KorAP: Find »[drukola/base=chinui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...156 157 158 ...292 >

7,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

Vai, Doamne, ce s-a mai întâmplat acum? Luca și-a cerut nenumărate scuze și a promis c-o să se revanșeze față de ea, dar a anunțat-o că trebuie să se ducă să-l vadă pe Paolo, deoarece copilul era chinuit de dureri, iar Sofia bănuia că a făcut apendicită și, în fond, băieții erau și copiii lui, așa că trebuia și el să-și asume o parte din responsabilitatea creșterii lor și la modul fizic, nu numai din punct de vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
rămânea cu Tusea în spinare pentru cel puțin o oră. Zece minute mai târziu, ceilalți plecaseră, iar Bill își adusese din mașină mereu prezenta trusă cu scule, iar acum se așezase la picioarele ei, uitându-se la balamaua stricată și chinuindu-se să îndese un șurub la locul lui. Să știi că n-o face cu răutate, a bolborosit el cu o voce înfundată, din cauza ușii de la dulap care făcea zis în calea sunetelor. —Poftim? Susan era sincer nedumerită în legătură cu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
era încă una dintre ideile greșite despre lumea modernă ale neveste-sii. Și înmormântarea, a continuat el. Sincer, nu știu cum am reușit să facem față. Chipul i s-a contorsionat din cauza durerii, iar Susan și-a dat seama că bărbatul se chinuia să se țină în frâu. Nu e normal să-ți îngropi propriul copil, nu-i așa? Susan a clătinat din cap în semn că „așa e“, dar n-a scos nici un cuvânt. Nu avea ce să-i spună ca să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-i ejaculezi în gură, dar n-am observat să te fi plâns de chestia asta, a mârâit ea. De obicei, Julia era o tipă dură, numai că acum, în mod inexplicabil, era pe punctul să izbucnească în lacrimi. Ea se chinuia de zor să fie soția perfectă - era frumoasă, o bucătăreasă fantastică și o artistă în materie de sex - dar, în permanență, era subminată de o femeie care, din punctul ei de vedere, nu avea nici unul dintre atributele alea. Clipind repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Inițial, Jake a devenit un soi de Henry Kissinger în miniatură, făcând naveta între locuințele părinților, găsind scuze ca s-o protejeze pe maică-sa și luptând în colțul lui taică-su în fața Belindei. Tocmai când Fiona și David se chinuiau să-și adune bani ca să cumpere o casă împreună, o halcă zdravănă din veniturile câștigate cu greu de David s-a scurs în buzunarele unui avocat specializat în divorțuri, deoarece bărbatul se lupta să obțină mai mult acces la fiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
de pe pașaport. Susan a izbucnit în râs și a clătinat din cap. Ești incorigibilă! a declarat ea, după care s-a uitat la ceas. Deci n-o mai așteptăm decât pe Fiona. —Ajunge și ea imediat. Tocmai am văzut-o chinuindu-se să-și parcheze cutia de Coca-Cola pe roți, pe care o numește mașină. Nu mai fii așa de snoabă, a mustrat-o Susan. Ea și David nu sunt plini de bani ca tine și James. —A, dar nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
decât să-i afecteze pe copiii tăi. Alison era pe punctul să iasă din casă și să plece, dar, dintr-odată, a simțit că ușa îi este împinsă peste picior. S-a întors și-a văzut-o pe Sofia încruntată, chinuindu-se s-o tragă înapoi, în casă. Femeia a reușit s-o recupereze, a închis ușa, după care s-a întors către Alison. Ochii îi scoteau fulgere de mânie. Să nu mai sugerezi niciodată că nu știu ce e mai bine pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ar pune pistolul la tâmplă și mi-ar cere să aleg între tine și băieți, atunci i-aș alege pe ei fără să clipesc. Și-atunci când o să ai și tu copii, o să înțelegi ce vreau să spun. Alison a tăcut, chinuindu-se să-și controleze nodul din gât. Femeia înțelegea deja la ce se referea soțul ei și niciodată nu i-ar fi cerut să aleagă între ea și băieți. Devotamentul lui față de copii îl făcea și mai special în ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
beției și o concepuseră în aceeași stare, pentru ca la scurt timp să-și încheie uniunea și așa prost inspirată. Susan nu-și cunoscuse niciodată „tatăl“ și nu știa sigur nici măcar dacă bărbatul mai era în viață. Mama ei, Bev, se chinuise să o crească vreo câteva luni, dar vecinii de pe stradă chemaseră autoritățile fiindc-o auzeau pe Susan plângând isteric noapte de noapte. Când doi asistenți sociali au apărut la ușă neanunțați, au găsit-o pe Bev într-o stare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
dea seama c-a eșuat lamentabil. Momentele ocazionale de respiro, cum era acela, aveau să fie folosite ca să-și reîncarce bateriile. Acum Susan abia aștepta s-o revadă pe Milly a doua zi de dimineață. — Am ajuns. Nick s-a chinuit, câteva secunde, cu cheia de la intrare, apoi s-a prăbușit în cameră. A reușit însă rapid să-și recapete demnitatea. Stând unul lângă celălalt în baie și spălându-se pe dinți, Susan i-a zâmbit bărbatului în oglindă. — A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ieșite din comun, Nick. De asta au femeile hormoni, utere și toate celelalte ustensile de reproducere care ne fac atâtea probleme în viață. Susan s-a frecat la ochi străduindu-se să ignore senzația de deznădejde de care era invadată, chinuindu-se să găsească puterea să ducă discuția până la sfârșit și să obțină o concluzie. Nu voia să abandoneze înainte să spună tot ce avea de gând să spună. —O iubesc pe Milly de parc-ar fi copilul meu, dar adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
să afle mai multe detalii. Mi s-a părut că s-au înțeles foarte bine, nu? Jade a dat din cap. Da, și-au descoperit o pasiune comună pentru filmele alea străine așa de plicticoase la care Paul tot se chinuie să mă târască. Așa că se pare că de-acum o s-o ia pe ea la film, iar eu o să scap de corvoadă. — Ce idee bună! a exclamat Julia fericită. Se pare că au multe în comun. Julia a așteptat până când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
vreau! Fiona și-a ciocnit ceașca de cea a lui Alison. În fond, trebuie încercată și asta. Nu poți să produci un copil fără ajutorul lui. —Așa e. Alison a zâmbit cu înțelegere către femeia de la masa alăturată, care se chinuia să-și tempereze bebelușul extrem de activ. Întorcându-se către Fiona, Alison a oftat gânditoare. — Știi, e ceva ce mă uimește. Din multe puncte de vedere, sunt o persoană puternică, încrezătoare în forțele ei. Dar când vine vorba de ceea ce e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
limpede că dacă puștii mai dau măcar ochii cu mine, atunci ea o să aibă grijă să-i facă foarte dicil accesul la ei. Preț de câteva secunde, masa s-a cufundat în tăcere. Alison se simțea deznădăjduită, iar Fiona se chinuia să găsească un lucru pozitiv, cu care să-și încurajeze prietena Sofiei. Lasă, a spus ea într-un târziu. În curând o să ai și tu copilul tău, așa că ea să se ducă dracului! Zâmbind cu blândețe, Alison a cerut nota

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
amărât s-a trezit cu mașina pocnită de vreun băiat sau vreo fată, pusă pe gonit. Fiona a părăsit locul unde parcase și s-a îndreptat încet către ieșirea din parcare, acolo unde, o altă mașină aflată în fața ei, se chinuia să răzbată în stradă. Numai că traficul era blocat. Șoferii au început să coboare din mașini și să-și sucească gâturile în încercarea de a determina ce produsese blocajul. Unii dintre ei merseseră pe jos până în capul strazii, iar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
strâns pumnii la spate, rugându-se să fie adevărat. Nick a oftat. —Ai înțeles ce-am vrut să spun. De când m-ai sunat, m-am tot gândit cum ar fi viața fără Susan... Vocea i s-a înecat. Bărbatul se chinuia să-și țină emoția în frâu. — Și concluzia la care am ajuns? Ar fi al dracului de imposibil de suportat. Și asta nu pentru că face atât de multe pentru mine, ci pentru că i-aș simți lipsa ei, ca persoană. —Toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
trebui să mă întorc la ea. Dacă l-aș lăsa pe David s-o hrănească, atunci Jessica n-ar mânca toată ziua decât conserve cu fasole. Se pare că și el e la fel de inutil ca și mine, a remarcat bărbatul chinuindu-se să schițeze un zâmbet. Fiona a izbucnit în râs. —De fapt, nu e chiar așa de neajutorat. Pe parcurs l-am mai învățat una-alta. Nu uita că niciodată nu ești prea bătrân ca să înveți ceva nou. Probabil c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
i-am spus că e într-o ședință. Slavă Domnului că pruncii de șase ani sunt așa de inocenți! Bărbatul a început din nou să plângă, iar, de data asta, Alison i-a ținut isonul. La rândul ei, Fiona se chinuia să-și țină lacrimile în frâu. Singura care a rămas cu ochii uscați a fost Julia. Cu toate că și fața ei părea cam chinuită. Toți stăteau în picioare, în cerc, în jurul patului, uitându-se tăcuți la Susan. Știu că nici unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
din cap. Era incapabilă să mai scoată vreun cuvânt văzând viteza cu care viitorul ei soț se schimba chiar sub ochii ei. —Ei, cred c-ar trebui să încercăm să facem unul. —Pe bune? Cu capul amețit, Susan s-a chinuit să-și schimbe puțin poziția, dar s-a schimonosit la față descoperind c-o durea tot corpul. Stai puțin... eu visez acum? Sau celălalt Nick a fost răpit de extratereștri și înlocuit cu o versiune clonată, în spirit New Age

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
face-o și mai directă și mai brutală decât era deja. Aha! a exclamat ea arătând cu mâna un punct în josul străzii. Iat-o și pe Țopăilă! Toate trei și-au sucit gâturile ca să se uite la Susan, care înainta chinuită pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă în ghips. Piciorul drept era încălțat cu o sandală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Nevestor Numărul Doi. Ți-am dus dorul. Susan a ridicat paharul zâmbind. —Vă mulțumesc. Și mie mi-a fost dor de întâlnirile noastre. Trecuseră șase luni de când Susan ieșise din comă, șase luni îndelungate și lente, în care femeia se chinuise, șchiopătând, să se recupereze. Și acum mai mergea încă la ședințe de fizioterapie și-și continua și exercițiile de acasă. Spre amuzamentul lui Milly. Fiona, Julia și Alison veniseră, în mod regulat, în casa ei și a lui Nick, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
la ureche. Bărbatul a ignorat-o și-a ieșit în hol, apoi a deschis ușa de la intrare și s-a uitat către mașină. După ce-o să mă gândesc, o să te contactez. —Bine. Vocea Fionei a rămas inexpresivă, deși femeia se chinuia să se abțină ca să nu reacționeze într-un fel pe care mai târziu să-l regrete. În clipa aia îi venea să urle și să bocească, să tăbare cu pumnii asupra spatelui și umerilor bărbatului într-o izbucnire furioasă. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-mi, a insistat ea. Mi-ar face plăcere să-mi povestești. Preț de câteva secunde, James a continuat să mestece studiind-o însă foarte atent. —Ai mai auzit lucrurile astea, a murmurat el într-un târziu. Julia s-a încruntat, chinuindu-se să-și amintească vreo conversație recentă pe care-o purtaseră pe subiecte bancare. Dacă era să fie sinceră, discuțiile astea erau așa de plictisitoare încât Julia le uita imediat ce se încheiau. — Da? Ei, mai spune-mi o dată, a stăruit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
tricou. Flexându-și gâtul înțepenit, Julia s-a uitat la ceas. Mai avea cinci minute până când să fie eliberată de sub casca care-i încălzea noile șuvițe până la nuanța perfectă. Ce ciudat, și-a spus Julia. Cât de ridicol de mult ne chinuim ca să obținem acea frumusețe „naturală“! Iat-o și pe ea: capul îl avea acoperit cu două duzini de folii de aluminiu, oja proaspăt aplicată i se usca frumos pe unghiile degetelor de la picioare, separate cu șomoioage de vată, iar zonele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
când încerca să se concentreze asupra ei, cuvintele și fotografiile începeau să se distorsioneze și să-i joace în fața ochilor. Julia ținea telefonul fără fir în mâna dreaptă și se uita la el, disperată s-o sune pe Deborah, dar chinuindu-se să se abțină. Voia să-l întrebe întâi pe James. Bărbatul o sunase în urmă cu o jumătate de oră ca s-o anunțe că era în drum spre casă. Cu un efort herculean, Julia reușise să-și păstreze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]