10,875 matches
-
al vieții vegetale și animale formându-se din mâlul primordial. Robinetele picurau În ritmul lent, inexorabil, al timpului Însuși și eu eram acolo singură, ferită. Ferită de sentimentele mele confuze pentru Obiectul Obscur și ferită, de asemenea, de fragmentele de conversație pe care le auzeam din dormitorul părinților mei. Chiar În noaptea precedentă Îmi ajunsese la urechi vocea exasperată a lui Milton: ― Încă te mai doare capul? Iisuse, ia o aspirină. ― Am luat deja, Îi răspunsese mama. Nu mă ajută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nixon e un personaj dubios. Are un schelet de cimpanzeu. Părintele Mike se băgă și el În discuție: ― Ei, și ce mai zici acum de prietenul tău Tricky Dicky, Milt? ― Cred că-i așa o aiureală... Lucrurile se Înrăutățeau când conversația ajungea la Cipru. În treburile interne Milton Îl avea de partea lui pe Jimmy Fioretos. Dar când venea vorba de situația din Cipru, se despărțeau. La o lună după invazie, chiar când O.N.U. era pe cale să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o ocupație. Le-am aranjat iar și iar, În timp ce Obiectul vorbea cu Rex. Stătea cu spatele la mine. Se mișca În timp ce vorbea, jucându-se cu cablul aparatului. Eu mă tot uitam la puluri, mutându-le de colo colo. Între timp, ascultam atent conversația. ― Nimic special, jucam table... cu Callie... Își face filmul ăla cretin... Nu pot, trebuie să luăm masa În curând... Nu știu, poate mai târziu... De fapt sunt cam obosită. Obiectul se Întoarse brusc cu fața spre mine. Mi-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mamii”. Avea un corp de copil Îndesat, deși era masiv, de aproape nouăzeci de kile. Îmi amintea de Big Boy, mascota lanțului de restaurante al companiei Elias Brothers, doar că era mai În vârstă, asprit și umflat de viciile adulte. Conversația noastră Începu În modul obișnuit: Presto Întrebând despre mine și eu răspunzând cu minciunile standard. ― Unde te duci În California? ― La colegiu. ― La ce școală? ― La Stanford. ― Sunt impresionat. Am un cumnat care-a fost la Stanford. Mare sculă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu ciocolată, bomboane roșii de lemn-dulce și fulgi de porumb. Când ajungeam din nou pe autostradă, băga la ghiozdan. Când mesteca, Își dădea capul pe spate, să nu-i cadă firimituri În gulerul de la cămașă. Răcoritoarele Îi gâlgâiau pe gât. Conversațiile noastre au rămas la un nivel general. Am trecut prin Sierra, am ieșit din Nevada și am intrat În California. Am mâncat de prânz la un drive-in. Presto a plătit hamburgerii și milk shake-urile și m-am hotărât că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mașina din Birmingham ca să ia masa cu Milt și cu Tessie. Jimmy și Phyllis Fioretos aduceau koulouria și Înghețată. Invadarea Ciprului parcă nici nu avusese loc. Femeile se adunau În bucătărie, pregătind de mâncare, iar bărbații stăteau În sufragerie, purtând conversații cu voce scăzută. Milton aduse butelcile prăfuite din bar. Scoase sticla de Crown Royal din sacul ei de catifea purpurie și o oferi musafirilor. Vechiul nostru joc de table a fost scos de sub un teanc de alte jocuri și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mor io. ― Îhî! ― Adică, să mor io, când l-am văzut pe Jerry făcând improvizația aia de patruș’cinci de minute pe Truckin’ in Santa Fe, am fost sigur că e Buddha. Eu nu luam parte la nici una din aceste conversații. Priviți-l pe Cal la marginea spațiului de sub tufe, când toți fanii Dead Încep să adoarmă. Fugisem fără să mă gândesc cum avea să fie viața mea. Dezertasem fără să am unde să mă duc. Acum eram murdar și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și apoi țipă: ― Calliope! Își duse mâna la gură. ― Mana! Ce-ai pățit? ― Am crescut. A fost tot ce am spus. Nu intenționasem să-i spun, dar acum Îi dădusem drumul. Oricum era totuna. N-avea să-și amintească de conversație. Încă mă examina, iar lentilele de la ochelari Îi măreau ochii. Dacă ar fi fost În toate mințile, Desdemona n-ar fi putut să priceapă ce Îi spuneam. Dar, În senilitatea ei, reuși să asimileze cumva informația. Trăia acum printre amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de cei ai mulțimii de elevi care au invadat holurile până acum pustii și sălile de clasă până acum nederanjate, nici unul venind foarte aproape de ușile albe ale acestei încăperi. Deși pe culoare se puteau auzi vocile și scurte fragmente din conversațiile banale ale celor care treceau la numai câțiva pași depărtare, în cancelarie era o liniște mormântală. Nimeni nu avea nimic de spus. Toată lumea avea ceva de zis, dar nimeni nu îndrăznea să scoată vreun sunet. Se părea că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
atunci când glumele sunt pe seama sa, atât timp cât acestea nu depășesc o anumită măsură. A mai durat o oră până să părăsească conferința. Am rămas doar noi trei, fondatorii grupului. Acum, de obicei, discuția devine serioasă și dezbatem febril fiecare aspect al conversației pe care am avut-o până acum. Cine i-a adus pe ăia trei puștani? întrebă Marius. Eu i-am adus, Marius, spuse Dragoș. Dashwood, cu puțin ajutor și oleacă de îndrumare, ne poate fi foarte folositor, familia sa fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
târziu, noaptea, când e mai liniște, să mă pot uita și eu, să văd cum e acolo. Bucuria provocată de prezența luminii în școală era încă prea mare pentru a fi uitată. Când am ajuns la etajul trei, frânturile de conversații, pe care le prindeam când mă plimbam cu pași mici, îmi confirmau faptul că în școală deja se știa că cineva se ducea și venea cu niște roabe mari de la parter la etajul unu. Uitându-mă pe geam, am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
inspirat dintre noi toți. Ce-ai făcut? Ai visat că nu se face prima oră și nu ai mai venit? întrebă el cu haz. Cam așa ceva, Filip. Ce e cu toată agitația asta? Am vrut doar să fac subiect de conversație, căci era logic că mai toți se gândeau la o lucrare. Ai uitat de lucrare? Cum poți să uiți de lucrare? Eu de la cine mai copii? întrebă el alarmat. Trăiască rețeaua, flăcăule! spusei eu, citându-l. La fel mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
făcut parte din trupele de elită a lui Felix Amadeo și avea tot felul de conexiuni interlope. Prin acestea a reușit să-l pună pe unicul său fiu în cel mai prestigios liceu. Pardon, colegiu. Nu am fost interesat de conversația celor doi, crezând că va conține banalități cotidiene și școlare. Eram prea absorbit de discuția ce începea să se înfiripe între Filip și o colegă din banca din spatele nostru, Teodora. Deodată, atenția tuturor colegilor mei a fost atrasă către fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe mai toată lumea. Timpul trecea și nici o schimbare nu se petrecea. Nimeni nu zicea nimic nou și se puneau mereu aceleași întrebări, repetate întruna, până când își pierdură inteligența originală și acum deveniseră numai niște fraze fără conținut, spuse doar de dragul conversației. Mulțimea de elevi începea să-și piardă cumpătul și răbdarea, dar Gardienii păreau, la fel ca întotdeauna, de neclintit. Nu se mișcau deloc. Nici un mușchi, nici un spasm al corpului, nimic. Stăteau ca la început și nu dădeau semne că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rapidă la centru", "Continentul negru", "JAD", "Paza Ieșiron", toate plăcuțele aveau câte ceva deosebit, atât în aspect, cât și în cuvintele ce le aveau inscripționate pe ele. Dintre toate, una mi-a captat atenția, "Alimentare Ieșiron". Vagabonzii, băieți, spusei eu acoperind conversațiile existente, sunt niște himere. Visuri. Dacă Împăratul avea așa ceva, fiți siguri că ar fi trebuit să fi prevenit decăderea Imperiului. Și încă un lucru... Împăratul e mort. De cine să mai asculte acești Vagabonzi care oricum nu există? Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care-i conduceam. Trebuia să controlez și să izbutesc cu afacerea asta. Trebuia! Pașii celor trei se întorceau. Sunetul bocancilor grei formau ecouri când se izbeau de pereții holurilor goale, lipsite de amalgamul vocilor de copii, al bârfelor și al conversațiilor febrile pe tema testelor sau a petrecerii de aseară. Un pas. Încă un pas. Iar un pas. Se apropiau. Și cu cât se apropiau mai mult, cu atât mai nerăbdători deveneam. Cu atât sângele ne fugea mai repede în vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că pistoalele și armele și-au găsit un loc în ele, de parcă fiecare haină ar fi avut un loc conceput special pentru acest scop. De asemenea, fiecare din ei purta câte un dispozitiv în ureche, abia observabil, cu care purtau conversații între ei. Mie îmi sărea în ochi și nu puteam să nu-l observ, chiar dacă știam că nu-i decât puțin vizibil. Ajunși unde vrusem, l-am găsit pe Velail într-o încăpere ce nu semăna deloc cu fostul laborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din aparatul în flăcări și duși la infirmerie. În curând, câțiva cu spirit de acțiune se apucară să stingă incendiul și să repare într-o anumită măsură gaura din perete. Pericolul trecu. El se detensionă și ne-am putut relua conversația. Părea ciudată împrejurarea și nu numai ea. În mijlocul unui război, eu aveam timp să fac prezentări și să mai fiu și amabil. Dă-mi, dacă ești drăguț, răspunsul la o întrebare care m-a chinuit în ultimul timp... De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a legăturii Împărat Cronicar pentru generațiile ulterioare. Sunt sigur că noaptea a fost... una sufocantă și copleșitoare pentru amândoi, în lipsa unor cuvinte mai potrivite și în lipsa altora care nu se pot scrie de dragul eleganței și a modestiei. Capitolul 23 O conversație în bibliotecă Cerul portocaliu-sângeriu a continuat să cearnă nea peste oraș în acea noapte, la fel cum ar s-o facă multe seri de acum încolo! Oricât de mult ar fi închis legătura, eu tot mă simțeam cuprins de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
l-am putut auzi pe unul din ei cum urla la celălalt ca să se facă auzit: MIE ÎMI PLACE ĂSTA! E "GHOST"! La care cel de-al doilea, ofensat: TRUPA AIA DE CĂCAT? S-O CREZI TU! E "FUHRER"! Și conversația continuă în stilul ei specific. Mai exact, se luaseră la bătaie câteva minute mai târziu, împărtășindu-și impresiile muzicale și părerile reciproc cu ajutorul coatelor în zona feței și a picioarelor în coaste. Comentariul pe tema muzicală se oprește pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Capitolul 13 181 Capitolul 14 194 Capitolul 15 203 Capitolul 16 209 Capitolul 17 218 Capitolul 18 226 Chronosi Vladimir 231 Capitolul 19 Leverif 233 Capitolul 20 Istorie 245 Capitolul 21 Pregătiri 250 Capitolul 22 TEG 255 Capitolul 23 O conversație în bibliotecă 264 Capitolul 24 Nemesis 268 Capitolul 25 Aliați și trădători 282 Capitolul 26 Ani 293 Capitolul 27 Cărarea lungă a reuniunii 298 Capitolul 28 Începutul eternității 309 Redactor: Viorel Dumitrașcu Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe visarea lui. La Paris, n-ar fi Îndrăznit să-i pună Întrebări soțului ei În cursul unei anchete. Aici Însă, mergeau alături ore În șir și... și nu luaseră obiceiul să gîndească cu voce tare? Nu era niciodată o conversație adevărată, un schimb de replici precise, ci, aproape Întotdeauna, cîteva cuvinte, o remarcă Îndeajuns să indice direcția gîndurilor unuia sau altuia. — Nu. O așteaptă pe sora ei... Nu mai are pe nimeni altcineva? — Se pare că nu. — Trebuie să bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
oftează. Nu e deloc convinsă că va rezista și nu se va lăsa implicat în discuții sau argumente fără rost legate de comportamentul fetei. Își înăbușă un suspin. Normal ar fi să o invite la lecții și să poarte o conversație obișnuită cu ea. Greu de crezut că va fi în stare. Asinia îl învârte pe degete când își pune mintea. Măcar n-o să se supere, ceea ce fac alte profesoare în neghiobia lor. Își trage sufletul și grăiește cu voce tare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și noi invitați pătrund în sală, îndrumați către locurile lor de cei trei nomenclatori. Unii dau cu ochii de ea și o salută. Alții trec mai departe fără s-o remarce. Nu-i nimic, au timp destul până diseară pentru conversație. Se încruntă, ușor neliniștită. Nu e cam mult să-i țină aici până la asfințit? O zi întreagă consacrată poemelor, operelor isto rice, discursurilor, tragediilor, comediilor și dialogurilor? Ridică din umeri. Poate, dar n are ce face. Așa e uzanța. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a râs niciodată de ea. — Nu i se spunea lui Pollio „omul tuturor orelor“? Vipsania reușește să surâdă. Chiar așa, căci îl găseai oricând gata să improvizeze ceva. Era la fel de îndemânatic în problemele serioase ca și în cele glumețe. O conversație șoptită cam tare îi abate atenția. — Astăzi, singura nădejde a literaților și a savanților e patro najul celor cu bani. — Și a cezarului... Urechea ei fină sesizează o neregulă. Țeapănă, își crispează degetele pe marginile catedrei. — Ei, aș! răspunde prima
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]