5,587 matches
-
și îmi întorc privirea spre apartamentul magnific din spatele meu. Zgomotele pătrund cu greu aici, în acest spațiu al parfumurilor, al fixativului de păr și al expectativei. Oriunde mă uit sunt aranjamente florale extrem de scumpe, coșuri cu fructe și bomboane de ciocolată, și sticle de șampanie la gheață. Lângă măsuța de toaletă, coafeza și fata de la machiaj vorbesc însuflețit, în timp ce se ocupă de Erin. Între timp, fotograful care face un reportaj despre nuntă schimbă filmul din aparat, asistentul lui se uită la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și nimic după ora cinci seara. Relaxați-vă și meditați la o anumită problemă”. Ayahuasca, primul contact Iată și ziua prezentării la școală și a ceremoniei cu ayahuasca. Dis-de-dimineață trec pe la magazinul din sat de unde cumpăr un morman de fructe, ciocolată, biscuiți și nelipsita Coca Cola pe post de material didactic. Ajung în fața a vreo 50 de copii de pe la 5 la 14 ani care privesc pofticios spre materialul meu didactic și aruncă priviri temătoare spre cutiile enorme, închise, în care sunt
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
îmi întinde o cupă mică cu câteva degete de licoare, o iau cu ambele mâini, o duc la buze și am o senzație neașteptată de „abia aștept să beau”. Înghit lichidul maroniu și rămân surprinsă de gustul cu nuanțe de ciocolată amară care nu mi se pare în nici un caz respingător. Mă uit o secundă șocată la Jorge care îmi zâmbește liniștitor, apoi mă întorc la salteaua mea. Rămânem relaxați și după un timp liniștea este întreruptă de sunetul muzicuței, care
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
au făcut decât asta de mici copii. Din punct de vedere al forței ceremoniei, l-aș compara cu Don Julio, șamanul bătrân din Ecuador. Interesant, la amândoi gustul de ayahuasca mi s-a părut aproape plăcut, îmi amintesc nuanțele de ciocolată, în timp ce la ceilalți am avut o reacție puternică de respingere. Ca și Don Julio, Jorge are o manieră complet confidentă și nu folosește prea multe „proptele”. Singura problemă cu Jorge este că pare să considere că restul șamanilor pe care
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
M. M.: Consumați pentru că nu stăteați, de la cinci dimineață până seara... S. B.: Da, nu se stătea. De aceea, ne mai completam nevoia de calorii cu dulciuri. Erau la mare căutare. Săracul furier venea cu ranița plină de bomboane și ciocolată. Am mâncat în armată dulciuri cât nu mâncasem până atunci, că nu am fost un mare consumator de așa ceva, dar nici de atunci încoace. M. M.: Ați văzut că la GAZ mai aveam pomi prin curte, aveam plan și la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de tablou renascentist, așezate cu dragoste în mintea și în sufletul ei, pentru momentul în care vor reînvia în detaliu, cu amănunte, cu nuanțe, cu lacrimi, cu hohote de râs, cu lacrimi ... Odată cu Ada s-au dus în Nemurire zile, ciocolate, succese, turnee, diurne, cafele, coșuri cu flori, aplauze, țigări și pâini pe care le-am împărțit. Există o carte de istorie, cu fapte precise, cu date, cu eroi, cu războaie. Exista o carte de Poezie, despre iubire, talent, generozitate, dăruire
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care ne iubeau și ne ocroteau, nu visam la cai verzi pe pereți, viața curgea lin, fără opinteli și viitorul era pentru noi previzibil. Proveneam din familii modeste și un spectacol de teatru sau cinematograf, o floare, o prăjitură, o ciocolată, un borcănel de șerbet de vanilie, un coștei de "cocoșei", erau puținele "atenții' pe care puteam să la ofer domnișoarei mele. Când luam bursa lucrurile se schimbau radical, cei 315 lei permițându-mi o invitație la restaurantul "Traian" din Piața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
loc o furtună cu tunete și fulgere și puhoi de ape! Ne aflam deasupra selvei braziliene, așa că... Soția dormea ca un copilaș, și la trezirea ei furtuna încetase și s-a bucurat găsind lângă fotoliu o ofertă generoasă de excelente ciocolate braziliene. La aterizare, am fost preluați de serviciul "VIP" al aeroportului, ne-am recuperat bagajele și cu un taxi am plecat spre Consulatul General al României, unde fusesem anunțați. Era trecut de ora 22,00, așa că am sunat de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
decolat, am ajuns la Zürich și la urcarea reprezentantului Swissair în avion i-am aratat pașapoartele diplomatice cu viza pentru Elveția, explicându-i că avem aranjat un consult medical la Geneva. Respectivul, exact ca un ceas și dulce ca o ciocolată "Made în Switzerland", ne-a aprobat coborârea, spre stupefacția comandantului avionului și a "organului" de serviciu la bord. Așa că ne-am recuperat bagajele chiar de lângă ușa calei, am fost preluați de serviciul "VIP" și depuși în holul aeroportului, exact în locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
n’roll. Iar la sfârșitul experienței mi-a spus că și-a schimbat părerea despre teatru. Odată ajunși „acasă“, la ferma ei, gazda ne aștepta cu un adevărat festin și cu un vin vechi din pivnița părinților, iar tortul de ciocolată ales de la cea mai bună cofetărie locală avea ca inscripție „Cum vă place?“, semn că și În materie culinară piesa putea trezi Întrebări. Ultimul a apărut actorul care-l juca pe Jacques Melancolicul. Personajul era singurul care nu accepta să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să plece imediat, Într-o noapte, la Abbazia. M-a Îmbrățișat În lumina firavă a zorilor, În camera copiilor, Îmbrăcată Într-o pelerină de ploaie, palidă și plângând ca o salcie babiloniană și În ziua aceea am rămas neconsolat, În ciuda ciocolatei fierbinți pe care i-o pregătise special pentru mine bătrâna doică a familiei Peterson, și a pâinii speciale cu unt, pe a cărei suprafață netedă, mătușa Nata, sustrăgându-mi dibace atenția, desenase o margaretă, apoi o pisică și În cele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și le vâra sub limbă ca să se topească; o carte poștală ilustrată Înfățișând un lac și un castel presărat cu stele ca niște perle În chip de ferestre; o minge Îndesată alcătuită din bucăți de poleială strâns rulate, provenite de la ciocolatele pe care le consuma noaptea; fotografii ale nepotului de soră care murise, a mamei lui care Își semnase poza Mater Dolorosa și a unui anume Monsieur de Marante, care fusese silit de familie să se Însoare cu o văduvă bogată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cotind cu toate geamurile brusc cuprinse de flăcări, după un ultim grup de case. Aceste amalgamări optice aveau Însă și neajunsuri. Vagonul-restaurant cu geamuri late, panorama sticlelor virgine de apă minerală, șervetele Împăturite În formă de mitră și pachetele de ciocolată - butaforie (sub ale căror ambalaje - Cailler, Kohler și așa mai departe - nu era decât lemn) erau mai Întâi zărite ca un liman răcoros dincolo de o succesiune de coridoare albastre care se clătinau; dar pe măsură ce masa avansa spre fatalul ultim fel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să-mi imaginez, pentru ca acele corzi discordante să-și Încheie menirea și să intre În consonanță, ceva la fel de trainic, privind retrospectiv, ca acea masă lungă pe care se servea la zilele de naștere și de onomastică, din timpul verii, o ciocolată de după-amiază În aer liber, așezată la capătul unei alei mărginite de mesteceni, tei și arțari, pe acel loc neted presărat cu nisip, din grădina propriu-zisă care separa parcul de casă. Parcă văd fața de masă și chipurile oamenilor așezați
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acolo, mintea ar fi spăsită ca un fiu risipitor, gata să leșine de emoție. Printr-o prismă tremurătoare, deslușesc trăsăturile unor rubedenii și ale unor cunoscuți, buze mute care se mișcă senine, vorbind Într-un grai uitat. Văd parcă aburul ciocolatei și tăvile cu tarte de coacăze. Observ o libelulă care se rostogolește ca un mic elicopter, apoi aterizează Încet pe fața de masă și, de-a curmezișul mesei, un braț gol de adolescentă Întins indolent pe toată lungimea lui, cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lucru și l-am Îndrumat spre locuri unde părinții noștri nu ne--ar fi lăsat să ne ducem. N-a putut rezista de pildă să nu meargă la Wintergarten și astfel ne-am pomenit Într-o seară acolo, consumând Înghețată de ciocolată Într-o fosă de orchestră. Spectacolul se derula În direcția obișnuită: un jongleur În haine de seară; apoi o femeie cu pieptul sclipind de strasuri, ciripind o arie de concert sub revărsarea alternativă de lumini verzi și roșii; apoi un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-o Întâmplător pe Tamara Într-un tren suburban. Timp de câteva minute, Între două opriri, pe coridorul unui vagon care se zgâlțâia și zdrăngănea, am stat unul lângă celălalt, eu - extrem de stingherit, copleșit de regrete, ea -consumând un pachet de ciocolată, rupând metodic câte o bucățică tare din ea și vorbind despre biroul unde lucra. De o parte a șinelor, deasupra smârcurilor albăstrui, fumul Întunecat al turbei care ardea se Îmbina cu focul mocnit al epavei unui imens apus de soare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
încă din copilărie. Sora tatălui meu, Elena, fusese căsătorită cu un italian: inginerul Umberto Pescamossa. Unchiul Umberto ne iubea mult, făcându-ne mereu cadouri din Italia lui, visând să ne ducă odată acolo. Medalioane cu Madonna, din aur și argint, ciocolată din care am gustat pentru prima oară și multe altele erau cadourile lui pentru noi, copiii, dar și pentru mama, de care îi era milă văzând-o mereu înrobită la treburile casnice și lucrând noaptea la fabrica de țesut covoare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pădure și râuri repezi. Fata prietenilor mei (Fanny și Bo Kuritzen), Petra, mi-a adus coroana de flori tradițională, cu multe flori și cu trandafiri roșii în frunte. Draga mea Marianne (Eyre) a venit cu daruri și cu tortul de ciocolată concurând cu tortul lui Inger! Eva (Bonnier) a venit cu soțul ei, jurnalistul Erik Sidenblad, cu șampanie și crini albi superbi, vorbind despre cartea mea de poeme. Agneta (Pleijel) mi-a adus pur și simplu o bucată dintr-un vechi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la aceste instruiri, ne bucuram de venirea în capitala de județ. Cazarea și masa la hotelul partidului erau bune, iar la plecare aveam voie să cumpărăm de la bufet câte un baton, două, de salam de vară, 62 uneori câte o ciocolată sau, dacă veneai cu o sticlă de țuică de la comună, puteai cumpăra cafea boabe, țigări BT sau o cutie de ness. Pe lângă acestea, aveam ocazia să ne cunoaștem și să discutăm despre problemele noastre de zi cu zi. Făceam un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mi-ai făcut! Am să-i spun fetei din Germania ce mult m-ai ajutat. Am urmărit-o cu privirea pe geam până a ieșit în stradă, după care am luat sacoșa în care era un pachet de cafea, o ciocolată, două săpunuri, o pungă cu alune și două pachete de țigări Kent. Învelite într-o folie de staniol erau două icoane cu Maica Domnului. Am pus prețioasa comoară în sertarul de la 93 vitrină, acolo unde îmi țineam geanta. În clipa
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Bonurile de masă se cumpărau. Erau ieftine, și mâncarea bună. Cei mai mulți însă mergeau la cele două bufete elegante unde, contra unei sume nu prea mari, se putea servi grătar cu cartofi și cu salată, o băutură și o cafea cu ciocolată, frișcă, ori prăjituri. La bufete era mereu aglomerat datorită mirosului irezistibil de grătar și de cafea naturală. Am gustat ceva în picioare, am băut o cafea și am alergat pe holurile nesfârșite în căutarea cabinetului profesorului de filosofie. O frenezie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
A venit Moșul!... a strigat femeia, în timp ce răsturna conținutul sacoșei pe masă. Privind-o, m-am întrebat intrigată în gând „De ce nu le lasă în sacoșă?” Cafea, țigări Kent, săpunuri Fa, ojă, șampoane, deodorant, mirodenii pentru cârnați, arome pentru cozonaci, ciocolată și bomboane învelite în staniol de diferite culori care îți luau ochii. La puțin timp, a intrat pe ușă neamțul. Era un bărbat înalt, blond, destul de urât. Părea ciolănos și vorbea tare, într-o română stâlcită, amestecând limba româna cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
stradă. În această situație dificilă, iată că intră pe ușă Mișu. Văzuse mașina cu număr străin în fața primăriei. A năvălit în birou să vadă „nemții” în carne și oase. Maaamă, ce de bunătăți!, a strigat îndesând în geantă bomboanele și ciocolata de pe masă, după care a alergat să-și ajungă din urmă colegii de școală și să se laude cu cele obținute. Noi v-am adus toate acestea pentru ajutorul ce i ați dat mamei cu vițelul pe care nu-l
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
arăta la toți copiii din bloc și foștii colegi de școală acele bucățele colorate de staniol. Le 175 dădea în schimbul unor timbre vechi. Valoarea lor nu era dată doar de staniolul cu desene minunate dar și de mirosul fin de ciocolată pe care îl păstraseră. Trocul se făcea după ce copiii miroseau îndelung bucățelele de staniol și înghițeau în sec. Între timp, Mișu le explica ce gust a avut fiecare bomboană. Am intrat cu mașina în curte la tanti Maria. Camera era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]