4,590 matches
-
A realizat mai multe emisiuni de televiziune, pînă în 1996 activând în grupul Divertis. Este realizator și prezentator al emisiunii „Lumea citește!” pe TVR 1. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 2010 a fost numit în postul de consul general român la Marsilia, în Franța, funcție în care a rămas timp de un an. Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză, poloneză, spaniolă și maghiară, în antologii și reviste culturale. Interviuri
Ioan T. Morar () [Corola-website/Science/298561_a_299890]
-
a împărțit din cauza războaielor de succesiune între nepoții lui Genghis Han, Tolui, Chagatai și Jochi. Oamenii lui Tolui au condus o epurare sângeroasă asupra facțiunilor ogodaizilor și chagataizilor. Disputele au continuat și între urmașii lui Tolui. După moartea lui Mongke, consulii rivali ai kurultaiului și-au ales diferiți succesori: Ariq Boke și Kublai Khan, ceea ce a dus la un război civil. Kublai a obținut puterea, dar a mai izbucnit încă un război civil pentru a-și recăpăta controlul asupra chagataizilor și
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
este trimis în Sicilia, apoi în Africa de Nord pentru a lichida ultimele rezistențe ale popularilor. Din 76 î.Hr. duce lupte grele în Spania împotriva lui Sertorius. Revenit în Italia, înfrânge în 71 î.Hr. ultimele forțe ale armatei lui Spartacus. Este ales consul în 70 î.Hr. împreună cu Crassus. În 67 î.Hr., prin ""Lex Gabinia "", i se conferă puteri extraordinare (""imperium maius"") pentru 3 ani, cu misiunea de a combate pirateria din Marea Mediterană. Dovedește un talent organizatoric de excepție și rezolvă această misiune în
Cneus Pompeius Magnus () [Corola-website/Science/298616_a_299945]
-
triumvirat între Pompei, Cezar și Crassus, înțelegere privată și secretă a celor trei împotriva aristocrației senatoriale. În 57 î.Hr. dobândește puteri excepționale pe timp de 5 ani, în vederea asigurării aprovizionării Romei cu cereale. În 55 î.Hr. este ales din nou consul iar la sfârșitul consulatului obține guvernarea Spaniei pe 5 ani, însă nu părăsește Roma. Moartea lui Crassus la Carrhae și gloria lui Cezar în Gallia, duc la destrămarea triumviratului și la apropierea de Senat a lui Pompei. În 52 î.Hr.
Cneus Pompeius Magnus () [Corola-website/Science/298616_a_299945]
-
Spaniei pe 5 ani, însă nu părăsește Roma. Moartea lui Crassus la Carrhae și gloria lui Cezar în Gallia, duc la destrămarea triumviratului și la apropierea de Senat a lui Pompei. În 52 î.Hr., Senatul acceptă desemnarea lui Pompei în calitate de ""consul sine collega"", cu misiunea de a restaura ordinea. La 7 ianuarie 49 î.Hr., printr-un ""senatus consultum ultimum"", Cezar este demis din funcții, iar Pompei este însărcinat cu apărarea republicii. Trei zile mai târziu, când traversează Rubiconul cu legiunile sale
Cneus Pompeius Magnus () [Corola-website/Science/298616_a_299945]
-
recucerind steagurile legiunilor romane pierdute de Crassus la Carrahe. În 16 i.en., a fost numit guvernator al Galiei, iar în 15 i.en., a cucerit cu fratele sau Drusus, noi teritorii în Alpi. Ca răsplată, Tiberius a fost numit consul pentru prima oară în anul 13 i.en. În anul 12 i.en., a fost forțat să divorțeze de Vipsania Agrippina că să se însoare cu fiica văduva a lui Augustus, Iulia, pentru a deveni protectorul fiilor ei, tinerii cezari
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
acea bătălie. S-a renunțat la ideea de a împinge granița imperiului de partea cealaltă a Rinului, Tiberius anulând operațiunile costisitoare și inutile, chemându-l pe Germanicus la Roma. În anul 17, Germanicus a sărbătorit un triumf și a devenit consul alături de Tiberius în anul 18. Germanicus părea a fi succesorul ales, dar s-a îndreptat spre orient, pentru a rezolva problemele. A intrat în conflict cu Gnaeus Piso, guvernatorul Siriei, și și-a depășit autoritatea vizitând Egiptul fără permisiunea împăratului
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
sa a fost transformat într-un erou popular, asta datorită multor oameni nemulțumiți de Tiberius. Drusus a devenit favorit ca moștenitor, fiind numit guvernatorul Panoniei în anul 17. S-a întors în anul 20 pentru triumf. A împărțit funcția de consul cu Tiberius. Dar s-a stins din viață prematur, la Roma, în anul 23, fiind otrăvit de soția sa, Livilla, în complicitate cu amantul ei, Lucius Aelius Seianus, comandant pretorian. Odată cu plecarea lui Tiberius în Campania în anul 26, puterea
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
Odată cu plecarea lui Tiberius în Campania în anul 26, puterea lui Seianus a crescut. Tiberius s-a stabilit pe insula Capri, în 27, pentru tot restul vieții sale. Astfel, Seianus putea decide întâlnirile oficiale, plasându-se într-o poziție superioară consulilor și senatorilor. În anul 29, Livia, mama lui Tiberius, a murit, iar împăratul nici nu a asistat la funeraliile ei, ba chiar a interzis zeificarea ei și nu i-a luat în considerare testamentul, din cauza neînțelegerilor. Agrippina, văduva lui Germanicus
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
ajutor Romei în urma incendiilor din anii 27 și 36. Tiberius a fost nevoit să strângă cât mai multe taxe. Relația dintre el și Senat se răcea. Chiar și cea mai neînsemnată acuzație era suficientă pentru a obține condamnarea, un fost consul distins fiind condamnat pentru că a intrat la toaletă cu o moneda a lui Tiberius asupra sa. Senatorii lipsiți de scrupule profitau de această situație, putând să se răzbune pe adversarii lor. Tiberius și-a petrecut ultimii ani de viață în
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
lui Caligula era în mare măsură îndreptată împotriva Senatului, dintre ai cărui membri erau arestați arbitrar, apoi supuși torturii și unei morți lente și agonizante pentru presupusa infidelitate. Caligula a ordonat o nouă serie de anchete și procese. A înlocuit consulul și a condamnat mai mulți senatori la moarte. Suetonius declară că senatorii erau nevoiți să-l aștepte pe el pentru a a alerga alături în carul sau. Caligula a fost întâmpinat cu o serie de conspirații suplimentare împotriva lui. O
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
pe scena îmbrăcat într-o pelerina lungă și începuse să improvizeze un numar de cântec și dans, apoi i-a dat afară pe senatori cu o miscare veselă a mâinii. În semn de dispreț față de Senat, Caligula l-a numit consul pe calul sau favorit, Incitatus. Caligula a înăbușit multe revolte și conspirații în teritoriile de est în timpul domniei sale. Complicele în acțiunile sale a fost prietenul său bun, Irod Agripa, care a devenit guvernator al teritoriilor Batanaea și Trahonitei. Cauza tensiunilor
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
într-un mod de viață bazat pe virtuțile majore ("mores maiorum"): modestia, curajul, fidelitatea, statornicia, dreptatea și respectul. A doua carte de epistole este consacrată problemelor literaturii. Se remarcă printre ele ""Epistula ad Pisones"" ("Scrisoare către Pisoni", Lucius Calpurnius Piso, consul în anul 15 a.Chr., și cei doi fii ai săi, Lucius și Gaius, iubitori și protectori ai literelor), cunoscută mai târziu ca ""Ars poetica"" ("Artă poetică"). Fără a avea pretenția de a redacta un tratat de poetică după toate
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
groaznicele inundații din acea vreme, apoi jafurile pazvangiilor din Vidin, care au amenințat chiar Bucureștiul, și cheltuielile lui Vodă, determinate de jocurile politice externe: serbări și daruri când ambasadorul rus trecea prin București, când unor englezi, chiar și ambasadorului și consulului Franței; întreținea emisari-spioni în Europa pentru a i se raporta totul; alimentarea răscoalelor din Imperiul Otoman, pasvangii, sârbii, pașa din Rusciuc; risipa sfetnicilor săi, aventurieri francezi ca Gaspari, secătuiesc țara. Cu tot tratatul din 1802 și cu toată protecția rusească
Constantin Ipsilanti () [Corola-website/Science/299760_a_301089]
-
Aetius și-a arătat genialitatea sa mai clar decât în a hărțui și încetini avansul lui Attila. Attila în cele din urmă s-a oprit pe Pad, unde a întâlnit o ambasadă care îi includea pe prefectul Trigetius, pe fostul consul Avienus Gennadius și papa Leon I. După întâlnirea care l-a convins să se retragă, după ce a câștigat nici mână Honoriei și nici teritoriile dorite de acesta. Deși în 453 Aetius a fost în măsură să-și logodească fiul, Gaudentius
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
tinerelor talente. A fost de asemenea diplomat de carieră. Intră în diplomație în 1927, devine în 1941 atașat cultural la legația română din Bratislava, rechemat în același an în țară. Devine violonist la Teatrul Național din București. În 1946 devine consul la Oslo dar în 1947 nu se mai întoarce în țară. Se refugiază în exil stabilindu-se în capitala statului Peru, Lima, unde devine membru al orchestrei simfonice. În ultimii ani au apărut date noi despre cariera diplomatului Cugler, începută
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
centrul Capitalei, la domiciliile lor și în fața sediului Serviciului de Pașapoarte pentru nerespectarea dreptului de circulație prevăzut de drepturile fundamentale ale omului și anume eliberarea pașapoartelor. Înainte de începerea demonstrațiilor au cerut sprijinul Ambasadei SUA prin luarea în evidență de domnul Consul de atunci, domnul Linch, concomitent și cu sprijinul postului de Radio Europa Liberă, care difuza seară de seară despre demonstrațiile făcute, arestări, urmăriri , filaje ale Securității, ascultarea telefoanelor, agresări fizice. Membri Grupului au fost: VASILESCU VALENTIN, POPESCU IONEL, SLAVE IOANA
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
presiunea năvălirilor barbare, Imperiul Roman de Apus ia sfârșit în anul 476, o dată cu detronarea ultimului împărat, Romulus Augustulus, de către Odoacru, căpetenie a unei seminții germanice. Boethius aparținea unei vechi și influente familii aristocratice romane, "Anicienii", dintre care mulți reprezentanți fuseseră consuli, ca și tatăl său, Flavius Manlius Boethius. Rămas de tânăr orfan, Boethius este crescut sub tutela lui Quintus Aurelius Memmius Symmachus, cu a cărui fiică, Rusticiana, se va căsători mai târziu. În anul 493, Ostrogoții conduși de Teodoric, din însărcinarea
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Influențat de perioada petrecută ca ostatec la curtea din Bizanț, Teodoric atrage mulți membri ai familiilor nobile romane, printre care și pe Boethius, devenit deja cunoscut ca învățat, după studii făcute la Roma și Atena. În anul 510 este numit "Consul ordinarius sine collega", apoi, în 522, "Magister officiorum", cea mai înaltă funcție administrativă. Cariera politică a lui Boethius s-a sfârșit tragic, în urma unei acuze de conspirație. La un moment dat unul din senatori, Albinus, este acuzat de întreținerea unei
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
iar mama sa , Antonia, era fiica lui Marc Antoniu. Era ținut de departe de ochii lumii, fiind infirm. Se mișcă spasmodic, vorbea cu dificultate și-i curgea salivă, având paralizie cerebrală, neafectandu-i facultățile mintale. A fost numit senator și consul de Caligula, fiind scos din obscuritate. Mama să îl caracteriza că fiind un monstru de om și nu-l iubea. Claudius se consola cu băutură, jocurile de noroc și femeile. Studia istoria și a scris cărți despre istoria etruscă și
Claudius () [Corola-website/Science/299856_a_301185]
-
să nu mai fie permisă domnia unui rege și a reformat Roma într-un guvern republican în 509 î.Hr.. Lucius Junius Brutus și Lucius Tarquinius Collatinus, un membru al familiei Tarquin și văduvul Lucreției, au procedat în a deveni primii consuli ai noului guvern al Romei. Acest nou guvern îi va conduce pe romani în cucerirea majorității lumii mediterane și va supraviețui pentru următorii cinci sute de ani, până la domnia lui Iulius Cezar și Cezar August. În 510-509 î.Hr. este înlăturat
Lucius Tarquinius Superbus () [Corola-website/Science/299872_a_301201]
-
fost obligați să o răzbune și au condus o răscoală prin care au expulzat din Roma casa regală (Tarquinii), aceștia găsindu-și un refugiu în Etruria. Soțul Lucreției, Lucius Tarquinius Collatinus și Lucius Junius Brutus au fost aleși primii doi consuli, ofițerii șefi ai noii Republici. (Marcus Junius Brutus, care mai târziu avea să-l asasineze pe Gaius Iulius Cezar, a revendicat descendența sa din acest prim Brutus.) Consulii timpurii au preluat rolurile regelui cu excepția înaltului său statut de preot în
Lucius Tarquinius Superbus () [Corola-website/Science/299872_a_301201]
-
Lucius Tarquinius Collatinus și Lucius Junius Brutus au fost aleși primii doi consuli, ofițerii șefi ai noii Republici. (Marcus Junius Brutus, care mai târziu avea să-l asasineze pe Gaius Iulius Cezar, a revendicat descendența sa din acest prim Brutus.) Consulii timpurii au preluat rolurile regelui cu excepția înaltului său statut de preot în venerarea lui Jupiter Optimus Maximus la templul sacru de pe Colina Capitoliului. Pentru această îndatorire romanii au ales un "Rex sacrorum" sau „rege al lucrurilor sfinte”. Până la sfârșitul Republicii
Lucius Tarquinius Superbus () [Corola-website/Science/299872_a_301201]
-
Gaius Messius Quintus Traianus (c.201- iunie 251), împărat roman (249 - 251). S-a născut la Budalia (azi Martinici, Serbia), aproape de Sirmium, în provincia Pannonia Inferior. Urcând pe treptele ierarhiei politice, a ajuns în funcția de senator, apoi de consul în 232. A fost guvernator al Moesiei, al Germaniei Inferior și, între 235 - 238, guvernator al Hispaniei Tarraconensis. A fost prefect al Romei în timpul împăratului Filip Arabul. În 245, a fost însărcinat de Filip Arabul cu apărarea provinciilor dunărene. Între
Decius () [Corola-website/Science/299877_a_301206]
-
viola o femeie trebuia condamnat să fie ars de viu"“. Legislația era menită să împiedice comerțul cu sclavi. Singurul drept al unui sclav era cel la viață, stăpânul fiind deci obligat să-l țină în viață. Felix Colson, secretar al consulului Franței în 1839, afirmă în studiul său "Starea prezentă și viitorul Principatelor" că, „"deși se întâmplă frecvent, nici un boier nu a fost judecat pentru omorârea unui țigan aflat în posesia sa"”. Un călător englez de la începutul secolului al XIX-lea
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]