17,484 matches
-
de invadatori. Cel mai mare dintre băieți Își luă avânt și sări În spinarea unui bivol de apă care se odihnea pe marginea drumului. Se luptă cu coarnele animalului care stătea absolut nemișcat, iar apoi Îi dădu un șut În coaste Înainte de a se declara Încă o dată victorios. Ceilalți băieți Îl imitară luându-și avânt și sărind pe spinarea bivolului, pentru ca apoi să se rostogolească precum niște gimnaști la o olimpiadă pentru munteni. Dacă ar fi vrut, bivolul s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urechile a milioane și milioane de oameni, Îi zise Garrett, și exact genul ăsta de presiune Îți și dorești, să fii sigur că dobitocii ăia știu că Întreaga lume e cu ochii pe ei și să le bagi sula-n coastă celor de la ambasada SUA ca să se agite să-ți găsească prietenii. Înțeleg ce vrei să spui, răspunse Harry. Dar totuși... ei bine, nu-s prea convins că... —Bine, spuse Garrett răbdător, Îmi dau seama că te Întrebi și „toate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aveau nevoie pentru a supraviețui În următoarele trei zile. — Dacă nu reușiți, Îi avertiză ea, v-ați dus - și la propriu, și la figurat. Apoi trecu În revistă toate creaturile Înfometate care-i așteptau În apă: crocodili amatori de ronțăit coaste, pești degustători de carne umană, șerpi de apă veninoși și, cei mai periculoși dintre toți, hipopotamii care urăsc oamenii. Camera arătă un prim-plan cu fața fiecăruia dintre concurenți, Înregistrând ochii care clipesc des ai celor fricoși, buzele strânse ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făcu o pauză destul de lungă. Mi se spune că aici s-ar afla trei oase ale lui Buddha, relicve autentice, de primă mână, povesti el. Ceea ce mă uimește este că relicvele sunt tratate cam cum Își tratează și catolicii sfinții. Coasta sau șuvița de păr sunt păstrate Într-un soi de altar, putând fi văzute secole mai târziu de pelerinii care caută iertarea. Era foarte mândru că-i trecuse prin cap să zică asta. Era important ca oamenii să se identifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în piele?" 6. "Ah! Sabie a Domnului, cînd te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, oprește-te, și fii liniștită!" 7. " Dar cum ar putea să se odihnească? Cînd Domnul doar îi poruncește, și o îndreaptă împotriva Ascalonului și coastei mării." $48 1. Asupra Moabului. "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine, este luat, cetățuia este acoperită de rușine și zdrobită! 2. S-a dus fala Moabului, la Hesbon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
coborâșuri. Dacă ai câștiguri, ai și pierderi. Pericolul te pândește la fiecare pas. Nu am fost niciodată grav rănit. Cred că am avut noroc. Drept să spun am cicatrici pe tot trupul. Mi-am rupt cam toate oasele: urmărul, șoldul, coastele... Dar, din fericire, nimic ireparabil. Cel mai bine îmi aduc aminte cursa de ladin Washington, capitala Americii. Călăream un cal foarte puternic. Pe vremea aia în America era președinte un irlandez, care avea și același nume cu mine, Kennedy. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ziua aceea am luat metroul de la linia Tōbu Isesaki, am coborât la Kita-senju și am trecut la linia Hibiya. Aici este «criminal» de aglomerat. Îmi zic mereu că o să apară victime. Am auzit că sunt persoane care și-au rupt coastele. Chiar aș vrea să mă mut de aici cândva. Toți cred că nu au încotro și se străduiesc să reziste, însă, dacă aș putea să aleg, eu n-aș trăi în această zonă. Câteodată mai sunt și perverși. În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ocărît tu? Împotriva cui ți-ai ridicat glasul, și ți-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfîntului lui Israel; 24. prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul, și ai zis: "Cu mulțimea carălor mele, m-am suit pe vîrful munților, pe coastele Libanului, și voi tăia cedrii lui cei mai înalți, cei mai frumoși chiparoși ai lui, și voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt. 25. Am săpat izvoare, și am băut din apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Domnului de două ori cît toate păcatele lui. 3. Un glas strigă: "Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! 4. Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în cîmpii, și strîmtorile în vîlcele! 5. Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit. 6. Un glas zice: "Strigă!" Și eu am răspuns: "Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
faci legămînt cu poporul, să ridici țara, și să împarți moștenirile pustiite; 9. să spui prinșilor de război: "Ieșiți!" și celor ce sunt în întuneric: "Arătați-vă." Ei vor paște pe drumuri și vor găsi locuri de pășune pe toate coastele. 10. Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arșița, nici soarele, căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi și-i va duce la izvoare de ape. 11. Voi preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am întins de-a’n picioarelea în pat, rezemându-ne capul pe câte o pernă umplută tot cu pănuși de porumb, și am adormit destul de repede. Nu știu dacă trecuse o oră când m-am trezit din cauza unor mâncărimi pe la coaste, băgând de seamă că sunt și singur în pat. M-am gândit că profesorul Dănilă s-o fi dus acolo unde și regii merg pe jos și am reușit să adorm la loc. Nu pentru multă vreme, că m-am
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
a fericit meleagurile. După ce am lepădat la hotel bagajele voluminoase pentru o ședere de vreo două săptămâni, și cele necesare lucrului pe teren, am pornit în grup spre Deia. Să nu vă închipuiți că e vorba de acel orășel de coastă din partea de nord a binecunoscutei insule spaniole Mallorca! Ce să caut eu tocmai acolo, când pe vremea aceea, la Câmpulung Moldovenesc, la poalele Obcinei Feredeului mai aveam încă Deia noastră, o cabană frumoasă în mijlocul unei poieni minunate, unul dintre cele
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
doar o gură de vin, s-ar putea să creadă că nu mă bucur sincer, așa că am început să beau cum văzusem eu că co face un țăran din toată inima, oprindumă abia când am simțit un ghiont discret în coaste. Domnul director îmi șoptea la ureche că e de ajuns, deoarece din aceeași sticlă trebuie să bea toți nuntașii, eu reușind performanța de a bea cât pentru jumătate dintre ei. Am fost conduși la o masă separată, așezată în cerdacul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
populația insulelor Andaman, din golful Bengal, locuiește în Cer; glasul lui este tunetul, iar răsuflarea, vântul; mânia și-o arată prin uragan, și lovește cu trăsnetul pe toți aceia care nu-i ascultă poruncile. Zeul Cerului la populația yoruba de pe Coasta Sclavilor poartă numele de Olorun, care înseamnă "Stăpîn al Cerului". Samoyezii îl adoră pe Num, Zeul care locuiește în Cerul cel mai înalt și al cărui nume înseamnă chiar "Cer". Divinitatea supremă a populației koriak se cheamă "Cel de Sus
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e: câteva capre, pe care unul dintre fiii mei le-a prins într-o baltă de-aici, și fiertură de grâu. înțelegi... nu te așteptam și... Cât ai clipi, răsucindu-se pe loc, Odolgan îi trase câinelui un picior în coaste, trimițându-l de-a berbeleacul, printre schelălăituri, până în iarba de pe marginea drumului. Copila strigă și fugi să-l ajute, dar hunul o împinse la o parte brutal, trântind-o la pământ, și își apucă securea, cu gândul să-l termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îngriji, în schimb, de propria persoană: desluși o spărtură în cercul bagauzilor, ce păreau încă paralizați de uimire, strigă în urechea calului și porni către primul șir de brazi. Goana sa nu fu, însă, prea lungă, căci animalul, lovit în coastă de o suliță, se prăbuși într-o parte cu un nechezat și îl trimise de-a berbeleacul. Audbert se izbi tare de pământ, dar își veni pe loc în fire și se rostogoli în iarbă; apoi, însă, se ridică repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înăbușit huruitul tunetului, care îi neliniștea tare pe huni, cu totul neobișnuiți cu vremea schimbătoare de la munte. Pe când cădeau primele picături, grupul mergea în șir indian pe teren deschis, pe o cărare ce unduia pe la jumătatea pantei, de-a lungul coastei acoperite cu iarbă a muntelui; se deplasau pe jos, ținând de căpăstru caii tot mai nervoși; ultimul venea Kayuk, cu catârul. Foarte curând, rafale violente de ploaie biciuiră valea, iar cărările deveniră imediat alunecoase. Aveau nevoie urgentă să găsească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și împungându-l cu pintenii fără menajamente, îl obligă să coboare pe pantă, prin iarba înaltă, lovită de suflul necruțător al vântului. Tovarășii săi, împreună cu Audbert, îl imitară, deși Kayuk trebui să trudească binișor ca să tragă catârul în jos pe coasta aceea, sub plesnetele ploii. Ajunseră aproape de căsuță, dar nu găsiră pentru animale alt adăpost decât sub coroanele răvășite ale copacilor; era, totuși, mai bine decât nimic. în vreme ce tovarășii săi le legau de arbuști cât puteau de zdravăn, Balamber izbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de războinici se iviră din frunzișul bogat și năvăliră, strigând și agitându-și armele, asupra lui Waldomar și a gărzilor sale care mai erau încă în stare să se bată. Ricarius, strigând ca ieșit din minți, se strădui să acopere coasta neapărată de scut a lui Waldomar, însă căpetenia burgundă fu iute zvârlită din șa de o lovitură de suliță. Waltan, după ce-și recuperă sabia, încercă să-i vină în ajutor, dar își văzu drumul barat de o bestie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urme și, răsucindu-se, putu chiar să întrezărească sub el, mișcându-se repede printre coroanele copacilor, bluza portocalie a lui Odolgan. Avantajul lui era neînsemnat, dar avea mai multă experiență în a se mișca prin pădure. Gâfâi din greu, urcând coasta abruptă, care era calea cea mai rapidă, dar ajunse în sfârșit pe creastă și își dădu drumul la vale pe celălalt versant, mai repede chiar, fiindcă, în mai multe rânduri, căzu și se rostogoli prin mărăcinișul prăfos. Apoi, doi dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sa nu provocase o rană mortală; în schimb, observă că băiatul trebuia să fi pierdut mult sânge. în plus, respira greu și era pradă unor dureri vii ori de câte ori încerca să se ridice; presupuse, deci, că, în urma unei căderi, avea vreo coastă ruptă și, poate, plămânul perforat. Cercetându-i bandajul, văzu că era făcut sumar, însă cu o anumită abilitate; era limpede că îl legase chiar fata, folosind, probabil, fâșii din poalele rochiei. Tânăra, ridicată în genunchi, îl privea acum cu precauție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imagine reflectată în apa limpede și abia se recunoscu: părul i se zbârlise, sprâncenele aproape lipseau, iar pe fața opărită, gura i se umflase. Se ridică de acolo cu un geamăt și, întorcând spatele torentului, o porni din nou pe coastă în sus. Ajuns la calul său, scotoci febril în sacul de merinde pe care îl ținea îndărătul șeii, căutând ceva cu care să-și bandajeze mâna. Găsi o eșarfă de mătase pe care o purta la ocazii mari și, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stindardul lui Gundovek, intrarea sa în Genava avusese loc fără nici o solemnitate. Cunoștea destul de bine cetatea: zidurile sale robuste, de curând întărite cu materiale luate din cele mai mici burguri învecinate, casele din piatră cenușie din centrul cetății, adunate în jurul coastelor unei coline pe care se afla vechiul castrum, dar și cele din trunchiuri de lemn din zonele mărginașe, pe urmă marile depozite și pontoanele din port, unde, fără să țină seama de restricții, trăgeau numeroase vase încărcate de mărfuri. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și îi răspunse hotărâtă: — Eu n-o să mai îmbrac veșminte femeiești până nu-mi voi duce la bun sfârșit răzbunarea. Spunând acestea, se îndreptă către oamenii din escortă și, ridicând brațul, dădu semnalul de plecare. își împungea deja calul în coaste, dar Sebastianus o reținu, punând o mână pe mânerul șeii sale. — Sper să te văd curând, deci. Din spatele genelor sale lungi, Frediana se mulțumi să-i zâmbească nesigur - un zâmbet în care lui Sebastianus i se păru că deslușește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]