4,658 matches
-
lua totuși sfârșit. Cărțile lui curajoase, directe, cu impact revelator la cititori se cumpărau nu cu bucata, ci cu... metrul. Fiecare aștepta să vadă ceea ce în fapt știa foarte bine, dar se temea să o recunoască. Cenușiul devenise o stare confuză și aparent eternă. Odată, la lansarea unui nou roman inspirat de dureroase probleme sociale, identificate chirurgical aproape pe fundalul existenței terne a industriei noastre petrochimice, problema furtului intelectual, a tezelor de doctorat îndeosebi, devenise o realitate. Impostorii zilei își atribuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ceasul exclamării ,,mi-e bine!" Viitoarea mea piesă de teatru îi va cuprinde și pe ei, trebuie să le găsesc și lor un loc în construcția piesei. Acțiunea, în mare, o am deja în cap; ideea însă mi-e puțin confuză. Mă gîndesc la piesa asta de vreun an, cam de cînd am început să-mi fac, aproape zilnic, drum prin biroul unde lucrează Petre Graur. Bărbat la vreo patruzeci de ani, fost inventator, Petre Graur stă acum într-un birou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Craiova era plin ochi, ea s-a întors acasă și a găsit sigiliile puse; apucată de cap și de picioare, a fost aruncată într-un camion de bagaje. Trei zile și trei nopți fără strop de apă, într-o pivniță. Confuză fiind, când au întrebat-o ce domiciliu alege, în loc să spună Slat[ina], unde ar fi fost primită cu brațele deschise, a spus Cra[iova], unde n-are casă, n-are prieteni, n-are pe nimeni. Așa a rămas în stradă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
așa cum deschide o sticlă de șampanie? Și, deși am țipat și i-am dat una, zicându-i că nu e treaba lui, am înțeles ce vrea să zică. Luke nu se pierde și nu șovăie niciodată, și nu e niciodată confuz. Întodeauna pare să știe exact ce vrea și, de regulă, o și obține, indiferent dacă e vorba să deschidă ușor o sticlă de șampanie, de un nou client sau, în pat, când vrea să... Ei. Oricum. Hai să zicem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vreți să scăpați momentul! — Nu, spune el, după un moment de tăcere. Nu, în nici un caz nu vreau asta. Mă sărută scurt pe umăr și intră fără să mai adauge vreun cuvânt, iar eu mă uit în urma lui, încă total confuză. Mi s-a părut mie, sau tocmai am vorbit despre... adică, a vrut de fapt să spună... Apoi se aude sunet de copite, și reveria mea ia sfârșit brusc. Mă întorc și văd trăsura lui Suze apropiindu-se pe drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
murmur solemn. Eu, Rebecca, te iau pe tine, Luke. Cuvintele astea arhicunoscute parcă te iau cu fiori pe șira spinării, nu-i așa? — Să-ți fiu... să-mi fii... soț legiuit. La bine, în bogăție... Mă opresc și mă încrunt, confuză. Parcă nu sună bine. Oricum, o să învăț cuvintele atunci, când se apropie momentul. Ideea e că jurămintele sunt ceea ce contează, nu altceva. Nu trebuie să sărim calul. E de ajuns o ceremonie simplă și elegantă. Fără agitație inutilă și fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în... scop profesional? — A, nu. Nu, nu, nuuuuu. Robyn scutură vehement din cap. Ce fac eu nu e o profesie. E o vocație. Timpul pe care mi-l dedic... pasiunea cu care îmi fac treaba... — Aha. Îi arunc o privire confuză lui Elinor. Păi, ideea e că... nu știu dacă o să am nevoie de ajutor. Deși e foarte frumos din partea ta... — N-ai nevoie de ajutor? Robyn își dă capul pe spate și izbucnește într-un râs zgomotos. Crezi că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
leit Clark Kent. — Vai, spun. Vă... mulțumesc mult! — A, deci și dumneavoastră sunteți tot din Oxshott? întreabă Suze veselă. Ce coincidență! O, fuck. Poftim? spune Laura Redburn Seymour. — Oxshott! spune Suze. E incredibil. — Ox... shot? Laura Redburn Seymour se uită confuză la soțul ei. — Noi nu credem în vânătoare, spune Clark Kent, destul de rece. Bună seara. Și, încă o dată, felicitări, spune către mine. În timp ce respectivii se îndepărtează, Suze se mă fixează nedumerită. — Bex. Tu ai înțeles ceva? — Eu... ăă... Îmi frec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ea. — OK. Și asta? Ridică alt recipient, cu o suprafață striată și două mânere mari. La naiba. Ce-o mai fi și chestia asta? — Ăă... cred că... e o... formă pentru... o tigaie pentru... omletă. — Aha. Se uită la ea confuză și eu mă retrag cât pot de rapid. Trec de o vitrină cu castronașe de ceramică pentru cereale și mă trezesc la un birou cu computer, pe care scrie Înregistrare. Poate de aici se iau formularele. — Bine ați venit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am pornit întotdeauna de la ideea că într-o zi vom reveni definitiv în Anglia. Dar când? — Cred că n-aveți de gând să rămâneți acolo pentru totdeauna, nu? adaugă ea, cu un mic hohot de râs forțat. Nu știu, spun confuză. Nu știu ce vom face. — Dar cum să creșteți un copil în apartamentul ăla cât un chibrit? O să vreți să vă întoarceți acasă. O să vreți și voi să aveți o casă cu grădină! Mai ales acum. Acum că ce? — Acum că... Face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ignorat fiul de paisprezece ani. Și care acum stă liniștită în limuzina ei. Care continuă să se poarte de parcă toată lumea ar fi a ei; de parcă n-a făcut niciodată nimic rău. — Și... ce zicea Luke în scrisoare? spun. — Era... foarte confuz, zice ea. Bătea câmpii. N-am înțeles nimic. Pare să aibă un fel de... Face un gest regal. — Cădere nervoasă? Da, e-adevărat. — De ce? — Tu de ce crezi? îi răspund, fără să-mi pot reprima sarcasmul din glas. — Muncește foarte mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
naționalistă”, „xenofobia”, „rasismul”, „antisemitismul” și „fascis- mul” <endnote id="(485, pp. 507-512)"/>. Polemizând cu C. Rădulescu-Motru, Nichifor Crainic susține că nu poate fi conceput „românism” fără „xenofobie și antisemitism”. „Aceasta e esența și mizeria cărții [lui Rădulescu-Motru] : o naivă și confuză mistificare a românismului”, conchide Crainic În 1938 <endnote id="(602, p. 111)"/>. Câteodată, evreii Înșiși au fost tentați să preia stereotipul „pro- ver bialei toleranțe românești”. În 1926, de exemplu, deputatul evreu Carol Klüger, vorbind În Parlamentul României despre „caracterul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rachiului sau pur și simplu unele accidente sunt tot atâtea explicații posibile privind nașterea și supraviețuirea legendei despre otrăvirea băuturilor de către cârciumarii evrei. Toate acestea au fost posibile și pentru că au găsit un orizont de așteptare prielnic. Astfel de informații confuze s-au suprapus unei imagini puternic Înrădăcinate În mentalul colectiv, aceea a evreului „otrăvitor” și „murdar”, care bea el Însuși băuturi percepute ca fiind „spurcate” [= cușer]. 5. Evreul lăutar Trecând prin București În 1825, călătorul Robert Walsh nota cu indignare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi Învățat pe turci să facă diverse arme, muniții și mașini de război care fac mari pagube În rândul creștinilor (The Navigation Into Turkie, 1585). În orice caz, În secolele XVI-XVII, În vestul continentului, poveștile despre „armata evreiască” erau destul de confuze. În unele dintre ele, evreii se aliau cu turcii Împotriva creștinilor, În altele - invers. Într-un pamflet din 1606, de pildă, intitulat Noutăți din Roma (News from Rome), se spunea că o armată de evrei, cu asistență navală olandeză, Încearcă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ciuni (Tefilat Gheșem) pentru căderea ploii la timp (163, pp. 102-103). Astfel de ceremonii de aducere a ploii au ajuns la cunoștința creștinilor și, probabil, au generat sau doar au amplificat supersti țiile În discuție. Alte credințe populare românești (destul de confuze) susțin că solomonarii care intră În „școala de solomonărie” ies cu unul mai puțin. „Dintre ei, unul totdeauna piere acolo” ; acesta „dispare”, pentru că „Îl duce duhul cel necurat” <endnote id=" (35, p. 145)"/>. Astfel de eresuri au fost comutate și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tătarul sunt același lucru”) <endnote id="(3, p. 71)"/>. Folclorista Elena Niculiță-Voronca este convinsă că teoria lui Șăineanu este o „rătăcire”, preluată „după autorii ce se orientează numai din cărți”, dar propune În locul ei o altă soluție livrescă, mult mai confuză și mai artificială : „jidanii despre care Își amintește poporul sunt Titanii - adică Cronos și frații săi, zeii fenicieni - tot evrei și aceștia” <endnote id="(162, p. 209)"/>. În 1896, influențat de un studiu publicat În 1890 de bulgarul A.T.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
privind evreii care infestează fântânile, doctorii evrei care-i omoară pe creștini („Medicii jidani asasinează bolnavii creștini !”, sună titlul unui articol din revista antisemită Buna Vestire, 1937), cârciumarii evrei care otrăvesc băuturile etc., etc. Este o Întreagă mitologie, incertă și confuză, creată timp de mai multe secole, care face din evreu un tip suspect, căruia Îi sunt asociați termeni precum „infanticid ritual”, „hemofagie”, „vampi rism”, „canibalism”, „stranii obiceiuri culinare”, „murdărie”, „microbi”, „sânge infestat”, „otravă”, „crimă”, „vrăjitorie”, „ritualuri demonice” etc. Cu un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au devenit eroi ai mișcării legionare, lor dedicându-li-se Cântecul Nicadorilor. Anul 1934 se caracterizează prin mutații în plan politic, care au influențat evoluția politică din România pentru o lungă perioadă de timp. Situația partidelor politice era complicată și confuză. Acest fapt i-a permis regelui Carol al II-lea să se folosească de tinerii liberali, care insuficient legați de marea finanță liberală puteau fi mai repede atrași și manevrați. Regele Carol al II-lea nu a avut adversari politici
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
loc în ianuarie 1941. Garda de Fier încă nu-și stabilise programul, nu exista o politică clară care să fie pusă în practică de către toți cei contaminați de gândul îmbogățirii ușoare în contul evreilor. Numai astfel pot fi explicate comunicatele confuze referitoare la provocările împotriva evreilor. Horia Sima, nevoit să justifice acțiunile violente împotriva evreilor, le considera doar „incidente fără importanță”, ca urmare a schimbării de regim, apoi chiar le nega, cu motivația că sunt „acte abuzive...puse la cale de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
după cum declara Ion Antonescu la procesul din mai 1946, nu au avut caracter de indicare a normelor după care să se conducă regimul Basarabiei și Bucovinei. În primele zile de administrare românească în nordul Bucovinei s-a înregistrat o situație confuză la nivelul conducerii provinciale: autoritățile de la București i-au împuternicit pe colonelul Rioșanu, pe generalul Voiculescu și pe profesor Gheorghe Alexianu să organizeze și să administreze Provincia Bucovina. Această situația a dus la un conflict între Al.Rioșanu, pe de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ales că motivarea fusese următoarea: „Cu toate că nici acesta nu este răspunsul cel mai fericit, totuși, ca În prima formulare nu putea să apară deoarece răspunsul privind formarea limbii și a poporului român nu-l putem da În grabă și aceasta confuză (???, n.n.)”. Tot el a continuat: „În primul rînd, limba dacilor nu a fost Înlocuită numai cu cea latină numai prin simplul motiv al căsătoriilor. Nu se poate trata această problemă fără a se referi la cei trei factori de bază
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și 1964, este imposibil să le mai poți identifica ceva În afară de frumusețile naturale>>”. Acest text, subliniat În original, i-a aprins un bec sub craniu demolatorului cuvântului scris și vorbit din Bârlad, punându-l Într-o mare dilemă: „Fraza este confuză. Reese că din 1944 și pînă În 1964 am cunoscut două patrii. Ca urmare fraza a fost scoasă din reportajul prezentat pentru a fi difuzat”. Morocănosul Radu Costache, cel veșnic cu creionul chimic sfărâmat Între dinți, mai constatase o abatere
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Iată și motivele invocate de cenzor: „Nu se obișnuiește să se dea cuvîntul de onoare În fața partidului și poporului atunci cînd cineva vrea să-și Închine viața realizării unui anumit țel. Poate fi crezut și printr-un angajament. Fraza este confuză arătînd despre <<desăvîrșirea construcției socialismului desfășurată spre comunism>>”. Adevărul este că chiar arăta ca naiba (vorba lui Petre Roman vizavi de numele dat organizației conspiratorilor din decembrie ’89, frontul salvării naționale) iar contribuția tov-ului cenzor ni se pare cât se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Menționăm faptul că În textul original, toate frazele de mai sus sunt subliniate. Iată ce spusese mai departe cenzorul: „A fost consultat tov. secretar cu problemele de propagandă și agitație a comit. orășenesc de partid și Întrucît problemele erau tratate confuz, partea subliniată a fost scoasă Înlocuindu-se astfel: <Printre aceste probleme de mare actualitate și Însemnătate teoretică și practică dezbătute În cadrul convorbirilor, s-a numărat și problema <<Rolul statului democrat popular În construirea socialismului>>. Cursanții au arătat că suveranitatea este
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
folclor muzical și coregrafic”. Cenzorul remarcase cu o adâncă indignare „...graba exagerată și nejustificată din partea editorilor de a primi viza (bun de tipar, n.n.) cît mai repede chiar dacă, de cele mai multe ori, materialele Încă sufereau de greșeli de dactilografiere, de exprimări confuze, de structurare ori privind conținutul, rigurozitatea științifică. Într-un cuvânt, lipsa de autoexigență”. De fapt, cuvântul lui Necula se transformase În trei, după cum se poate observa și de la Paris. Ajuns la instituțiile județene de cultură, Împuternicitul DGPT și-a informat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]