4,120 matches
-
de 35 de ani. Moartea fiului său favorit a fost o lovitură teribilă pentru Albert, el nerevenindu-și niciodată după această pierdere. După doi ani, în 1307, Albert a renunțat în cele din urmă la landgrafatul de Thuringia și la comitatul palatin de Saxonia în favoarea fiului său Frederic, în schimbul unor subsidii anuale. El a murit după șapte ani în Erfurt, la vârsta de 74 de ani.
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
fiind rănit mortal. El a murit pe când se afla captiv la germani și a fost înmormântat în biserica Santa Maria della Foce din Sarno. În 1205, văduva sa i-a născut un fiu, Valter, care a primit ca moștenire doar comitatul de Brienne, moștenirea sa siciliană fiindu-i confiscată ca urmare a rebeliunii tatălui său. Fiica sa Anais s-a căsătorit cu Balian I Grenier, senior de Sidon și a devenit ulterior amantă a împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
conte de Luxemburg de la 1136 până la moarte, precum și conte de Namur din 1139 până la abdicarea sa din 1189. Henric era fiul lui Godefroi I, conte de Namur cu Ermesinda, una dintre fiicele contelui Conrad I de Luxemburg. El a moștenit comitatele de La Roche și Durbuy de la verii săi Henric al II-lea de Durbuy și Henric de Laroche. Atunci când a murit un alt văr, Conrad al II-lea de Luxemburg, lui Henric i s-a conferit și comitatul de Luxemburg de către
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
El a moștenit comitatele de La Roche și Durbuy de la verii săi Henric al II-lea de Durbuy și Henric de Laroche. Atunci când a murit un alt văr, Conrad al II-lea de Luxemburg, lui Henric i s-a conferit și comitatul de Luxemburg de către împăratul Lothar al III-lea, care astfel a prevenit trecerea aceluia în posesia contelui francez de Grandpré. În același timp, el a preluat și poziția de apărător a abațiilor Sfântului Maximin din Trier și Sfântului Willibrord din
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
același timp, el a preluat și poziția de apărător a abațiilor Sfântului Maximin din Trier și Sfântului Willibrord din Echternach. Acest gest a constituit cauza multelor conflicte avute cu arhiepiscopii de Trier. Trei ani mai târziu, Henric a moștenit și Comitatul Namur de la tatăl său. În 1141, el i-a acordat sprijin episcopului Alberon al II-lea de Liège să cucerească Bouillon alături de contele Reginald I de Bar. În 1147, Henric a renunțat la Saint-Maximin, însă l-a recuperat imediat după
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
era fiul contelui Theodoric I de Montbéliard, de Bar și de Verdun (ca Teodoric I), cu Ermentruda de Burgundia. Theodoric a preluat posesiunile familiei, însă acestea erau râvnite de supușii săi. După moartea tatălui său din 1105, el a primit comitatul de Montbéliard. El a participat la Concordatul de la Worms. De asemenea, a întemeiat câteva mănăstiri. Soția sa nu este cunoscută. El a avut următorii copii:
Teodoric al II-lea de Montbéliard () [Corola-website/Science/328604_a_329933]
-
Waleran, Cunigunda, fiică a ducelui Frederic I de Lorena, a murit în 1214, drept pentru care, în luna mai a acelui an, Waleran s-a recăsătorit cu Ermesinda I de Luxemburg, devenit conte "jure uxoris" acolo. Ermesinda emitea pretenții asupra comitatului de Namur, drept pentru care Waleran și-a adăugat blazonului său o coroană pentru a simboliza această pretenție. În 1221, el a moștenit Ducatul Limburg. În 1223, Waleran a mai efectuat o încercare de a obține Namur de la markgraful Filip
Waleran al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328613_a_329942]
-
posesiunile ce țineau de principii episcopali de Münster la răsărit și de ducii de Brabant în apus. Istoria sa este strâns corelată cu cea a statelor din vecinătate: ducatele de Jülich și de Berg, ca și cu Ducatul Geldern și comitatul de Mark din Westfalia. Teritoriul ducatului acoperea aproximativ districtele Kleve (partea nordică) și Wesel și orașul Duisburg din Germania, ca și părți adiacente din provinciile Limburg, Brabantul de Nord și Gelderland din Olanda. La începutul secolului al XI-lea, împăratul
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
Nijmegen care era direct subordonată Imperiului, nobililor locali din Lotharingia Inferioară din Gelderland și Kleve. Un conte de Cleves (limba germană: "Grafschaft Kleve"; limba olandeză: "Graafschap Kleef") a fost pentru prima dată menționat în secolul al XI-lea. În 1417, comitatul a devenit ducat. După moartea contelui Ioan din 1368, fieful a fost moștenit de către nepotul său Adolf al III-lea, conte de Mark, devenit Adolf I de Cleves. Comitatele de Cleves și Mark au fost în cele din urmă conduse
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
pentru prima dată menționat în secolul al XI-lea. În 1417, comitatul a devenit ducat. După moartea contelui Ioan din 1368, fieful a fost moștenit de către nepotul său Adolf al III-lea, conte de Mark, devenit Adolf I de Cleves. Comitatele de Cleves și Mark au fost în cele din urmă conduse în cadrul unei uniuni personale de sub Casa de La Marck, după ce fratele mai mare al lui Adolf, contele Engelbert al III-lea de Mark, murise fără urmași în 1391. Regele Sigismund
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
fiind situat între posesiunile electorului de Köln la răsărit și cele ale ducilor de Limburg la apus. stăpânea teritorii pe ambele maluri ale râului Rur, în jurul capitalei, Jülich - fostul castru roman "Iuliacum" - în Renania inferioară. Ducatul s-a unit cu comitatul de Berg de dincolo de Rin în 1423, moment din care a rămas cunoscut sub numele de "Jülich-Berg". Teritoriul de astăzi se situează în Germania (parte landului Renania de Nord-Westfalia) și în Olanda (parte a provinciei Limburg), populația utilizând același dialect
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
Luxemburg, duce de Brabant, pe care l-a înfrânt în bătălia de la Baesweiler din 1371. În continuare, istoria ducatului de Jülich s-a intersectat îndeaproape de cea a vecinilor săi: ducatele de Cleves și de Berg, precum și Ducatul Geldern și Comitatul de Mark: ducele Wilhelm al II-lea se căsătorise cu Maria, fiica ducelui Reginald al II-lea de Geldern și ea însăși devenită ducesă de Geldern după moartea fratelui ei vitreg, ducele Reginald al III-lea în 1371. Wilhelm al
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
mic Reginald al IV-lea de Geldern și Jülich a murit fără a avea moștenitori, statele generale din teritoriul de astăzi al provinciei olandeze Gelderland l-au ales ca duce pe Arnold de Egmond, în timp ce Jülich s-a unit cu comitatul de Berg. În 1511, ducele Ioan al III-lea de Cleves a moștenit Jülich și Berg în urma căsătoriei cu Maria de Geldern, fiica ultimului duce, Wilhelm al IV-lea de Jülich-Berg. Ea a moștenit moșiile tatălui ei: Jülich și Berg
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
Berg. În 1511, ducele Ioan al III-lea de Cleves a moștenit Jülich și Berg în urma căsătoriei cu Maria de Geldern, fiica ultimului duce, Wilhelm al IV-lea de Jülich-Berg. Ea a moștenit moșiile tatălui ei: Jülich și Berg, precum și comitatul de Ravensberg. Din 1521, Jülich-Berg și Cleves au format Ducatul de Jülich-Cleves-Berg, prin uniunea personală de sub ducele Ioan al III-lea. Când ultimul duce de Jülich-Cleves-Berg a murit în 1609 fără a avea moștenitori direcți, a izbucnit Războiul de succesiune
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
Berg a fost un stat medieval - inițial comitat, ulterior ducat - din regiunea Renania din Germania. Capitala sa era la Düsseldorf. Ea a existat ca o entitate politică distinctă de la începutul secolului al XII-lea până în secolul al XIX-lea. a apărut în 1101 ca linie colaterală a dinastiei
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
trăgea originile din Regatul Lotharingiei din secolul al IX-lea, iar în secolul al XI-lea a devenit dinastia cea mai puternică din regiunea Rinului inferior. În 1160, teritoriul a fost divizat în două părți, una dintre ele devenind ulterior Comitatul de Mark, care a revenit posesiunilor familiei în secolul al XVI-lea. În 1280 și-au mutat curtea de la castelul Schloss Burg din Solingen de pe râul Wupper în orașul Düsseldorf. Cel mai puternic dintre conducătorii timpurii din BergBerg, Engelbert al
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
în 7 noiembrie 1225. Contele Adolf al VIII-lea de Berg a participat alături de tabăra învingătoare în bătălia de la Worringen desfășurată în 1288 împotriva ducatului de Geldern. Puterea statului de Berg a continuat să crească în secolul al XIV-lea. Comitatul de Jülich s-a unit cu comitatul de Berg în 1348, iar în 1380 împăratul Venceslau i-a promovat pe conții de Berg la rangul de duci, dâdn astfel naștere ducatului de Jülich-Cleves-Berg. În 1509, ducele Ioan al III-lea
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
VIII-lea de Berg a participat alături de tabăra învingătoare în bătălia de la Worringen desfășurată în 1288 împotriva ducatului de Geldern. Puterea statului de Berg a continuat să crească în secolul al XIV-lea. Comitatul de Jülich s-a unit cu comitatul de Berg în 1348, iar în 1380 împăratul Venceslau i-a promovat pe conții de Berg la rangul de duci, dâdn astfel naștere ducatului de Jülich-Cleves-Berg. În 1509, ducele Ioan al III-lea de Cleves a încheiat o căsătorie strategică
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
de Jülich-Cleves-Berg. În 1509, ducele Ioan al III-lea de Cleves a încheiat o căsătorie strategică cu Maria de Geldern, fiică a contelui Wilhelm al IV-lea de Jülich-Berg, care a devenit moștenitoare a posesiunilor tatălui ei: Jülich, Berg și Comitatul de Ravensberg, fapt care, în conformitate cu Legea Salică din Sfântul Imperiu Roman a cauzat proprietății să treacă soțului unei moștenitoare (femeile nu puteau deține proprietăți decât printr-un soț sau un tutore). Odată ce tatăl ei a murit în 1521, ducii de
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
decât printr-un soț sau un tutore). Odată ce tatăl ei a murit în 1521, ducii de Jülich-Berg s-au stins, iar moșia a trecut astfel sub guvernarea lui Ioan al III-lea, ducele de Cleves. Alături de teritoriile personale ale acestuia, Comitatul de Mark și ducatul de Cleves ("Kleve"), s-a constituit o uniune personală. Ca rezultat al acestei uniuni, ducii de Jülich-Cleves-Berg controlau o mare parte din actualul land Renania de Nord-Westfalia, cu excepția statelor clericale ale arhiepiscopilor de Köln și episcopilor
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
Barbarossa, drept pentru care până în primăvara lui 1191 cei mai mulți membri ai ei au părăsit Orientul. Otto a fost unicul supraviețuitor al cruciadei provenit din Țările de Jos, și a ajuns acasă în 1190. Otto este menționat ca primul conte al comitatelor unite de Geldern și de Zutphen în 1190. Unul dintre fiii săi, prin confuzie, este numit tot (n. 1195), el ajungând episcop de Utrecht între 1212 și 1213. Împreună cu Richarda de Bavaria, Otto a avut următorii copii:
Otto I de Geldern () [Corola-website/Science/328639_a_329968]
-
fiul cel mare al ducelui Henric Leul din dinastia Welfilor, de pe urma căsătoriei acestuia cu Matilda de Anglia. El a crescut în Anglia și a devenit conte palatin al Rinului ca urmare a căsătoriei sale din 1193 cu Agnes, moștenitoare a comitatului din familia Hohenstaufenilor. Atunci când fratele său mai mic, Otto de Braunschweig, a devenit unul dintre cei doi pretendenți la tronul Sfântului Imperiu Roman în 1198, Henric i-a acordat sprijinul la început, însă apoi a trecut de partea rivalului lui
Henric al V-lea de Palatinat () [Corola-website/Science/328651_a_329980]
-
horthyiste a Transilvaniei. S-a căsătorit în anul 1943 cu Lucia Stroescu Viitorul poet Ion Șugariu se naște în 6 iunie 1914, fiind primul copil din șase al familiei Ion și Floarea Șugar, mineri-aurari de confesiune greco-catolică, în satul Băița, comitatul Maramureș (Máramoros), la acea dată sub administrație austro-ungară. Autoritățile îi eliberează certificatul de botez pe numele de Sugár János, conform politicii de maghiarizare susținută de către stat. Mai târziu, poetul va obține, la data de 24 iunie 1936, prin decizia Ministerului
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
Conții de Olanda s-au aflat la conducerea comitatului de Olanda din Țările de Jos între secolele al X-lea și al XVI-lea. Primul conte de Olanda, Dirk I, a fost fiul natural sau vitreg al contelui Gerolf de Frizia. El a primit în 922 un teritoriu în
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
al contelui Gerolf de Frizia. El a primit în 922 un teritoriu în zona Egmond din partea împăratului Carol cel Gras, într-un loc numit Bladella (astăzi, Bladel, în apropiere de Eindhoven). Acest eveniment este considerat ca actul de naștere al comitatului de Olanda. Cu toate acestea, până către 1100, numele acordate de obicei comitatului erau cele de Frizia de vest, Frizia sau Kennemerland; în ciuda acestui fapt, conții de după Dirk I se intitulau "de Olanda". Trebuie menționat că cronologia primilor conți este
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]