3,989 matches
-
anul 1930 de exemplu, existau următoarele evenimente: "ianuarie ca toți să fie una; februarie sfințirea căsătoriei, școlile catolice în misiuni; martie Sf. Iosif, păstorul și modelul muncitorilor; august lupta împotriva propagandei adventiste între necatolici; noiembrie rugăciunea pentru sufletele din purgatoriu, convertirea budiștilor și mahomedanilor"592. Unele ocazii de rugăciune erau adaptate la realitatea din România, iar altele aveau caracter universal și misionar. Pe parcursul a numeroase articole s-a insistat pe această temă și datorită faptului că încă de la înființare Lumina creștinului
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Beiuș, după căderea vremelnică a nordului Ardealului. A murit la Săbăoani în seara zilei de miercuri, 15 martie 1944. Din bogata sa activitate vom schița un singur aspect: acela de scriitor bisericesc. Pentru el, condeiul era un puternic mijloc de convertire a sufletelor, de înnobilare a lor. A colaborat cu articole și poezii la majoritatea revistelor catolice din țară: Viața, Lumina creștinului, Unirea, Cultura creștină, Vestitorul, Observatorul, Flori de crin. A scris și în calendarul AGRU, care apărea la Cluj. A
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
universului, teogonice, legate de apariția și manifestarea divinităților, antropogonice, legate de crearea, evoluția și manifestarea omului. Sexualitatea impregnează și fertilitatea naturii, fecunditatea umană, feminină în special, formele de manifestare a iubirii: maternă, paternă, filială, fraternă, erotică, formele de manifestare a convertirii iubirii în răzbunare, ură, crimă. Miturile au creat divinități care patronează castitatea, căsătoria și reprezintă erotismul sub diferite forme: iubirea fidelă și infidelă, iubirea generoasă și posesivă, iubirea exclusivă și multiplă, desfrânarea. Sexualitatea a fost și este modelată cultural începând
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
familia Baffa, ajunsă în harem prin răpire, a devenit favorita sultanului Murad al III-lea (1574-1595) căruia i-a urmat la tron fiul lor, Mehmed al II-lea. Tânăra nobilă franceză Aimée Debucq, răpită, adusă în harem și devenită prin convertire Naședil / Cea cu inima brodată, l-a fermecat pe sultanul Abdul Hamid I (1773-1789) iar fiul lor ce a urmat la tron, Mahmud al II-lea (1808-1839), a adus mari schimbări reformatoare imperiului. Pe Selim al III-lea (1789-1804) l-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Alexandru Călinescu • Comicul, Jean Marc Defays • Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Literatură și convertire. Steinhardt, Frossard, Wurmbrand, Adrian Sabău • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin care „clasicul” Caragiale (și, odată cu el, literatura română) devine modern, adică modul în care apare un nou concept de literatură: „În locul abordării «schismatice», cu accent pe punctele de fractură”, P. optează pentru „observarea mai îndeaproape a torsiunilor și a «convertirilor» care se petrec, la nivelul principalelor convenții și uzanțe literare, în proza lui Caragiale”. Figura definitorie a inovației lui Caragiale-prozatorul e găsită în ambiguitate, care privește statutul ficțional, relația autor- narator, ironia și absurdul. Ultima secțiune, Numărătoarea steagurilor, reia problema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
acest lucru nu a Însemnat neapărat răspândirea religiei romane ca atare (Sherwin-White, 1939). Mărturii literare, epigrafice și arheologice provenind din teritoriile grecești arată că religia romană era puțin atestată printre grecii de cetățenie romană. Dobândirea cetățeniei romane nu implica o „convertire” la religia romană. Acest fapt arată limpede că, În antichitate, drepturile și Îndatoririle politice erau net distinse de apartenența religioasă și câteodată se puteau menține separate. Sclavii evrei eliberați de romani primeau cetățenia prin Însuși actul eliberării: deveneau romani, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consideră o nelegiuire (nefas) faptul de a se Îndepărta de convingerile pe care ei Înșiși și le-au format”, afirmă Quintilian (12, 2, 26; Apuleius, De deo Socratis, par. 170). Adeziunea la o linie filozofică poate fi trăită ca o „convertire”; școlile erau organizate ca asociații cultuale; Întemeietorul școlii este eroizat, statuia lui este așezată În saloane și grădini, ziua lui de naștere este sărbătorită, dacă este posibil În comun: divus Plato - „ca să spunem așa, zeul filozofilor”. La Atenaxe "Atena", romanul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Apuleius, trebuie să Îi promită zeiței Isis propria existență. „Întregul fir” al vieții lui va trebui să fie consacrat zeiței, astfel prinzând contur o legătură de „religie personală” (Festugière, 1954), care, fără să poată fi definită În termeni de „convertire”, deoarece rămâne În schemele unei devoțiuni față de o zeitate particulară În interiorul unui cadru politeist (Nock, 1974), exprimă totuși o experiență religioasă destul de diferită, prin intensitatea și calitatea angajamentului personal, față de cea trăită În practicile tradiționale ale cultelor publice naționale și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legăturii cu Asclepiosxe "Asclepios", expresie emblematică a acelei „religii personale” ce caracterizează o atât de mare parte a experienței spirituale a elenismului târziu (Festugière, 1954), câteodată asumând forma totală față de o singură zeitate, În unele privințe fiind analoagă experienței unei „convertiri” (Nock, 1974), este redată, printre numeroasele locuri ale Discursurilor sacre, Într-un enunț unic al celui de-al II-lea logos: Într-adevăr ține de experiența mea să am senzația că l-aș atinge și să Îi simt sosirea și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
complicat. Victoriaxe "Victoria" unui mesaj religios, cum este cel creștin, cu tipica lui Îmbinare Între individualism și universalism ce tinde să depășească orice barieră de limbă, cultură și națiune pentru a i se adresa direct individului de la care cere o „convertire” totală și abandonarea credințelor religioase trecute, se configura nu numai ca Înlocuirea unei panorame pestrițe de credințe și de culte ancestrale cu o credință nouă, ci și ca o ștergere a acelor identități culturale care Își găseau exprimarea și unul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a trei date diferite pentru nașterea și moartea sa, ținând cont de faptul că tradiția religioasă Îi plasează moartea la 70 de ani, iar evenimentele semnificative ale vieții la 30 (prima revelație), la 40 (primul său succes apostolic), la 42 (convertirea lui Vișt³pa): 630-553, 628-551, 618-541 (Henning 1951, p. 41). În schimb, În favoarea celei de-a doua ipoteze sunt cercetătorii (K.F. Geldner, Ch. Bartholomae et al.) care consideră că este necesară plasarea a cel puțin trei sau patru secole Între Începuturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o dinastie zoroastriană locală; Spuler, 1952, pp. 194 sqq.), religia mazdeistă a Început să piardă din ce În ce mai mult teren (cu toată că reușit să aibă o oarecare influență asupra islamului; Frye, 1975, pp. 155 sq.), din cauza fenomenului tot mai consistent al convertirilor la islam, favorizat de măsuri politice și administrative, mai ales de natură fiscală (cf. Boyce, 1979, pp. 156 sqq.). În prima jumătate a secolului al X-lea a avut loc prima migrare a unei comunități zoroastriene din Iran - mai precis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
activitățile În principal agricole care susțineau comunitățile zoroastriene, În general sărace, din Iran. Persecuțiile și masacrele au fost reluate din când În când, nu numai cu flagelul cuceririi mongole la jumătatea secolului al XIII-lea, ci și ori de câte ori autoritățile impuneau convertirea la islam și se loveau de refuzul credincioșilor Bunei Religii; astfel s-a Întâmplat la Isfahan, la sfârșitul secolului al XVII-lea, În ciuda atitudinii favorabile pe care le-o arătase Înainte Ș³h ‘Abb³s (1587-1628), sau la jumătatea secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bah³’u’ll³h, al doilea fiind foarte apropiat de doctrina ismaelită a im³m-ilor, Bausani, 1971b, p. 267) cu nevoia de credință, dar și de progres științific al umanității contemporane, cu o vastă aspirație universalistă. În Iran s-au Înregistrat multe convertiri la Bah³-ism ale unor zoroastrieni care au abandonat astfel religia strămoșilor (Boyce, 1979, p. 212; Hinnells, 1981, pp. 67 sq.; Kestenbergh Amighi, 1990, pp. 219 sqq.). În schimb, zoroastrismul indian a rezistat destul de bine și nu a dispărut, absorbit În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ȘI A BALTICILORTC "RELIGIA SLAVILOR șI A BALTICILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. RELIGIA SLAVILORTC "1. RELIGIA SLAVILOR" 1. Izvoaretc "1. Izvoare" La popoarele slave scrierea apare abia după creștinare, astfel Încât, spre deosebire de alte popoare vechi din Europa, din perioada anterioară convertirii, de la slavi ne lipsesc mărturiile indigene, iar cunoștințele noastre despre religia acestor popoare se bazează doar pe informații scurte și Întâmplătoare provenite de la autori bizantini, latini, islamici și germani. Acest tip e izvoare predomină chiar și după convertirea la creștinism
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioada anterioară convertirii, de la slavi ne lipsesc mărturiile indigene, iar cunoștințele noastre despre religia acestor popoare se bazează doar pe informații scurte și Întâmplătoare provenite de la autori bizantini, latini, islamici și germani. Acest tip e izvoare predomină chiar și după convertirea la creștinism, așa Încât cele indigene, nu foarte Îndepărtate de epoca păgână, sunt alcătuite doar din Cronica Anuală și câteva fragmente din Cântecu lui Igor (ambele rusești). Materialele de origine non-slavă au fost culese și, acolo unde a fost necesar, traduse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
strălucit cercetător francez, Boyer (1990), a preferat să traseze o schiță a religiei slave fără să pornească de la exegeza tradițională a izvoarelor scrise, ci de la analiza figurativă a unui idol de piatră găsit În 1848 În râul Zbrucz (În Ucraina). Convertirea slavilor nu este rezultatul unor convertiri individuale; dimpotrivă, fiecare popor În parte a primit În Întregime noua religie, În general la hotărârea unui principe: moravii În, 863, bulgarii, În 885, polonezii, În 966, rușii, În 988. Un fenomen asemănător are
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preferat să traseze o schiță a religiei slave fără să pornească de la exegeza tradițională a izvoarelor scrise, ci de la analiza figurativă a unui idol de piatră găsit În 1848 În râul Zbrucz (În Ucraina). Convertirea slavilor nu este rezultatul unor convertiri individuale; dimpotrivă, fiecare popor În parte a primit În Întregime noua religie, În general la hotărârea unui principe: moravii În, 863, bulgarii, În 885, polonezii, În 966, rușii, În 988. Un fenomen asemănător are loc și În lumea germanică, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
popor În parte a primit În Întregime noua religie, În general la hotărârea unui principe: moravii În, 863, bulgarii, În 885, polonezii, În 966, rușii, În 988. Un fenomen asemănător are loc și În lumea germanică, unde aproape imediat după convertirea suveranului urmează convertirea poporului (Gschwantler, 1976). Ultimele grupuri de slavi păgâni au fost eliminate prin violență, iar În 1168 a fost distrusă cetatea Arcona, din regiunea baltică, ultimul punct de rezistență al vechii credințe. Deși, după cum am spus deja, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a primit În Întregime noua religie, În general la hotărârea unui principe: moravii În, 863, bulgarii, În 885, polonezii, În 966, rușii, În 988. Un fenomen asemănător are loc și În lumea germanică, unde aproape imediat după convertirea suveranului urmează convertirea poporului (Gschwantler, 1976). Ultimele grupuri de slavi păgâni au fost eliminate prin violență, iar În 1168 a fost distrusă cetatea Arcona, din regiunea baltică, ultimul punct de rezistență al vechii credințe. Deși, după cum am spus deja, nu există texte autohtone
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vechi și importante formule de jurământ, este suficient pentru a susține contrariul. În Cronica Anuală, sunt amintite tratatele de pace pe care trei suverani ruși, Oleg, Igor și Svjatoslav (În 907, 945, respectiv În 971: deci Într-o epocă anterioară convertirii) le-au Încheiat cu grecii. În fiecare dintre acestea, partea rusă jură pe zeul Perenú, Însă În primul și În ultimul apare și Velesú În formula jurământului; sunt, de asemenea, importanți și termenii În care sunt amintiți acești zei: rușii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cazul popoarelor slave supuse unei presiuni continue și crescânde din partea popoarelor germanice. 5. Divinitățile minore Ne putem referi aici la așa-zisul „Canon al lui Vladimir”, adică lista idolilor pe care principele Vladimir i-a Înălțat la Kiev Înainte de convertirea sa la creștinism, convertire devenită inevitabilă În vederea căsătoriei sale cu o prințesă bizantină, În 988. În afară de Perunúxe "Perunu^" și Da¹bogúxe " Daz^i^bogu^", despre care am vorbit deja, pe lista respectivă mai apar următoarele divinități: 1) Chúrsúxe "Chu^rsu^": probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
supuse unei presiuni continue și crescânde din partea popoarelor germanice. 5. Divinitățile minore Ne putem referi aici la așa-zisul „Canon al lui Vladimir”, adică lista idolilor pe care principele Vladimir i-a Înălțat la Kiev Înainte de convertirea sa la creștinism, convertire devenită inevitabilă În vederea căsătoriei sale cu o prințesă bizantină, În 988. În afară de Perunúxe "Perunu^" și Da¹bogúxe " Daz^i^bogu^", despre care am vorbit deja, pe lista respectivă mai apar următoarele divinități: 1) Chúrsúxe "Chu^rsu^": probabil o divinitate solară provenită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formule magice. Exista Însă și obiceiul jertfelor umane: „captivos immolant diis suis”, acuza o bulă a lui Onorius al III-lea, iar această practică este atestată În mai multe rânduri de istorici care povestesc despre aventurile și cruciadele declanșate pentru convertirea balticilor la creștinism. Cultele se celebrau mai ales În păduri sau În locuințele private, Însă există și informații despre câteva edificii folosite doar În scopuri sacre, iar săpăturile arheologice au scos la lumină rămășițe ale unui mic număr de sanctuare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]