6,220 matches
-
spuse tu, lucru care nu-i fusese permis până atunci, lăsând să-i scape o strălucire de bucurie malițioasă și folosind o expresie pe care Înainte nu și-ar fi permis-o În prezența lui. — Ai fost mazilit. Elio se clătină, recunoscu sediul partidului, recunoscu oblonul negru și se recunoscu pe sine Însuși. Își pierdu răsuflarea. Lovitura fusese atât de neașteptată, Încât crezu că moare de infarct, dar În aceeași clipă Își dădu seama că e doar un vis și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Warner, dotat cu o voce puternică și sigură Împotriva tuturor criticilor injuste ale preoților și criticilor muzicali, care Îl acuzau că era doar o marionetă produsă de industria discografică internațională. — La cinci jumătate! strigă Valentina. Emma Își mușcă buzele și clătină din cap. Aprindea bețișorul de tămâie pe marginea chiuvetei, când se clătea. Îl aprindea ca să șteargă de pe corpul ei mirosul bunicii - care nu era plăcut - dar mama inventa toate prostiile acelea cu serotonina, doar ca să nu spună adevărul. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
liniștit de tot, Kevin se cuibări În eșarfa ei pufoasă și Începu să deseneze cu degețelul pe geamul prăfuit, cu un zâmbet bucuros În colțul buzelor. Valentina Închise ochii, căci ceva din intimitatea blândă dintre mama și Kevin o rănea. Clătină din cap - surâse o clipă. Emma fu străbătută de o emoție dureroasă. Fiica ei se schimba. I se schimba culoarea părului, expresia feței, formele. Poate că Îi semăna. Poate că avea să fie mai reușită decât ea. BALDO DEGLI UBALDI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care o suferise, și acum funcționau ca un barometru - anunțau ploaia care trebuia să vină, sau necazurile. Înghiți În grabă cafeaua. Ce anume era scris? Întrebă forțându-se să pară indiferentă. — Nu l-ai primit? Întrebă bănuitoare numărul 13. Emma clătină din cap. — Ai să vezi că-l primești astăzi. Cu vocea ta, ești singura care satisface clienții, o asigură. Dar nu o privea. Fixa sârmele de Înaltă tensiune suspendate ca o pânză de păianjen, dincolo de geamuri. Te rog, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ornella, Îi dădea fiului lunar două milioane. O sumă considerabilă pentru un student scutit de orice cheltuială. — Ba da, dar nu e vorba de mine, spuse Aris. E pentru niște prieteni. — Și-i cunosc pe prietenii ăștia? Întrebă Elio trist. Zero clătină din cap. Elio Înghiți și privi Îndelung, dezamăgit, inelul care strălucea la nasul fiului. Ce-ar trebui să fac cu băiatul ăsta? Ce? Extraterestrul ăsta Înfricoșător - luptătorul unui trib care mi-a declarat război. Iar Aris Îi declarase Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de trântori, de vandali și distrugători ai proprietății altora. — Trebuie să-i Îngrijesc, tată, se Îmbolnăvesc foarte des, lui Mabuse trebuie să-i scot măselele, a făcut abces. Știi că și câinii suferă de boli de dinți? spuse Aris. Elio clătină din cap neștiutor. — M-am gândit să fac rost de un loc, undeva, la țară, pentru a-i putea adăposti pe toți, În casă nu mai Încap. Sâmbătă am mai găsit unul, Îl aruncaseră În Tibru, Într-un sac plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de a lua masa cu mine În această primitoare sală de dans? Întrebă Elio, așezându-și ochelarii pe nas. Nu, tată, răspunse Zero ridicându-se. Am o Întâlnire. — Înțeleg, comentă Elio amărât. Oricine e mai important decât tatăl tău. Zero clătină din cap, luă cecul și-l făcu să dispară În buzunarul hanoracului. a treisprezecea oră — Nu, nu, nu, nu vreau nimic! protestă Kevin, privind cu disperare ușa de la Paradisul Copiilor - unde, ca pentru a-i tăia orice posibilitate de fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de casă. Îl făceau să-și piardă vremea. Aștept un copil, spuse Maja dintr-o dată. Și apoi nu-i mai dădu ocazia să spună nimic, ajungându-l din urmă pe agentul care o aștepta nerăbdător la intrarea dormitorului. Aris se clătină ca și cum i-ar fi dat un pumn În cap. O, nu, asta nu. În 1998 se Înscrisese În Asociația pentru Extincția Umană Voluntară. Într-o după-amiază, când se odihneau prea aproape unul de altul, pe canapelele pline de păr din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tocmai pentru că nu voia să mai fie șantajată cu dependența financiară, Îi aruncă o privire mândră și-i spuse o minciună care Îi aduse prima satisfacție adevărată a zilei. — Acum am o slujbă sigură, Antonio. Am fost angajată. Antonio se clătină, căci asta era cea mai proastă veste pe care i-o putea da Emma. Banii erau singura speranță care-i mai rămăsese. Sărăcia ei era ultima lui resursă. Asistase satisfăcut la declinul rapid al Emmei pe scara socială - din soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amețit. Fetele cu tricouri albe se adunară În cerc, umăr la umăr, strigând - către podea sau poate pentru a se Îmbărbăta: — Luptă! Luptă! Luptă și vom reuși. Dintre ele, Valentina era cea mai mlădie, iar la zdruncinăturile acelea marțiale se clătină. Iapa luă mingea și se așeză din nou dincolo de linia de fund. Aruncă o altă privire criminală adversarelor - de fapt, chiar Valentinei, pentru a o intimida. — A, scorpie scârboasă, ai două crăcane de parc-ai fi o masă! strigă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cina, căci copiii se plângeau mereu de produsele ei semipreparate. O, nu-i adevărat că nu-i place să gătească, dar nu mai avea chef - de câtva timp nu mai avea chef de nimic. — Ce zici, profesore, sunt bolnavă? Sasha clătină din cap. — Nu știu, nu sunt medic, răspunse. Din tunelul metroului ieșiră pe neașteptate călătorii ultimei curse - sute de pasageri șifonați și grăbiți. Sasha Își dădu seama că de brațul Emmei Încă mai era atârnat pachetul cu ceasul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iubesc. — Și eu te iubesc, spuse Sasha, dar cuvintele lui sunau goale, ciudat de sărace. Și Dario plecase. Îl lăsase singur. Un vânzător ambulant, ce alergă cu sacoșa lui peticită la vederea gardienilor publici, Îl lovi făcându-l să se clatine. De la o fereastră deschisă ajunse până la ei sigla de Început a telejurnalului de la ora 20. Stoluri de rândunele isterice, disperate de iminentul sfârșit al zilei, se Învârteau deasupra acoperișurilor palatelor, printre antene. Țipătul lor dezolat Îi dădu senzația clară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi de urâți, de flasci și de chei, au femei tinere și drăguțe. Dar nu sunt nici măcar cât degetul mic al nevestei mele. O, Emma, Emma, Emma. Antonio izbi un balon cu pumnul, trimițându-l drept În ospătar - care se clătină, aproape să scape tava - și apoi se Îndreptă spre doamna Fioravanti. — Ați sosit! exclamă Maja fericită că-l vede, căci asta Însemna că petrecerea se sfârșise. — Unde e Kevin? răspunse Antonio, scuturând fără vlagă mânuța ei albă acoperită cu inele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu reuși să găsească ieșirea. Începea să amețească. Pereții coșcoviți ai clădirii păreau să pulseze, se Înclinau asupra ei, se roteau. Muzica Îi bubuia În urechi și-i răsuna În tâmple - Îi sfâșia inima. Îi era din nou greață. Se clătină spre o dâră de lumină din cealaltă parte a zidului, se Înfipse printre tinerii care săltau și se izbeau dansând unii de alții, atingându-se, Îmbrățișându-se, respingându-se. Fu lovită, Îmbrățișată de un necunoscut, se Învârti În jurul ei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar pe gura ei, masca de oxigen s-a aburit. Răsuflarea, poate. — Trăiește? Îl Întreabă pe doctor, dar acela nu are timp să-i răspundă. Nu are timp. Împinge targa spre ambulanță. Pe trotuarul spart, roțile se Împiedică, targa se clatină. Fata Întinsă, poate instinctiv, tresare. Capul i se apleacă pe pernă. Buzele i se Întredeschid și ochii par să i se anime. Asistenții țin deschise portierele ambulanței și, pentru o clipă, fata rămâne singură, ținta miilor de priviri - zecile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e greu Și-mi este alături mereu. Petre Ramona-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnaziala nr. 6. „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku orhidee înflorită, mama cu stropitoarea... parfum înrourat. Haiku peruș pe lustră... aprinzând lumina zambilele se clatină... Haiku mărțișor cu trifoi pentru mama oare, mă va ierta? Haiku mărțișoare cu inimioare de la colegi ziua-i mai prietenoasă! Haiku rochie nouă cu flori de liliac băieții vor fi încântați? Pintilie Mădălina, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Ciortești
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apicultor? A ajuns în savană! Ochelarii din baga? Plaja Whiteheave, din Queensland! Și merindele? Oo! într-un salon Stil Ludovic al XV-lea, numai bucătarii mișunau și turuiau vorbe „delicioase”. O doamnă în galoși, cu șapcă cu cozoroc mic, se clătina în dreapta și-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar nici amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o pijama din flanelă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mult mai bine. Și mam îndreptat spre copac. Două frânghii legate strâns de o creangă susțineau un scaun configurat dintr-o bucată de lemn de arțar, deja trecută prin vijelii și ploi grele. M-am așezat pe ea și mă clătinam. Parcă zburam, era un sentiment unic și îl savuram din plin. Mi-am închis ochii și mă lăsam în voia sorții. Intrasem într-o altă lume; o lume a mea. O tuse puternică se auzi în apropierea mea. „Domnul Mirescu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Am încuviințat, m-am ridicat și desculță am pășit în spatele ei până în salon. La ușă ea îmi spuse: Ce păcat, era un tânăr așa drăguț! Presupun că este iubitul tău. Când văzu că nu aprob, mai încercă o dată: fratele? Am clătinat din cap, incapabilă să vorbesc. În acest caz nu aveți voie să intrați! Îmi pare rău! Am tot dreptul să intru! I-am salvat viața! am spus aproape țipat. Când mă văzu hotărâtă, zâmbi strâmb, deschise ușa și mă lăsă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Tu mă iubești! Și în acel moment când am spus aceste cuvinte am constatat cât erau de adevărate! Din cauza brațului meu! Nu vezi? Lipsește! M-am apropiat și plângând i-am spus: Iubesc fiecare părticică din tine, așa cum ești! El clătină din cap. Astăzi, mai mult ca niciodată doresc să-ți spun cât de mult te iubesc! Tu ești pentru mine aerul pe care îl respir, apa pe care o beau când mi-e sete și focul la care mă încălzesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sat au venit și au plecat repede; unul dintre ciobani a adus în dar ulei și a plecat imediat după ce și-a umplut burta. Laban a fost beat de la bun început și o căuta pe sub fustă pe sărmana Ruti. Se clătina pe picioare când a dus-o pe Lea lângă Iacob. Mireasa, ghemuită sub văl, l-a înconjurat pe mire de trei ori într-o direcție și de trei ori în cealaltă. Zilpa servea mâncarea. - Parcă ziua nu se mai termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Iuda, Lea a obosit. Ea, care mereu se scula prima și se culca ultima, care părea mulțumită doar când făcea două lucruri în același timp (amesteca într-o oală în timp ce alăpta sau măcina grâu în timp ce supraveghea torsul), începuse să se clatine după-amiaza și să vadă umbre acolo unde nu era nimic. Inna a sfătuit-o să nu mai facă copii un timp și i-a adus semințele de chimen arătându-i și cum să facă un pesar din ceară de albine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
epuizare. La un moment dat era să pierdem un asemenea exemplar mai mic, dar Iosif s-a repezit după el, l-a prins și a devenit eroul zilei. Toți bărbații au căzut apoi epuizați de efort. Chiar și Iuda se clătina învins de sforțările de a mâna animalele înspăimântate de curentul puternic care le trăgea la fund. Dar fluviul a fost milos și n-am pierdut nici un animal. Când soarele se culcase deja printre crengile copacilor, doar taurul cel mare, măgarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un zâmbet fugar, ci un zâmbet larg, cu toți dinții, de parcă și-ar fi amintit o glumă bună. Bilha tremura la gândul că avea să fie interogată de Bunica și când a sosit momentul să se apropie de bătrână, se clătina pe picioare. Bunica s-a încruntat și a oftat în timp ce Bilha se uita la propriile mâini. Tăcera devenea de nesuportat și după câteva clipe Rebeca s-a întors și a ieșit, lăsând-o pe Bilha singură cu tapiseria care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
camerele lui. Stăpânul se zice că e furios, iar tânărul scrib se pare că e în pericol de moarte. Nu știu de ce s-au certat, cel puțin deocamdată. Dar cum aflu, vin și-ți spun. M-am ridicat în picioare, clătinându-mă, dar foarte hotărâtă. - Shery, am strigat, ascultă-mă acum, pentru că n-o să mă cert și nici n-o să repet. Trebuie să vorbesc cu stăpânul casei. Du-te și anunță-mă. Servitoarea a făcut o plecăciune adâncă, dar a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]