5,610 matches
-
penibil și umilitor. Buimac, perplex, scârbit în fața revelației de a fi eu însumi” (I, 52). Străin (nici un nume, spune Cioran, nu i se potrivește și nu-l încântă mai mult), privește la oamenii din jur de parcă și-ar aminti „un coșmar avut în altă viață” (I, 78). „Nu mai sunt eu însumi” (I, 105), mărturisește într-un loc, neînțelegând elogiile care au ca obiect o carte pe care o scrisese. Sau, privind în urmă și nemairecunoscând nimic, se simte locuit de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să salveze. Citim, astfel: „În scepticism, îndoiala nu e un mijloc, ci un țel, adică însăși mântuirea. Căci numai îndoiala ne poate elibera, ne poate scăpa de legăturile noastre. Ceea ce pentru majoritatea oamenilor e o stare abia suportabilă, aproape un coșmar, pentru sceptic e un fel de perfecțiune, oricum o împlinire, o stare pozitivă” (II, 68), sau: „Fiecare cu drogul lui; al meu e scepticismul. M-am otrăvit cu el. Dar această otravă îmi dă viață și, fără ea, mi-ar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
propria partitură. Se petrece ea într-un spațiu al disperării cum pretinde autorul? Da, pentru că bătrînul care a ajuns să joace teatru pentru copiii din bloc este strivit între spectrul viitorului și trecutul fantomatic, prezentul fiind, la vîrsta lui, un coșmar. Mircea Ghițulescu (Istoria literaturii române Dramaturgie) Calul verde Doctorului Gh. Popescu ("gigi" "gogu" "Doctorul"), adică Celui ce m-a învățat cum se stă cu un picior și cu celălalt în iad...! 1981 Dan Nasta: Cu misterul în care Constantin Popa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz care, interferînd, în țesătura meșteșugită a piesei, firescul și nefirescul, te anihilează dacă nu găsești o rezolvare. Șanse, s-ar părea, încă mai sînt. Destul cu născoceala cultivată maniacal între patru pereți (pentru caii verzi, se știe, peretele este
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
murit în ședință? Nu știi. Dar cel mai mult am murit cînd l-am iertat pe Pandele". Pandele îi fusese adversar și prin calomniile acestuia el fusese răsturnat din funcția ca și din convingerile lui. Ilie trăia acum din plin coșmarul tuturor îndoielilor: se îndoia că există, că e el însuși, că trebuie să facă un lucru sau exact contrariul lui etc. Ca să graveze mai în adînc însemnele disperării de care suferă personajul, autorul i-a creat un fel de alter
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prefac, mă prefac... Vorba lui Ilie, dacă-ți spui mereu că unu și cu unu fac trei, cu timpul crezi că-i chiar așa. Vera: Să fiu a naibii, Mina, dacă n-am impresia că-i ohaluicinație, că-i un coșmar. M-e frică. Mina: Da, te înțeleg perfect. La început și mie mi-a fost. Vera: Auzi, Mina, hai să-ți mai dau o idee... adică nu o idee. Ceva concret, adevărat. Ia un copil. Mina: M-am gîndit la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
picioare se apropie de el și, cu un calm desăvîrșit, îi dă patru palme) Să-ți fie rușine! Ilie: De ce? De ce? De ce? Mina: Pentru că-ți bați joc de mine. Ilie: Dar nu înțelegi că vreau să te salvez de un coșmar? Mina: Tu nu mă mai poți salva de nimic! Ilie: Ba da! Și o să-ți demonstrez chiar acum, pe loc! (apucă lucrurile, vrea să le repună la locul lor, încearcă, dar se încurcă și atunci le aruncă, la nimereală) N-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nepoftiți intră, scotocesc cu privirea, se așează care pe unde îi convine și nu dau semne că s-ar grăbi să plece. Cum e posibil acest abuz care într-o turnură proprie dramaturgiei lui Constantin Popa dă brînci realului în coșmar? Uite că e foarte posibil, și piesa nu se sfiește să ne trîntească în față acest adevăr stingheritor. Vecin 3: Haideți fraților, păi ce facem? Jucăm poker sau facem comunicări științifice? Vecin 2: Deci zici că ai cerut o mie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fizic, material, ci și la mutilarea intelectuală și emoțională), a dizolvării personalității pînă la completa uniformizare. Năvălirea unor specimene de "homo canis, numit pe românește vecin" în viața unei familii, cu scopul declarat de a instaura ordinea (cuvînt dătător de coșmaruri, pentru că se referă la ordine impusă de Regulamentul de bloc, și nu la una firească, naturală) reprezintă pretextul unei lucide analize, la scară mult mai mare, a efectelor distrugătoare, mergînd pînă la anihilare, pe care le implică pierderea identității. Identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
custodie pe ai săi pentru a nu-l supăra pe marele corb și ciorile frățești. Stop!; există mici și trecătoare, și zadarnice fioruri de luciditate (Alex, Irina, Val, Bunica), de revoltă, de evadare chiar, dar sînt anulate de forțele unui coșmar care nu suportă normalitatea. Așa se face că, în final, victimele, e adevărat, sub presiunea stăpînului, interior, îngenuncheat și el acum, așa cum cere regula jocului, dansează cu invadatorii. Stop! Constantin Popa Părerea autorului Cînd vorbim despre oameni Cînd vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ei Mihai. Mihai: Nu mă duc la ei. Maria: Nu te du. Dar or să vină ei aici. Ai să vezi! Alex: Mă duc eu (și chiar se duce) Irina: (după o pauză) Tot timpul am impresia că trăiesc un coșmar. Îmi vine să țip de frică și în același timp îmi vine să și rîd. Așa ceva nu mi-am închipuit că se poate întîmpla! Mihai: Eu mi-am închipuit... Irina: Hai, tata, las-o naibii, iar începi? Mihai: Eu! Irina
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lucru... Ce stupid! Spunem "asta e viața" exact atunci cînd nu știm deloc ce e. Ea 1: (reintrînd din partea prin care ieșise) Să știi că nu-i adevărat... să nu crezi că... de fapt nu știu ce se întîmplă... e ca un coșmar... trebuie să fiu cu el... să te salvez pe tine... să nu crezi... te implor... trebuia... (iese) Ea 2: (înțelegînd poate totul sau poate numai jumătate) Dacă e vorba de salvare, atunci să ne salvăm cum putem cu toții. Hai să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că gîndești prea mult, dar tu și vorbești prea mult... și prea tare... Octav: Bine, atunci să vorbesc pe scurt și în șoaptă... (în șoaptă) E drept ca după o revoluție să vină la putere cei care au profitat de coșmarul comunist, care au trăit, foarte bine, Nea Matei, și care la o siestă mai semnau cîte o sentință două la zeci și zeci de ani de închisoare, care au cenzurat pînă și ce spunea omul în vis întreabă-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cea adevărată..., pentru că dacă ai avea-o nici n-ai ști ce-i aia... și dacă ai ști, n-ai ști ce să faci cu ea... Octav: Da... foarte simplu...! Dom' profesor, domnule, dar cum a putut rezista un asemenea coșmar jumătate de secol?! Groparul: A rezistat tocmai pentru că avea sub mînă o societate de delincvenți... E mult mai ușor de condus decît niște oameni cărora le bîzîie prin cap chestii ca demnitatea, cinstea, curajul... Octav: Bătrîne, spune-mi și mie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mona:...Poate că e chiar adevărat ce spui... numai că prea aduci totul la rampă, Octav... Îți plac aplauzele... Octav: Iar tu ești un spectator prea exigent... prea morocănos... (după o pauză) Cînd am ieșit în stradă... ca să scap de coșmar, de frică și de umilință, eram mort după aplauze, nu? Mona: Eu n-am spus asta... Octav: Cînd am urlat de dezamăgire și-am întrebat pe oameni și pe Dumnezeu unde-i dreptatea de după revoluție, mi-ai spus că sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar și firesc, cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, aceasta nu înseamnă că rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat complet, iar pulsul bolnav al conștiinței și-a încetat palpitul de coșmar intratabil. Oricât am vrea să nu fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ne devoră cu voluptate, secretînd periodic amintiri și atitudini... Cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, dar această nu înseamnă că rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat complet, iar pulsul bolnav al conștiinței și-a încetat palpitul de coșmar intratabil; trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcîndu-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori". Este exact ce a vrut să spună dramaturgul și exact ce comunică spectacolul lui Ovidiu Lazăr pe un ton de mare luciditate și într-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Luați ca exemplu problema lui Sue, care și-a convocat personalul insuficient și epuizat în sala de conferințe a bibliotecii pentru o ședință neașteptată dar obligatorie. Sue a trebuit să le comunice angajaților că au de îndurat un an de coșmar, întrucât consiliul orășenesc a votat nu numai să dubleze suprafața bibliotecii, ci și să renoveze și să restructureze clădirea veche. Odată cu acel anunț devenea evident că anul următor va fi plin de zgomot, mizerie, mutări, stres și schimbări permanente, prea
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
se simtă ca niște roboți sau prizonieri cu cătușe și lanțuri la picioare; nu le era permis să ia nici o decizie. Regulile lui Dale stipulau că toate hotărârile îi aparțineau și simpla încercare de a ajunge la el devenise un coșmar, de vreme ce era prea ocupat să rezolve probleme și să încerce să conducă întreaga organizație singur. Foarte curând, angajații valoroși au început să plece, la fel cum au făcut și clienții săi. De câte ori se poate, revedeți ceea ce numiți Reguli și Regulamente
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
să vă feriți de necazuri De câte ori v-ați aflatt în situația de a vă implica într-o situație care, la început, părea simplă și clară, doar pentru a afla că circumstanțele au evoluat și că s-a transformat într-un coșmar? Probleme precum concedierea angajaților și amenințările clienților ne vin cel mai des în minte. Ca avocat, prietenul meu Tom le făcea clienților săi unul dintre cele mai valoroase servicii pe care le poate oferi un avocat: mereu, ne reamintea și
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
senzația victoriei sau agonia înfrângerii. Deși o afacere de familie vă poate oferi șansa unică de a stabili relații și a câștiga respect și recompense pe care o familie normală nu le-ar obține, poate fi, de asemenea, un adevărat coșmar dacă membrii familiei nu sunt cooperanți. Mike Henning este probabil cea mai respectată afacere de consultanță de familie din Statele Unite și, dacă ați putea sta și asculta poveștile lui despre eșecuri, pericole și probleme ce se pot naște din afacerile
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
dăm bani ca să-i ia unii ca voi”. El a fugit de mine, eu fugeam după el țipând. Și apoi brusc m-am trezit, baltă de apă. Era aproape dimineață, m-am sculat și am scris acest vis. Avusesem un coșmar, ca multe altele. Câte nopți nedormite și câte astfel de coșmaruri am avut în viață, n-aș putea spune. Mulțumesc bunului Dumnezeu că m-a înzestrat cu aceste calități: uitarea și iertarea. Am visat acest vis cu siguranță impresionată de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de mine, eu fugeam după el țipând. Și apoi brusc m-am trezit, baltă de apă. Era aproape dimineață, m-am sculat și am scris acest vis. Avusesem un coșmar, ca multe altele. Câte nopți nedormite și câte astfel de coșmaruri am avut în viață, n-aș putea spune. Mulțumesc bunului Dumnezeu că m-a înzestrat cu aceste calități: uitarea și iertarea. Am visat acest vis cu siguranță impresionată de cele citite în dosarele de la CNSAS dar și de afișele nesimțite
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
nu știu ce" îl învăluie, pentru că "fata morgana de jasmin" s-a ascuns în pieptul lui. Volumul "Cadavre în vid" "reprezintă o surpriză 1 pentru că universal poeziei este straniu, pentru că poetul însuși, elegiac întotdeauna, acum devine conștiința tragică a unei existențe de coșmar. Ajuns la capătul volumului, te întrebi de ce și de unde atâta beznă și delir? O lume care ne amintește prin suferință de Goya, prin neliniște de Poe, prin melancolia apăsătoare de Byron. Baconsky este un destin singular în istoria noastră literară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]