38,100 matches
-
de contemporani - mulți dintre urmași s-au dovedit receptivi. Din fericire, de la primele mențiuni în publicistica românească - aparținînd unui obscur "corespondent de la Petersburg"1) - pînă la cartea lui Paulin Lecca 2), scriitorul rus s-a aflat în atenția constantă a cititorilor români. Mai mult: despre el au referit mai toate numele mari ale literaturii născute la vest de Nistru. O simplă enumerare se impune chiar și într-o abordare de mici proporții precum cea de față: C. Dobrogeanu Gherea, N. Iorga
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
cu fantezie medievală"10). Ion Ianosi consacră un studiu monografic "cazului" Dostoievski, aducînd că "martori" în imaginarul proces pe Nietzsche, Berdiaev, Sestov, Camus, Gîde, Thomas Mann. Spre cinstea exegetului, concluzia - sau, în limbajul sau, "verdictul" - răsună plauzibil și în conștiința cititorului actual: românele sale, construite prin "împletirea polifonă, contrapunctata, armonizata a diverse (sic) voci", preconizează salvarea omenirii, consolidînd din perspectiva artistică morală creștină (în timp ce Nietzsche - trebuie precizat apăsat - vedea o involuție dionisiaca, barbara, descătușînd "voința de putere" a "supraomului" - consecință tocmai
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
amintesc în finalul acestei lungi liste (departe însă de a fi completă!) numele unor personalități de talia lui Nicolae Manolescu, a lui Al. Paleologu sau a lui Nicolae Breban. Aceștia (și mulți alții) au manifestat interes nu numai ca simpli cititori pentru literatură lui Dostoievski. În planul exegezei ori al creației literare, bizuindu-se pe aptitudini remarcabile de interpretare, ei au demonstrat, o dată în plus, calitatea tulburătoare a oricărei opere geniale: actualitatea. Fără cunoștințele filologice presupuse de un demers de o
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
etc. Autorul și editorul/redactorul cad și în capcanele cacofoniilor: "(...) și-l trimite, singur, la Grusenca, care îl aștepta în troica." (p. 313); Dacă frumusețea duhovniceasca o putem explica ca fiind expresia și rodul dragostei (...)" (p.325); "ridică cortina, ca cititorii, să vadă un cer nou fără demoni (...)" (p. 288) și în ale pleonasmelor: "Aliosa se va întoarce înapoi, în mînăstire" (p. 198); Asta era una din cele mai principale idei de ale lui..." (p. 301) etc. Trec peste nefirească ortografiere
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
loc a atîtor extrase din vastă opera dostoievskiana și din critică, de asemenea vastă, consacrată acestei opere care a marcat profund literatura secolului al XX-lea, așa cum am încercat să demonstrez în prima parte a intervenției de față. Din păcate, cititorul neavizat se pierde în hătișul textelor reproduse din românele semnate de Dostoievski, din volumele critice ale unor K. Mociulski, A. Gîde, N. Berdiaev, V.V. Ermilov, L. Sestov ș.a. și din biografiile datorate lui Aimée Dostoievski și Annei Grigorievna Dostoievskaia! Și
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
care s-au abordat citatele cu pricina, ghilimelele fiind adeseori...uitate (cum se întîmplă la paginile 200, 201, 208, 264, 268, 277, 294, 392 etc.)! Mai grav este că, atunci cînd, precum mortarul, frazele autorului se strecoară printre extinsele excerpte, cititorul avizat sesizează adeseori un amatorism naiv gen: "Așadar, crizele sale de epilepsie șunt la originea epilepsiei prințului Mâschin (sic!), eroul principal (sic!) din Idiotul" (p.21) ori: "Dumnezeu a întors, spre bine, pînă și epilepsia lui Dostoevschi" (p. 191)! În loc de
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
bunea" (p. 297)! Cu o asemenea logică, orice fărădelege poate fi admisă! Cum nu toți oamenii sînt/ pot fi că Iisus (chiar răstignitul spusese, fără a consimți la rău:"Doamne, iartă-i că nu știu ce fac!"), mesajul lui Dostoievski apare răsturnat... Cititorul cărții părintelui Paulin Lecca își poate pune în acest moment întrebarea: bine, dar la paginile 85-86 a fost citată părerea exegetului dostoievskian K. Mociulski: "Dragostea, bunătatea, curățenia provoacă în sufletul unui păcătos sortit pieirii o răutate demonica: pentru păcatul sau
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
unui avînt lacunar, specific monahilor, aceste erori de logică... Un comentariu pertinent era de așteptat, din partea unei fete bisericești ortodoxe, asupra opiniei personajului Zosima privitoare la sinucidere (p. 285). În loc de aceasta, doar amplul citat din Frații Karamazov este așezat dinaintea cititorului... Concluzia fusese trasă indirect, în această problemă, de alt exeget, citat și el, din fericire, la pagina 117: "Pedeapsă cu moartea ne ofera exemplul cel mai izbitor al trecerii limitelor îngăduite de către Stat, căci soluționarea destinelor omenești, judecată definitivă asupra
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
viața omului neaparținînd decît lui Dumnezeu. Pedeapsă cu moartea este, ca și orice altă ucidere, o ofensă adusă lui Dumnezeu, o ocara împotriva Providenței divine"15) (sublinierea îmi aparține)... Și tot așa, din citat în citat, adeseori pe sărite, binevoitorul cititor se lămurește în cele din urmă și asupra celorlalte idei creștine ale lui Dostoievski: binele, iubirea, pedeapsa, iertarea, libertatea ș.a.m.d. Înainte de a încheia, nemairevenind asupra gravelor carențe lingvistice, ar mai fi de observat un lucru. Deși vastă, crtica
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
loc ambiguu, între glosele de lectură și jurnalul de idei. Așadar, meritul cărții de debut a arhimandritului Paulin Lecca Frumosul divin în opera lui Dostoievski rămîne, după opinia mea, doar unul implicit, rezultat din aglomerarea harnica a excerptelor. Las pe seama cititorilor acestor rînduri răspunsul la întrebarea dacă e mult/puțin lucru la acest sfîrșit de mileniu... NOTE 1) Z.samfirt A.srboret, Din Rusia, în "Telegraful" din 20 februarie 1881. 2) Paulin Lecca, Frumosul divin în opera lui Dostoievski, Fundația Dosoftei
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
tinerețe de Einstein, unde își exersa vioara cu un prieten, pe atunci proprietarul imobilului. Aici și-a desfășurat întreaga-i activitate literară, pentru care a fost distinsă cu numeroase premii. Prozatoare plină de har, Françoise Choquard și-a cucerit atât cititorii cât și critica de specialitate. Unele dintre cărțile sale au apărut în mai multe ediții (Iarnă lucidă, Cuvintele mele) sau au făcut obiectul unor cursuri sau dezbateri universitare (Iarnă lucidă). Scriitoarea este cunoscută de către cititorii români prin cele șase volume
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
Choquard și-a cucerit atât cititorii cât și critica de specialitate. Unele dintre cărțile sale au apărut în mai multe ediții (Iarnă lucidă, Cuvintele mele) sau au făcut obiectul unor cursuri sau dezbateri universitare (Iarnă lucidă). Scriitoarea este cunoscută de către cititorii români prin cele șase volume traduse la noi (patru romane și două volume de proză scurtă), prin articolele deosebit de favorabile dedicate cărților sale, apărute mai ales în România literară și în Luceafărul, prin participarea directă a autoarei la câteva târguri
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
zgomot, chiar și când nu au nimic de spus”. (Înțelegem că o gorilă are despre cimpanzei părerea unui elev dintr-a șaptea față de unul, prost crescut, dintr-a treia.) În ajutor vine un glosar al cuvintelor „gorileze”, care obligă tânărul cititor să se gândească la cuvinte. Unele, precum libertatea - invocată des în această carte - pot răscoli ca o furtună oceanul vorbelor. Altele, magice, pot îmbolnăvi sau însănătoși - de exemplu, Ivan e brusc încurajat de cuvintele pe care câinele vagabond (cu experiență
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
iar alături scrie HOME, sare în ochii ecologiștilor. Vine, desigur, și ziua cea mare în care elefăntița e scoasă din cușcă, dar nu vrea să plece, pentru că „aici e casa mea”. Nu, aici e închisoarea ta, o lămurește Ivan. Și cititorii se pot întreba dacă prietenia și iubirea pot transforma închisoarea într-o casă. Ajuns la rândul său în Grădina visată, Ivan pictează pe zidul ei, admirându-și apoi opera de la distanță, dintr-un copac. Nu e liber, dar are spațiu
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
primite «la schimb»). În plus, hai să ți-o spun de la obraz: o cronică apărută pe un blog (Simona Tache, fostă colegă a lui la Academia Cațavencu) la ultima mea carte a avut în două zile peste 4.000 de cititori unici, zeci de likeuri și de comentarii (care întrebau de unde îmi pot cumpărara cartea). Lasă că blogul e citit și în străinătate...” Poziția unui poet de talia lui Liviu Ioan Stoiciu care apără revistele literare și le înțelege importanța nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2480_a_3805]
-
despre care se spune că-și derivă numele tocmai de la țara Egiptului... În schimb, e obligatorie o vizită de informare în lumea referințelor culturale - literare și filosofice, în primul rând - pe care Joyce i le sugerează, când explicit, când implicit, cititorului. Parcurgerea cărții devine, astfel, o lectură multiplă, pătrunderea într-un labirint în care nume, sintagme, situații și teorii se întretaie aparent aleatoriu, dar, în fond, într-o perfectă logică a asocierilor și a ecourilor intertextuale. Dificultatea deosebită a capitolului Proteu
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
adevărat și în profunzime, fie în scrie, fie vorbit, dacă el are ciocanul care să lovească clopotul meu” (Boehme, 2008: 12). Lui Stephen îi sunt, cu siguranță, familiare faimoasele considerații ale lui Boehme, și presupune că ele sunt și la îndemâna cititorului. Prin urmare, nu insistă asupra complicatului mecanism prin care două conștiințe trebuie să ajungă la ajustare reciprocă pentru a potența înțelegerea. Pentru el, chestiunea e simplă. Ce-l preocupă e felul în care o informație anterioară e capabilă să-și
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
atât cât am scris, în duh și adevăr -, și nimeni, nicio minciună colosală nu a putut drapa, înăbuși, schimonosi, ține sub obroc, poezia asta, a mea și a altuia - micul ei geniu-inefabil-difuz-autonom, motorul ei de căutare a inimii și minții cititorului. Vestea bună fuse că, atâta cât este, în cele mai valabile pagini, poezia, și acum, în mileniul trei, dincolo de mode și de timp, tot duh și adevăr (estetic, ontologic) este. S-a spus! De copil am locuit în chip poetic
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
proza tânără. Ce mă interesează, acum și aici, este articolul care a generat aceste schimburi de cuvinte (de fapt, un răspuns la o anchetă dedicată de revista clujeană Steaua „dispariței cronicii literare”). Și căruia, în ciuda impresiei pe care a lăsato cititorilor neatenți, Daniel-Cristea Enache nu i-a dat nici o replică, preferând să pozeze, un pic populist, în apărătorul unor redute de nimeni atacate de fapt. Țin să spun din capul locului că mă număr printre țintele nenumite (dar destul de limpede sugerate
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
critică, istorie culturală, ideologie și nonficțiune. Cum bine spunea cineva, n-am fost niciodată un cronicar «de voie», ci unul «de nevoie». 15 ani mi-au fost, deja, de ajuns.” Lucrurile sunt clare: Paul Cernat vrea să renunțe. Ca vechi cititor al articolelor sale, nu pot decât să încerc un regret (și o spun fără nici o undă de ironie). „Nu sunt singurul caz”, continuă el. „Destui cronicari din generația mea sau mai tineri și-au dat, de la o vreme, seama că
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
nu o dată să parcurgă mii de pagini anoste. Pompiliu Constantinescu a cunoscut-o bine, ca unul dintre marii devotați ai acestei îndeletniciri ingrate, drept care notează undeva: «criticul, plecat constant pe masa de lucru, înăbușe în el plânsetul surd al unui cititor răpit de la peregrinarea lecturilor călăuzite de simplul bun-plac». Această stenahorie m-a biruit de câteva ori, determinându-mă să întrerup ținerea cronicii literare măcar pentru o vreme. Dacă am revenit, a fost deoarece altfel activitatea critică rămânea pentru mine fără
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
un roman frescă ce prezintă toate locurile comune ale lui 1989. Autorul narator din 1989 privește în urmă, după 25 de ani, și reface istoria unei națiuni prin experiența personală de proaspăt încorporat. Utilizând cu precădere fluxul memoriei, el captează cititorul în clepsidra unui timp despre care dă dovadă că știe tot. De aici și senzația de relativizare accentuată. Este atent la contextul internațional pregătind evenimentele de la finele anului și nu-i scapă nimic din monografia țării sub comunism. Adrian Buz
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
deruta generalizată. Contează, așadar, felul în care i se interzice individului, prin farsele destinului, activarea memoriei istorice. De acest timp al neparticipării se ocupă foarte bine Adrian Buz cu asupra de măsură, populându-l cu personaje și excursuri diverse. Chiar dacă cititorul nu reține vreunul, e convins de sinceritatea brută a memorialistului, aparent alergic la ficționalizări: „Nu, în niciun caz nu sunt un personaj din ecranizarea propriei mele vieți. Ci sunt chiar eu, prins întro realitate sordidă, care nu poate fi ecranizată
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
părțile neconvenabile puterii, fie că aceste tăieturi sunt semnalate, fie că nu. Ca și la marele vecin și model, aceste texte sunt, aproape fără excepție, precedate de o prefață care explică „limitele” obiective ale gândirii autorului și-l învață pe cititor ce să înțeleagă din lectura sa. Amprenta didactică pe care acest obicei o lasă asupra editării autorilor mai vechi, chiar a clasicilor în înțelesul mai general al cuvântului, este vizibilă încă și astăzi. Nu întâmplător limita dintre cele două etape
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
vreo poezie, nici un editor nu voia să-mi publice, nici măcar contra cost, „prima mea carte de versuri”. Șapte ani. Nu erau mulți, dar pe vremea aceea așa mi se păreau; mi se păreau o viață de om. Pentru că tu, tinere cititor, trebuie să știi că în vremurile îndepărtate ale tinereții mele, tinerețea exagera totul; și depărtările. Notă: D’Annunzio a folosit termenul immaginifico pentru a-și caracteriza protagonistul din romanul Focul, proiecția literară a propriei persoane.
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]