4,757 matches
-
frigiana Cybele. Fiul acesteia s-a numit Pèrkos sau Peiros și a fost venerat chiar și în epoca Imperiului Roman sub forma de "Heros equitans", un războinic călare, reprezentat uneori pe pietrele funerare romane din Tracia. Cultul zeiței-mamă Pèrke/Tracia, celebrat în peșteri, cunoștea formele extatice ale cultului Cybelei, fiind la rândul său o celebrare a fertilității. Acest cult a influențat probabil atât serbările dionisiace cât și ritualurile de sacrificiu ale orfismului. Tot din Tracia provine, se pare, și latura "apollinică
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
acestei zeițe era cunoscut din Creta până în Tracia sub numele de Zagreus, care era identificat cu Ares, Axiokersos, Orfeu, Rhesus și Zalmoxis. În teogonia orfică, acest zeu devine Dionysos Zagreus, sacrificat în ceremonii în ipostaza unui taur. Acest sacrificiu era celebrat ca hierogamie pe treapta a șaptea a creării universului. Numele Sabazios, atribuit de greci lui Dionis sau lui Zeus, este probabil de origine frigiană, deoarece în Frigia apare teonimul Sabas pentru prima oară, ca graffito pe stânci. La traci a
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
a văzut cum zece zile de-a rândul poporul a stăruit în pocăință, în ziua a zecea (adică, tocmai în ziua de Yom Kipur) Domnul „a iertat păcatul poporului” și i-a dăruit totuși Legea. Cu alte cuvinte, Yom Kipur celebrează, de fapt, milostenia pe care a arătat-o YHWH poporului său. Așadar tema centrală a sărbătorii este ispășirea și iertarea. Ziua începe cu așa numitul „tosefet Iom Kipur" - adică o mică parte a zile precedente este deja „ruptă” de cotidian
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
exclusiv haine de culoarea albă, tocmai pentru simboliza candoarea (nevinovăția obținută prin iertare) a sufletelor lor. Pentru recitarea Rugăciunii de seară este îmbrăcat un "Tallit" (un veșmânt specific pentru rugăciune de formă rectangulară). Ne'ilá este slujba specială care se celebrează numai în ziua de Iom Kipur și încheie sărbătoarea. Iom Kipur se încheie cu sunetul șofar-ului. Foarte mare importanță se acordă textului liturgic în care este narată ceremonia din vechime din Templul din Ierusalim. Cântările sunt pe un ton de
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
3,14” În urmă cu 25 de ani ziua de 14 martie a fost declarată de către Camera Reprezentanților din Statele Unite drept "Ziua numărului Pi" ("The Pi Day"), deoarece această dată din calendar se scrie "3/14". Ziua numărului Pi este celebrată în special în țările anglo-saxone, dar a început de curând să fie sărbătorită și în alte state. Ziua pi este sărbătorită în școli și universități. Mai multe scandări de la MIT includ „3,14159!”.
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
Schulenberg, condotierul Republicii Veneția. Canaletto pictează viața de zi cu zi a Veneției. Tabloul ""Plecarea Bucentaurului pentru unirea cu marea"" (cunoscut și sub numele de ""Nunta Veneției cu marea"", 1926) prezintă principala sărbătoare venețiană care este "Ziua Înălțării la Cer", celebrându-se victoria venețienilor pe mare asupra împăratului german Frederic Barbarossa. Cu această ocazie, dogele - plutind pe bordul "Bucentaurului", o barcă fastuoasă denumită "Bucintoro" - în tovărășia a 200 de vâslași, își aruncă inelul de aur în valurile mării. Tema regatelor de pe
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
ei Persefona. Asemeni misterelor orfice, alături de care probabil s-a dezvoltat în mod paralel, festivitățile misterelor din Eleusis aveau parțial un caracter esoteric, care presupunea inițierea și prin mitul Persefonei denotau credința în nemurirea sufletului. Conform surselor, misterele eleusine se celebrau încă din sec. al VII-lea î.Hr.. Antichitatea lor este confirmată și de descoperirile arheologice. Pe lângă cele două zeițe htoniene, misterele au fost sărbătorite mai târziu la Eleusis și Dionis, numit acolo Iachos, era prezent drept reprezentant al forței creatoare
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
asumau cheltuieli însemnate din cauza animalelor destinate sacrificiilor și erau obligați să postească înaintea procesiunii timp de nouă zile. Festivitățile decurgeau în felul următor: În anul 382 d. Hr., împăratul roman Teodosiu I a interzis cultul eleusin, ca dealtfel toate cultele celebrate prin mistere.
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
2003 papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la demnitatea de Cardinal, numindu-l cadinal prezbiter cu titlul de Santa Maria Ausiliatrice in via Tuscolana, slujire "pro hac vice"; ritul prin care a fost creat cardinal s-a celebrat solemn în San Pietro. În ministerul său de arhiepiscop de Genova a desfășurat activitate în toate formele de apostolat. Într-adevăr, activitatea sa s-a realizat pe liniile anunțate cu documentul de programare trienală: „Curaj, Biserică din Genova, Domnul te
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
laici), într-un spirit de comuniune surprinsă admirabil în expresia „spiritualitate împreună cu...”. Fidel trediției episcopatului genovez a întreținut cele mai bune raporturi cu toate instituțiile locale și cu economia regiunii. Ajutat de capelanii diferitor sectoare de lucru sau instituții au celebrat mai multe Liturghii fie în locurile de muncă fie în instituții (spital, azil, garnizoană, penitenciar etc.) intervenind chiar și în controversele cele mai dificile cu medierea sa. Pe 20 iulie 2004 a prezidat - alături de Președintele Republicii Italiene, Carlo Azeglio Ciampi
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
trei ani), pelerinajele în Polonia, la Malta și în Germania (cu ocazia „Zilei Mondiale a Tineretului”: 2005); a vizitat comunitățile genoveze din Peru și Argentina, unde a primit titlul de „doctor honoris causa” de la Universitatea Catolică din Salta (2005); a celebrat Sfânta Liturghie pentru inaugurarea noii biserici a operațiunii „Mato Grosso” vizitând cu acea ocazie comunitatea din Sierra; de două ori, de la Genova, a fost la Coimbra ca să o întâlnească pe Sora Lucia (de la Fatima), ale cărei funerarii le-a celebrat
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
celebrat Sfânta Liturghie pentru inaugurarea noii biserici a operațiunii „Mato Grosso” vizitând cu acea ocazie comunitatea din Sierra; de două ori, de la Genova, a fost la Coimbra ca să o întâlnească pe Sora Lucia (de la Fatima), ale cărei funerarii le-a celebrat ca delegat al papei Ioan Paul al II-lea (15 februarie 2005. În Dieceză a întâlnit mai toate comunitățile parohiale cu ocazia celebrării Mirului, cu ocazia prezentării noilor parohi, cu ocazia vizitelor pastorale și în alte ocazii mai puțin semnificative
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
Papa Victor I a fost un papă important și energic care a inițiat latinizarea și diminuarea influenței grecești asupra bisericii. Papa Victor I a luat poziție în controversa despre data Paștelui. Opinia lui Papa Victor I, conform căreia Paștele trebuie celebrat în prima duminică de după data de 14 a lunii ebraice Nissan, nu a fost acceptată ca atare de Episcopiile din Est care erau fidele datei „quartodecimana”, astfel Papa a excomunicat pe rând bisericile din Asia Mică, acțiune ce demonstrează creșterea
Papa Victor I () [Corola-website/Science/304283_a_305612]
-
sau „a adormit” conform formulei din Catalogul Liberian folosită pentru a denota moartea sa. Papa Anteriu I fost înmormântat în Catacombele Sf. Calixt, în noua criptă a papilor, unde mai apoi au fost așezați Ponțian și Hippolyt. Papa Anteriu este celebrat ca sfânt pe 3 ianuarie.
Papa Anteriu () [Corola-website/Science/304316_a_305645]
-
al lui Musonius Rufus (92/93 d.H.). Eliberat de Epaphroditus, a predat o vreme filozofia la Romă; odată cu alungarea filozofilor din Romă de către Domițian (cca 93 d.H.), a mers în Epir, stabilindu-se la Nicopolis, unde a întemeiat o școală celebra, cu discipoli remarcabili, între care s-a distins Arrian. Acestuia i se datorează faptul că învățăturile lui Epictet au ajuns până la noi: Arrian le-a grupat, ca Diatribai, probabil în opt cărți (la care se pare că se adăugau douăsprezece
Epictet () [Corola-website/Science/304353_a_305682]
-
și cu sufletul de penitent. Sărbătoarea Anului Nou ebraic durează 2 zile atât în Israel cât și în diaspora, aceasta este însă numai o tradiție recentă. Sunt mărturii precise că încă în secolul al XIII -lea,la Ierusalim, ea se celebra numai o singură zi. După Sfintele Scripturi ale iudaismului durata sărbătorii este de numai o zi. Acesta este motivul pentru care unele curente (mișcări spirituale) iudaice (cum sunt de ex. karaiții) o observă numai în prima zi. Iudaismul ortodox și
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
15); Sărbătoarea Săptămânilor sau Shavuot sau Sărbătoarea Primițiior (Rusaliile iudaice) (cf. Exod 23,16; Levitic 23,15-21) și Sărbătoarea Corturilor sau a recoltei (cf. Exod 23,16; Levitic 23,33-43). Este foarte posibil ca, în antichitate, sărbătoarea să fi fost celebrată în mod diferit. Prima referință la obiceiul sărbătorii este prezentă în cartea profetului Ezechiel (Ezechiel, 40,1). În Levitic (25,9) se spune că Jubileul, care începe chiar în ziua de Roș hașana, este primit cu sunet de trâmbițe. Conform
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
Săptămânilor sau a Primițiilor recoltei (Pentecoste = 50 de zile după Paști) a păstrat semnificația originară de sărbătoare de mulțumire, de recunoștință pentru recoltă. O trăsătură importantă a calendarului sărbătorilor evreiești este importanța dată numărului de „7”. Sabatul era și este celebrat o dată la fiecare șapte zile; luna nouă a celei de-a șaptea luni era celebrată cu solemnitatea cea mai mare (cf. Levitic 23,24u.; Numeri 29,1-6; Nehemia 8,2-9); Anul sabatic era prăznuit la fiecare șapte ani iar Anul
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
de sărbătoare de mulțumire, de recunoștință pentru recoltă. O trăsătură importantă a calendarului sărbătorilor evreiești este importanța dată numărului de „7”. Sabatul era și este celebrat o dată la fiecare șapte zile; luna nouă a celei de-a șaptea luni era celebrată cu solemnitatea cea mai mare (cf. Levitic 23,24u.; Numeri 29,1-6; Nehemia 8,2-9); Anul sabatic era prăznuit la fiecare șapte ani iar Anul jubiliar la fiecare 50 de ani (7x7). Sărbătoarea Pentecoste cădea 7 săptămâni după Paști; Sărbătoarea
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
Paști; Sărbătoarea Paștelui unită cu cea a Azimilor dura 7 zile. Același lucru se întâmpla și cu Sărbătoarea Corturilor. Marea zi a ispășirii și Sărbătoarea Corturilor cădeau din 2 în 2 ani în cea de-a șaptea lună. Sărbătorile erau celebrate, de obicei, prin odihnă (repaus) și prin vizită la sanctuar (cf. Exod 20,10; Levitic 32,3.31.ș.a.) Legea a poruncit expres că fiecare om trebuie să apară înaintea Domnului în cele trei mari sărbători ale anului (cf. Exod
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
cf. Judecători, 21,21); însă de trei ori pe an, toți fii lui Israel trebuiau să participe la marile celebrări naționale: Paștele și Sărbătoarea Azimilor (Exod 12,1-20; 23,15). Aceste două sărbători, care conțineau elemente pastorale și agricole, erau celebrate împreună în amintirea eliberării lui Moise din Egipt (Exod cap: 11-12). Sărbătoarea începea în ziua a 14-a a „primei luni”: Nisan și durau o săptămână. Sărbătoarea Săptămânilor sau Sărbătoarea Recoltei (Exod 23,16; Levitic 23,15-21). Cunoscută mai mult
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
Cunoscută mai mult cu numele de Șavuot, este celebrată 50 de zile după începutul Paștelui. În mod esențial, este o sărbătoare agricolă, în care sunt oferite Domnului primițiile recoltei. Sărbătoarea Corturilor (Exod 23,16; Levitic 23,33-43). Sărbătoare de toamnă, celebrată la sfârșitul recoltei. Poporul trăia 7 zile în corturi confecționate din ramuri. Și în cazul acestei celebrări este vorba de o sărbătoare esențial agricolă de mulțumire, dar ea mai amintea și zilele peregrinării și șederii poporului în corturi în timpul peregrinării
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
vechi era însoțită și de banchete speciale și de sacrificii familiale (cf. 1 Samuel 20,5.24), uneori, pe timpul celebrării ei erau consultați și profeții (cf. 2 Regi 4,23). Cu ocazia Lunii noi din luna a 7-a era celebrată o „sărbătoare a trâmbițelor” specială (cf. Numeri 29,1). Anul sabatic. Prin lege pământul era lăsat să „se odihnească”la fiecare 7 ani odată (cf. Levitic 25,1-7), îar odată la 50 de ani (7x7) era „Anul jubiliar” (cf. Levitic
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
în funcție de faptele sale, și face un decret pentru anul următor. Sărbătoarea se caracterizează prin porunca specială de suflare în corn (șofar). Ziua Ispășirii (Levitic 16). În cea de-a 10-a zi a celei de-a 7-a luni era celebrată o sărbătoare anuală specială, însoțită de mărturisirea și ispășirea păcatelor. Mai erau celebrate și alte sărbători, care nu sunt menționate în legile ebraice. Una dintre ele era Purim, care comemora eliberarea evreilor de planul ucigaș al lui Aman (cf. Estera
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
prin porunca specială de suflare în corn (șofar). Ziua Ispășirii (Levitic 16). În cea de-a 10-a zi a celei de-a 7-a luni era celebrată o sărbătoare anuală specială, însoțită de mărturisirea și ispășirea păcatelor. Mai erau celebrate și alte sărbători, care nu sunt menționate în legile ebraice. Una dintre ele era Purim, care comemora eliberarea evreilor de planul ucigaș al lui Aman (cf. Estera cap. 9); o altă sărbătoare - instituită mulți ani mai târziu - era Sărbătoarea dedicării
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]