un detentor și mască oro-nazală. Casca rigidă în flux continuu are următoarele părți componente:
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
masca facială, dar în locul cagulei din neopren este o carcasă rigidă fabricată din fibră de sticlă sau bronz. Casca rigidă cu alimentare în flux continuu funcționează în circuit deschis, scafandrul primind un flux continuu de amestec respirabil. Din acest motiv casca nu are un detentor și mască oro-nazală. Casca rigidă în flux continuu are următoarele părți componente:
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
o carcasă rigidă fabricată din fibră de sticlă sau bronz. Casca rigidă cu alimentare în flux continuu funcționează în circuit deschis, scafandrul primind un flux continuu de amestec respirabil. Din acest motiv casca nu are un detentor și mască oro-nazală. Casca rigidă în flux continuu are următoarele părți componente:
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
Costumul de scafandru cu cască, denumit și scafandru greu, sau echipamentul greu, clasic de scufundare, este una din cele mai vechi modalități de scufundare profesională. Deși este considerat învechit, în multe țări ale lumii continuă încă să constituie un echipament corespunzător activităților de scufundare profesională
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
amestec respirator este livrat scafandrului în mod continuu. 1691: Denis Papin propune trimiterea aerului comprimat într-un clopot de scufundare cu ajutorul unei pompe de la suprafață, printr-un tub prevăzut cu supape. 1754: Richard Pocoke descrie un costum de scafandru cu cască ce era alimentat de o pompă de aer. 1762: un alt englez, John Smeaton realizează un cilindru suflant antrenat de o roată hidraulică. Apoi, în anul 1779 Smeaton creează chesonul de scufundare cu ajutorul căruia au fost reparate fundațiile picioarelor podului
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
John Wilkinson realizează prima suflantă pe care o instalează în atelierul său din Wilby, Anglia. Acesta a fost primul prototip al tuturor compresoarelor mecanice. 1829: frații John și Charles Dean din Whitsthble, Anglia realizează un echipament greu alcătuit dintr-o cască din cupru și un costum larg confecționat din gutapercă. Într-un manual publicat în anul 1836 frații Dean afirmă că au au reușit să stea sub apă cu acesta 5 ore și 40 minute la adâncimea de 40 m și
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
și 40 minute la adâncimea de 40 m și că nu considerau adâncimea de 60 m imposibil de atins. 1829: tehnicianul naval E.K.Gauzen de la baza navală Kronshtadt de lângă Sankt Petersburg, Rusia, inventează o „instalație de scufundare” alcătuită dintr-o cască metalică prinsă de costum cu o bandă metalică. Ulterior banda metalică a fost înlocuită cu trei prezoane pentru fixarea căștii și mai multă etanșeitate, echipamentul fiind folosit de Marina Rusă până în anul 1880. 1834: americanul Norcross inventează supapa de evacuare
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
tehnicianul naval E.K.Gauzen de la baza navală Kronshtadt de lângă Sankt Petersburg, Rusia, inventează o „instalație de scufundare” alcătuită dintr-o cască metalică prinsă de costum cu o bandă metalică. Ulterior banda metalică a fost înlocuită cu trei prezoane pentru fixarea căștii și mai multă etanșeitate, echipamentul fiind folosit de Marina Rusă până în anul 1880. 1834: americanul Norcross inventează supapa de evacuare a aerului expirat de scafandru din cască. 1837: germanul Augustus Siebe brevetează o variantă perfecționată a aparatului fraților Dean. La
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
bandă metalică. Ulterior banda metalică a fost înlocuită cu trei prezoane pentru fixarea căștii și mai multă etanșeitate, echipamentul fiind folosit de Marina Rusă până în anul 1880. 1834: americanul Norcross inventează supapa de evacuare a aerului expirat de scafandru din cască. 1837: germanul Augustus Siebe brevetează o variantă perfecționată a aparatului fraților Dean. La acest nou aparat, aerul suplimentar ieșea prin supapa laterală a căștii care la nevoie putea fi manevrată cu capul de scafandru din interior. Costumul era complet etanș
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
până în anul 1880. 1834: americanul Norcross inventează supapa de evacuare a aerului expirat de scafandru din cască. 1837: germanul Augustus Siebe brevetează o variantă perfecționată a aparatului fraților Dean. La acest nou aparat, aerul suplimentar ieșea prin supapa laterală a căștii care la nevoie putea fi manevrată cu capul de scafandru din interior. Costumul era complet etanș și îmbrăca scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
din interior. Costumul era complet etanș și îmbrăca scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu o garnitură solidă din cauciuc ce se prindea de pieptar. Casca era detașabilă și se putea fixa de pieptar printr-un filet special. Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu aparatul Siebe se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare cu costum
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]