46,651 matches
-
și se simțea mai bine. - Doamne, ajută-mă să-i pot vorbi despre preot și să-l pot convinge despre necesitatea și folosul mărturisirii și Împărtășaniei, se ruga ea mai departe. Într-o seară, îndrăzni să-i spună: - Leonid, să chem preotul să te mărturisești, că nu te-ai mărturisit tare demult. O să ți se facă mai ușor după aceasta, ai să vezi. Propunerea a fost respinsă, nu a dorit să audă de preot, avea parcă o frică. Nu, și gata
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
omule? Știi că te așteaptă iadul și pieirea? - O să mă mărturisesc, dar acum n-am putut. - Dar dacă nu mai ajungi până altădată, ce faci? El n-a răspuns nimic. Peste câteva zile, tanti Alexandra i-a zis iar: - Mai chem o dată preotul, dacă nu te mărturisești nici de data aceasta, să știi că mori așa. - Las’ să vină, a zis el. A venit părintele și bolnavul s-a mărturisit. După mărturisire a adormit. Avea față luminoasă și liniștită. Când s-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și costumele pe care le avea ea. Era la noi în sat o vorbă, care zicea că haina frumoasă îl face și pe omul urât frumos, dar dacă mai era și frumos?... Cam așa era în cazul Galinei, cum o chema. Flăcăul se îndrăgosti de ea. Nu după mult timp, se căsătoriră. Erau fericiți, trăind în dragoste și înțelegere. Bunicăi Dosia nu-i mai trebuia nimic pe lume, decât să-i vadă mereu așa. Au trecut cu traiul în casa lor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mea, Doamne, m-ai aflat dormind somnul cel adânc și greu. Ai așteptat ceva timp ca să mă trezesc, dar eu continuam să dorm în nesimțire. M-ai atins cu mâna Ta, am simțit, dar nu mă puteam trezi. M-ai chemat pe nume. Am auzit bine glasul Tău și am deschis ochii ca să te văd. Era plină de o lumină casa mea, care emana o căldură ce-mi mângâia sufletul. Mă priveai cu ochi plini de dragoste și, zâmbind, mi-ai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se vedea bine că îndura frig. Mie mi se făcuse milă de ea și îi dădusem paltonul meu, dar îi accentuasem că, pe urmă, trebuia să mi-l întoarcă. Mă trezisem. Copilul stătea aproape nemișcat în patul său. L-am chemat pe nume, l-am scuturat puțin și atunci îmi dadusem seama că el nu putea reacționa. Speriată tare, îl trezii pe soțul meu, povestindu-i ce se întâmplă. El îmi zise să îmbrac imediat copilul, se îmbrăcă și el, îl
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-mi găseam liniștea, aveam un sentiment că nu mă aflam unde trebuia să mă aflu. Așa a durat, până când i-am mărturisit unei colege mai în vârstă, care mergea la biserică. Ea mă ascultă și doar atât îmi zise: „Te cheamă Domnul la El.” Mi-a fost greu până m-am dus prima dată, pe urmă n-am mai putut să nu mă duc. Duminicile mele sunt acele pe care mi le petrec în biserică cu Domnul împreună. Mai târziu, înțelesesem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de la intrare, Alexandra se întâlni cu directorul școlii. Salutându-l cu „Hristos a Înviat!”, copila se feri frumos într-o parte, așteptând ca acesta să treacă. Directorul o privi, fără să-i răspundă la salutare, și o întrebă cum o cheamă și din ce clasă era. Copila îi spuse numele și clasa și intră fericită în școală. Până la începutul primei lecții, mai erau vreo zece minute. Înainte de a intra în clasă, învățătorii treceau toți mai întâi prin cancelarie, pentru a se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
deprinde meseria de zidar. Pricepea multe lucruri și le deprindea foarte ușor. Tot ce făcea, făcea cu suflet, iar lucrările lui nu puteau să nu fie apreciate. „Tânărul acesta are mâini de aur”, obișnuiau să zică oamenii despre el. Fusese chemat să-și facă serviciul militar în Lituania. Acolo, cunoscuse cea mai bună perioadă din viața sa de până atunci. Îi plăceau foarte mult ordinea și condițiile de acolo. Datorită hărniciei și priceperii de care dădea dovadă în meseria sa, ascultării
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
copiii la mama sa din satul vecin și se întorceau seara acasă. Băieții creșteau și începeau să nu o asculte. Ea era neputincioasă, mai ales că nu avea nici nădejde, nici credință în Domnul, care nu te lasă atunci când îL chemi în ajutor, dacă crezi cu adevărat în El. Vecinul lor, moș Ion Dascăl, își așezase toți copiii la locul lor și, de sărbători, veneau toți împreună, copii și nepoți, umplând de bucurie sufletele lor. Cu vecina lor, nu puteau discuta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părere de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-au rostit. Se eliberează pe sine de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat de nenorocire. Prorocul David constată despre omul blestemat că el singur își cheamă blestemul prin depărtarea sa de Dumnezeu. „Și a iubit blestemul și va veni asupra lui, și n-a binevoit binecuvântarea și se va îndepărta de la el”. Blestemul îl poate ajunge pe om numai dacă se va lipsi de binecuvântarea lui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
este fictiv, dar rezumă o situație tipică pentru practica de intervenție locală de dezvoltare (vezi în Voicu et al., 2002). „Fondul” ar putea fi Fondul Român de Dezvoltare Socială (FRDS), iar comunități care depun cereri la Fond, indiferent că se cheamă Satu Nou sau Poiana, sunt multe în țară1. Este acțiunea de la Satu Nou un posibil exemplu de dezvoltare comunitară? Dar dacă procesul ar fi fost pornit nu de la un grup de inițiativă locală, ci de la un facilitator venit de la un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
sporită de unitate valorică a membrilor ei. Sursele orientării comunitare pot fi asociate în principal cu interacțiunea, similitudinile de status sau opțiunile personale. Dacă probabilitatea de unitate valorică este dată de similitudinile de status (rezidență, ocupație, vârstă, etnie etc.), se cheamă că avem de-a face cu comunități de tip „etic”1. Comunitățile de tip „emic” sunt cele în care unitatea valorică nu mai este de tip potențial, ciactual, și pot fi comunități de credință, de prietenie, ideologice etc. Comunitățile acționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
a abilității sociale locale de autoorganizare. Similar, dacă ocazia respectivă este folosită pentru demararea unui proiect comunitar, atunci hramul poate avea o funcție de DEVCOM. Exemplul trimite la marcarea distincției dintre „DEVCOM”, „acțiune comunitară” și „acțiune cu funcție de DEVCOM”. Ceea ce se cheamă „asistență comunitară” (community work) este un gen de DEVCOM în care accentul se pune pe mobilizarea comunității în special pentru a rezolva probleme ale grupurilor vulnerabile (Harris 2001, p.1). Dar organizarea unei mișcări sociale pentru oprirea unei investiții poluante
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
funcționării noii instituții nu a permis însă o structurare consistentă a efectului respectiv. Indicele dezvoltării satelor la nivelul anului 1998, înainte de apariția PL, indică aceeași ierarhie de dezvoltare între cele trei categorii de comune. Dacă selectivitatea adoptării inovației care se cheamă PL se menține în același sens, cu rata de adoptare mai mare la nivelul comunelor bogate, atunci este de așteptat ca instituția PL să contribuie la accentuarea decalajelor de dezvoltare dintre comunele județului. De aici nu rezultă o evaluare negativă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
investiție pentru educație și starea de sănătate este diferit față de cel care duce la adoptarea unor valori. Adeziunea de credință, convingerea sunt specifice valorilor. Valorile sunt entități culturale care se pot converti în bunuri materiale, productivitate, putere etc. Ceea ce se cheamă „spirit întreprinzător”, spre exemplu, reprezintă o configurație de valori - asumarea riscului calculat, deschidere la nou, valorizare a muncii etc. - favorabile productivității sporite. Tipul de capital nu este dat însă de funcția sa. Orice formă de capital - material, uman, social sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
lucru pentru ca în final (5) să se ajungă la acțiune 1. Același model de elaborare a proiectelor DEVCOM, pornind de la experiența locală, cu membrii comunității ca profesori și cu facilitator ca elev, este prezent și în cazul a ceea ce se cheamă „evaluare rurală participativă” (participatory rural appraisal, PRA, dezvoltată de Robert Chambers, apud Castelloe, Gamble, 2005, pp. 267-271). Principiile esențiale în PRA sunt: localniciisunt experții; fii cuprinzător ca facilitator și ia informații de la categorii sociale diverse; localnicii să fie cei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
etnice, este favorizată de niveluri reduse ale educației și ale consumului de literatură. Sub aspect teritorial, mediile cele mai favorabile segregării etnice extreme sunt satele relativ dezvoltate, omogene din punct de vedere etnic. Regionalizări identitare 1tc "Regionalizări identitare1" Ceea ce se cheamă, cu o sintagmă deja supralicitată, tranziție postcomunistă este, în bună măsură, și căutare de definiții sociale cu caracter identitar. Exemplul etnic este cel mai vizibil, cel mai dramatic invocat, cu cea mai încărcată și mediatizată istorie evenimențială. Nu trebuie uitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
desolidaritate sau de conflict. La rândul lor, relațiile de solidaritate pot fi comunale sau comunitare dacă sunt asociate cu sentimentul de apartenență comună sau de tip asociativ (distincție echivalentă cu cea a lui Tönnies dintre „comunitate” și „societate”). Ceea ce se cheamă sociabilitate poate fi identificat, în sens larg, cu relațiile sociale de tip solidar, aducătoare de beneficii reciproce. Acest sens al conceptului este mai aproape de concepția weberiană decât de cea a „sociabilității” lui Simmel (1964, pp. 40-57). Pentru Simmel, sociabilitatea este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
își spăla șosetele, le spăla mereu, crezând că poate spăla rușinea fetei, da, era rușine să umbli cu băieți, dar de ce să-ți curgă sânge? N-ar fi întrebat pentru nimic în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și ea este bolnavă, dar ea nu umblase cu băieți. Nici măcar nu se gândea la ei. Cochetăriile și hârjoneala colegelor, înghesuite de băieți printre hainele din cuier, îi făceau scârbă. Țipau, ieșeau de acolo cu fețele congestionate și cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
într-un suspin, mă uit înlemnită la ea, ar trebui să fac ceva, totul a înțepenit, suntem statui de piatră, statui de nisip, o gălăgie cumplită umple casa, au venit vecinii, când au venit vecinii, și de ce, cine i-a chemat, copila se uită desfigurată de spaimă la mama ei, stă undeva într-un colț, ceilalți copii plâng înghesuiți în brațele unei femei mătăhăloase, cineva să cheme salvarea, răcnește tatăl meu, de mult a mers cineva după ea, zice un glas
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
umple casa, au venit vecinii, când au venit vecinii, și de ce, cine i-a chemat, copila se uită desfigurată de spaimă la mama ei, stă undeva într-un colț, ceilalți copii plâng înghesuiți în brațele unei femei mătăhăloase, cineva să cheme salvarea, răcnește tatăl meu, de mult a mers cineva după ea, zice un glas de om, altul a pornit în galop spre oraș, mama deschide ochii, zâmbește spre mine, mi se înmoaie picioarele, nu mai am aer, lumina dispare din jurul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
celelalte, ci se întâlnește singură cu el, acolo printre copaci, prin aerul rarefiat, descoperă împreună cu El muzica, i-a mai spus că stareța nu este în măsură să înțeleagă cum ajunge ea la Dumnezeu, ea singură găsește Calea, El o cheamă de câte ori este pregătită pentru această călătorie și de fiecare dată, adaugă ea, cu un fel de fericire așternută pe chip: "doar tu vei înțelege, cândva, ce-ți spun acum, ele nu sunt decât niște găini". Pe Di, așa îi spunea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
27 de ori mai mare decât populația australiană, e nevoie să-și administreze cu maximă raționalitate resursele naturale, oamenii și energiile culturale. Mă uit la aborigenul metisat, am senzația unui spectacol de operetă, turistul trece în pielea sociologului. Europa este chemată să-și revizuiască proiectul politic, în cazul în care îl are, sau să creeze unul bun pentru tendințele de globalizare greu de controlat de comunități mici. Piatra de încercare a modelului filosofic european stă în felul în care vor fi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce vrei, dar întrebarea e alta, cum o să mă sinucid, tot amân această hotărâre capitală, cred că am s-o fac trăgând sacul de nailon în cap, zice femeia lui Kurt Vonnegut, uite că nu mai știu nici cum o chema, nici cum se intitula cartea, este inadmisibil să nu știu astfel de lucruri, deci am să trag sacul de nailon în cap, cel în care este împachetată rochia, economie de mijloace și de energie, da, cred că e o hotărâre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-l lase în mizeria lui dacă așa îi plăcea, "acum a venit una din România, o pensionară, fostă profesoară, care îi trage clopotele, măgarul este atât de îndrăgostit că nu vede nimic în jurul lui, Marilena asta, sau cum o fi chemând-o, poate să-i ia toți banii din bancă, el este fericit să fie jefuit de Marilena, să vezi minte de boșorog, eu care trăgeam niște partide de sex cu el de se cutremura cartierul, n-a vrut să scoată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]