6,287 matches
-
pentru prima dată, aici. Un critic de artă, de vîrstă mijlocie, respectat și apreciat în Berlinul anilor douăzeci-treizeci, Albert Albinus pe numele său, se îndrăgostește iremediabil de o adolescentă (de doar 16 ani la debutul volumului) care lucrează într-un cinema și aspiră să devină actriță. Albinus își riscă familia, cariera și prestigiul, pentru a fi cu ea. Treptat, le pierde pe toate. Seducătoarea Margot Peters îl manipulează pe bărbat, pentru a-și realiza visele. Inițial, îi distruge mariajul, trimițînd o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
considerabil ideea de decizie), mi s-au impus ca pertinente relațiile neașteptate între universul conceptual profesional (sociologie, istorie, economie, etnologie, filosofie), observațiile de teren și plăcerile intime provocate de lectura unor romane, poeme, piese de teatru, de pictură și de cinema. Redactarea acestui eseu este ultima etapă în efortul de decantare și de articulare a componentelor unui spectacol al umanului pe care l-am văzut, încetul cu încetul, conturîndu-se sub ochii mei. După o mișcare browniană dureroasă episod frecvent într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a explora o cale de cercetare asupra umanului nu este o carte de sociologie. Ea poate surprinde prin conținut, mod de organizare sau tonul folosit. Reflecțiile și dezbaterile se sprijină, poate, în mai mare măsură pe literatură, poezie, teatru, pictură, cinema, neurofiziologie, fizică (cuantică) decît pe științele calificate drept umane. Limbajul folosit la scrierea acestei cărți nu aparține nici unei discipline. Teoria prezentată este transdisciplinară: ideea că ființele umane sunt făcute din posibile și imposibile proprii nu e a unei discipline anume
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de școală, dezabuzat și alcoolic. Viața ei, a fumătoarei, care, fără îndoială, și-a iubit cîndva soțul, e un șir de mici frustrări și mari umilințe. Surprizele se înmulțesc. Chiar de la prima imagine ne simțim debusolați, pe altă lume. E cinema sau e teatru? Ne dăm seama după cîteva minute că toate rolurile feminine sunt jucate de una și aceeași actriță, că același actor interpretează toate personajele masculine. A treia surpriză vine din faptul că salturile în timp sunt indicate prin
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cîte ori sună un clopoțel, un înger își dobândește aripile." It's a Wonderful Life (Viața e minunată), realizat de Frank Capra în 1946, nu e un film religios. Proiectează o lumină miraculoasă asupra oamenilor, folosindu-se de toată forța cinema-ului devenit poezie această forță a poeziei care ne face să-i percepem pe oameni mai profund decît toate studiile psihologice și sociologice. "Eram sigur că văzînd pe cineva căzînd în apă ai să încerci să-l salvezi." Ființa umană
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
alta a unei linii de metro). Vecinul de dedesubt l-a auzit pe băiat strigînd: "Am să te omor", apoi căderea unui corp; l-a văzut apoi pe adolescent fugind. Alibiul acuzatului nu e plauzibil: el declară că era la cinema cînd tatăl său a fost omorît, dar că nu-și amintește titlul filmului. Faptele acestea sunt incontestabile, nu le puteți nega", lansează un jurat. Tensiunea crește, accentuată, fără indoială, de căldură. În fața evidențelor, a faptelor reamintite, juratul recalcitrant se explică
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
jurat continuă: " Nu e o armă obișnuită, mînerul și lama sunt inscripționate. Vînzătorul a spus că e un model unic." Același jurat după cîteva schimburi de replici: "Băiatul spune că arma i-a căzut din buzunar cînd se ducea la cinema. A inventat totul, evident că n-a fost la cinema. Nimeni nu l-a văzut ieșind și nici nu-și amintește ce film a văzut! (...) S-a născut într-o cocioabă. Se știe că de acolo ies astfel de criminali
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sunt inscripționate. Vînzătorul a spus că e un model unic." Același jurat după cîteva schimburi de replici: "Băiatul spune că arma i-a căzut din buzunar cînd se ducea la cinema. A inventat totul, evident că n-a fost la cinema. Nimeni nu l-a văzut ieșind și nici nu-și amintește ce film a văzut! (...) S-a născut într-o cocioabă. Se știe că de acolo ies astfel de criminali." Juratul recalcitrant insistă: "Spun doar că e posibil ca băiatul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de a-l face pe cititor să simtă dimensiunea fizică corporală a posibilelor și imposibilelor personale. De ce am făcut apel la forme de narațiune artistică? Nu experții recunoscuți în științe umane (sociologi, psihologi...), ci romancierii, dramaturgii, poeții, pictorii, realizatorii de cinema simt cel mai bine posibilele și imposibilele care vorbesc despre viață, moarte, iubirea dintre oameni. Ei sunt cei care vorbesc cel mai bine despre aceste concepte, chiar dacă nu le numesc în acest fel. Să simți cu mintea, cu sufletul și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se elibera de o idee nu înseamnă a o ignora, a o nega, a o interzice. Pentru a nu mai fi prizonierul ei, nu trebuie oare să o regîndești? Nu e vorba de înlocuirea științelor umane prin poezie, teatru sau cinema. Am propus o reflecție care să țină cont de cele două abordări ale umanului (prin urmare care să treacă prin toate disciplinele). Am încercat să explorăm o cale "de-a curmezișul", dificilă și periculoasă, cea a lui și. Transdisciplinaritatea este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
consumatori de media. Cum este influențat creierul nostru de paginile de publicitate și de programele care le precedă sau le urmează? Ce păstrează din afișele pe care le vedem din întâmplare atunci când mergem pe jos, cu mașina, în sălile de cinema, în sala de așteptare la un cabinet medical când răsfoim revistele? Oamenii de știință au studiat aceste efecte grație progreselor neuro-științei, care permite observarea creierului în activitate în miile de situații ale vieții cotidiene, dar mai ales în fața reclamelor. Studiile
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
imagine la fiecare două sau trei secunde. Tăieturi, schimbări de unghiuri, de luminozitate, de subiect: stimulii aceștia alternează cu un ritm foarte rapid, care nu seamănă cu nimic din ceea ce vedem în mod real în mediul înconjurător. Chiar și la cinema, într-o emisiune de divertisment sau într-un serial imaginile se succed într-un ritm aproape „uman”, cu schimbări la fiecare 10 sau chiar 30 de secunde, în medie. Ochiul are timp să se obișnuiască cu o scenă, să cuprindă
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mai mult, inconștient, de femeile fecunde (de unde raportul mic talie/șolduri) în perioadele prospere și mai puțin în anii mai dificili. Playboy a devenit oglinda acestei fluctuații a dorințelor. Siluetele „atrăgătoare” cele mai prezente în reviste, la televizor sau la cinema (ne putem aminti taliile de viespe ale actrițelor din anii 1950 și 1960 Claudia Cardinale sau Monica Vitti...) răspund, în parte, unei ajustări a dorinței masculine la conjuncturile economice. O astfel de interpretare a atracției sexuale se înscrie într-o
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
lupte împotriva tensiunii nervoase pe care o suportaseră. Orice formă de angoasă sau de stres este însoțită de un reflex alimentar care ne face să înghițim și mai mult alimente pe bază de feculente. Înțelegem de ce pop-cornul este rege la cinema. Hidrații de carbon, dar și zaharurile și grăsimile moderează efectul stresului asupra organismului. Fiziologul și neurologul Mary Dallman a arătat că într-o situație de stres moleculele numite glucocorticoide sunt eliberate în corp și în creier. Ele determină și o
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
decît bunurilor private, adică al căror consum de către un individ este exclusiv. O tomată este un bun privat: dacă este consumată de un individ nu poate fi consumată de către altul. Există însă bunuri colective: filmul proiectat într-o sală de cinema, rețeaua rutieră, iluminatul public, apărarea națională, transportul în comun, justiția, poliția, cursul de economie etc. Un bun colectiv este un bun ce poate fi utilizat simultan de către mai mulți indivizi în condițiile în care consumul unuia nu reduce, nu afectează
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
categorii particulare de bunuri colective, așa-numitele "bunuri colective pure" sau "servicii colective pure". Un bun (sau serviciu) colectiv pur este un bun colectiv pentru care nici un agent privat nu poate exclude utilizatorii ce nu sînt dispuși să plătească. Astfel, cinemaul nu este un bun colectiv pur, fiind ușor de exclus spectatorii ce nu vor să plătească. În consecință, indiferent ce firmă privată administrează o sală de cinema, ea nu va avea dificultăți în a finanța difuzarea unui film (dacă e
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
agent privat nu poate exclude utilizatorii ce nu sînt dispuși să plătească. Astfel, cinemaul nu este un bun colectiv pur, fiind ușor de exclus spectatorii ce nu vor să plătească. În consecință, indiferent ce firmă privată administrează o sală de cinema, ea nu va avea dificultăți în a finanța difuzarea unui film (dacă e bun). În revanșă, farul care luminează un recif în plin ocean este un serviciu colectiv pur. Cum ar putea un producător privat să excludă de la beneficiile sale
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
frecventat Centrul cultural franco-afgan, unde a descoperit-o pe Marguerite Duras. Acolo a văzut și Hiroshima mon amour, filmul lui Alain Resnais, într-o iarnă, în plin război afgano-sovietic și... a fost dragoste la prima vedere: "M-am apropiat de cinema prin acest film. Nu înțele geam nimic, dar eram profund tulburat. Mi-am spus: Kabul va fi Hiroshima mea", va explica el mai tîrziu (Arianei Chemin, BibliObs., 2010). A reușit să găsească într-o librărie traducerea în persană a romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai, a fost o bătaie de a venit miliția și i-a despărțit că a tras cu revolvelu. A fost... Chicoti amuzată, ca și cum ar fi revăzut bătaia de demult. - Parcă văd și acușica cum s-a petrecut totul. Ca la cinema le văd. N-aveau casele astea. Era alea vechi, de-a ars mai p-ormă și le-a făcut p-astea. Io am văzut totul că mă suisem în salcâmul ăla de la gard. Mai eram cu o prietenă, Macronela, nu
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
cred că mi-am trăit visul...). Visez, încă mai visez să scriu o carte sau mai multe nepieritoare. Ceea ce, probabil, nu e departe de visul meu din copilărie, atunci când mă imaginam plutind, cu aripi sau fără, pe plafonul sălii de cinema "arta" din calafat, de dragul marianei. Ceasul de mână, familia găluț din calafat Pentru băieții din calafat cadoul cel mai râvnit era ceasul de mână. Toți visam să purtăm pe brațele subțiri, copilărești minunata mașinărie ticăitoare și logic nu pricep de ce
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
ciment, pe care jucăm table și șah de cînd ne știm, ale noastre straturile cu flori din fața blocurilor, ghena de la fiecare scară, liftul cu oglinda spartă, zidurile pline de grafitti, ale noastre-s parcările și chioșcurile de ziare, terasele, crîșmele, cinema "Favorit", ale noastre-s capacele de la canalizare și stîlpii de lumină, ale noastre au fost și vor fi în veacul vecilor. Cartierul e-al nostru. Nu-l dăm nimănui, nu-l vindem nimănui. El e casa noastră. Aici sunt rădăcinile
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
mediatice și sportive (la dopaj s-a adăugat mita), caracterizează aceste forme de hiper-. Intervine și o etică, cu norme la fel de schimbătoare ca și interesele, emoțiile care le sunt suporturi. Feminismul, hiper- consum prin lux, moda și înmulțirea ecranelor (de la cinema la aparatele foto) completează atmosfera hiper-. Printre factorii subiectivi negativi, un rol deosebit îl au îngrijorările oamenilor față de dispariția reperelor tradiționale din viața lor: datoriile de a constitui și perpetua familii, stat național, religii și sărbători. Acestea sunt nu doar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
revistei Observator cultural pe anul 2007 cu Mateiu I. Caragiale fizionomii decadente, premiul "Ion Cantacuzino" al Uniunii Cineaștilor din România, Asociația Criticilor de Film pe 2008 pentru profesionalismul întregii activității publicistice, Premiul (Cartea anului 2009) a USRFiliala Dobrogea pentru volumul Cinema (povestiri) (2009). Este membru USR și UCIN din 2010, membru RAAS (Romanian Association for American Studies), membru ALGCR, cronicar de film și redactor adjunct al revistei România literară, redactor al revistei Ex Ponto. Text, imagine, metatext și director al departamentului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
umane? Ce ne face să creăm iconuri și idoli și să ținem la loc de cinste simple obiecte despre care credem că îi reprezintă (ca, de exemplu, accesorii ale cântăreților rock, poze sau obiecte ce ne amintesc de staruri de cinema)? Imaginile și idolii pe care ni-i creăm exprimă valorile și credințele noastre, dar contribuie și la formarea unor valori și credințe noi, pe care le acceptăm sau le respingem potrivit grilei culturale proprii. Să fie însă acest comportament un
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
aproape în între-gime lumea reală, este protagonista seriei de jocuri video Tomb Raider, iconul digital de mare succes Lara Croft. Lara aparține de fapt unei liste lungi de regi și regine (staruri sportive, manechine și super-manechine, vedete din muzică și cinema), care funcționează ca o nouă aristocrație după ce au preluat în subconștientul oamenilor locul ocupat anterior de vechea monarhie. Interesant este faptul că nu există o diferență prea mare între starurile în carne și oase (Madonna, Arnold Schwarzenegger sau Linda Evangelista
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]