10,108 matches
-
trecut peste pleoapa obosită. Evident, era un efort să gândească. Întâlnise cu remușcări un obraz chinuit de o mare suferință. Nemaisuportând tăcerea, Becky hotăra să ia asupra ei răspunderea. „Da !” rostise fără ezitare. Aiala retrăia dialogul cu tatăl ei pe coridorul alăturat, mai puțin aglomerat, în același timp, la aeroport: - Pe Becky o dezavantajează două lucruri: nu e agreabilă la prima înfățișare și stătură, cu adevărat i-a creat probleme, cred eu, dar toate neajunsurile la un loc nu justifică drumul
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
optică a comunității internaționale față de România. Ne-am trezit dintr-o dată ajutați și cu mult-doritele împrumuturi financiare în buzunar. Ajutorul dat țării noastre să fi fost generat de premonițiile schimbărilor recente de la Moscova? A vrut cumva occidentul să închidă rușilor coridorul de trecere prin Balcani și limitarea sferei de influența a acestora. Dacă e așa, trebuiau să o facă de mult, atunci am fi intrat și noi cu dreptul în Europa! Odată cu terminarea anului au intrat și teroriștii în concediu. Mare
MEMORIA PENIŢEI (3) – CE NE ADUCE NOUL AN? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348795_a_350124]
-
făcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mării Negre, nu numai că a învățat dacă imediat, dar în șase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Munții Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împăratul Traian (de origine iberică) le-a dus la Roma ca să refacă tezaurul golit al Imperiului. Peste mai mult de 1000 de ani, după căderea
PUNCT DE VEDERE: ISTORIA ADEVĂRATĂ A DESCENDENŢEI NOASTRE de MARIA LUMINIŢA ROLLE în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348820_a_350149]
-
se află acolo. Erau ca o mare familie. Mie nu mi-a dat nimic de lucru. M-a pus să mă spăl, să mănânc și să mă odihnesc. M-am plimbat vreo săptămână prin casa aceea uriașă, când pe-un coridor, când pe altul. Mă plictisisem, nu știam ce are de gând să facă stăpânul cu mine. Tot plimbându-mă așa, într-o zi, am dat nas în nas cu o tânără congoleză, care îngrijea camerele palatului. A fost primul moment
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
a se constata că (nu) sunt întrunite elementele constitutive ale acestui delict și a pronunța ca atare încetarea procesului". Mihai Beniuc a avut sarcină grea. El a trebuit să-i alunge pe tinerii, pe scriitorii sau pe studenții înghesuiți pe coridoarele Urgenței. Nu pierdea nici un prilej să-i mustre și să-l dea de exemplu pe Labiș. Îi avertiza la ce ducea faptul să nu asculți de îndrumarea partidului. Același lucru l-a declarat și Nicolae Ceaușescu prin anii '70, adresându
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
negustor foarte bogat care făcuse daruri mari romanilor cu permisiunea de a vinde la Ierusalim, iar numele acestuia era Hasim din Rekem. Trezit din somn de sunetul cornului și de zgomotul armelor și a scuturilor, Procuratorul Ponțiu Pilat ieși pe coridor și din capul scărilor întrebă ce se întâmplase iar unul din curieri îi răspunse din atrium cum că fusese o alarmă falsă. -Sunteți sigur că nu e plan anume ticluit și care nu le-a ieșit bine? întrebă procuratorul. Ai
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
primarului. Acesta a auzit la radio ce se întâmplă în Ardealul de nord și atunci l-a trimis pe cel care bate toba și spune veștile în sat. Omul a venit să-i spună tatei ce se întâmplă, dar în coridorul casei era un soldat care nu l-a lăsat să intre. Tata asculta radio, el nu a auzit nimic, nici nu știa că are soldat care îl păzește. Omul a intrat pe la vecin, s-a dezbrăcat de haine ca și cum ar
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
efectuarea temelor, nu-și prea bătea capul cu fetele. Punea una din cele mai bune eleve la materia respectivă, să facă tema cu voce tare iar ceilalți o trecau în caiete. Cum se termina programul, fetele se furișau pe un coridor cu ferestrele spre șosea. O priveau pe “domnișoara Jeni” cum urca grăbită, în trabantul unui domn cam grizonat. Nu vroia sa fie nedreaptă, vroia doar să spună că datorită indulgenței ei, Iulia reușea să citească romane întregi.Volume care nu
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
tot Beethoven îmi place. Câinele mârâie la Simfonia a V-a, a IX-a , se bagă sub pat, ca deținuții când fac pe nebunii. Uneori visez că m-am făcut călugăr, îngrijesc o grădină, o livadă. Ce viață? Nu birouri, coridoare, fum de țigară, țipete. Asta viață. L-am întrebat odată pe un fost ilegalist - ce este fericire, adică fericirea în comunism. Nu am înțeles mare lucru, cred că nici el nu știa. El repeta doar că istoria a fost nedreaptă
SUNT SUPĂRAT, DE CE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348483_a_349812]
-
zânele se plimbă-n calești, cu țâțele roșii, luna le plânge-n fereastră și stelele nopții cad în confetti în pletele fecioarelor ce dansează ca ielele în luncile copilăriei, se lasă amurguri de lacrimi în visele lor, cad cortine, labirintice coridoare vin către ei cu oglinzi concave și convexe schimonoșindu-le chipurile ca-n poveștile cu pinochio, sau ca-n picturile suprarealiste ale lui enrico baj, pablo picasso și kandinscky, unde zâmbetul plăcerii are alt sclipet îmbălsămat cu marijuana și unde, sătui
AVATARURILE TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345050_a_346379]
-
Dragonul Etrius făcu primul pas în castelul vechi de sute, chiar mii de ani. Praf și pânze de păianjen erau peste tot. Primul gând al lui Etrius fu că trebuie sa se orienteze în castelul acesta mare și plin de coridoare. Fu însă surprins să vadă că în castel nu erau așa de multe coridoare. Era doar unul, care ducea de la intrarea castelului într-o altă cameră. Etrius ciuli urechile, fiind atent la orice zgomot. Dar din întunericul acela de nepătruns
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
Praf și pânze de păianjen erau peste tot. Primul gând al lui Etrius fu că trebuie sa se orienteze în castelul acesta mare și plin de coridoare. Fu însă surprins să vadă că în castel nu erau așa de multe coridoare. Era doar unul, care ducea de la intrarea castelului într-o altă cameră. Etrius ciuli urechile, fiind atent la orice zgomot. Dar din întunericul acela de nepătruns nu se auzea și nici nu se vedea nimic. Etrius scoase sabia încet din
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
în totalitate din piatră. Pe podea era desenat un dragon mare, ca un semn de avertizare. Etrius începu să înainteze prin încăpere, călcând desenul în picioare. Mergea încet, uitându-se în stânga și în dreapta, cercetând în permanență zidurile castelului. Ajunse în fața coridorului. În timp ce pășea prin el auzi un scârțâit. Îndreptă lanterna spre ușa prin care a intrat și șușoti: -David? Tu ești? Etrius observă ceva straniu. El era sigur că a lăsat ușa prin care intrase deschisă. Dar acum era închisă. Cine
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
că a lăsat ușa prin care intrase deschisă. Dar acum era închisă. Cine a închis-o? Sau ce? Etrius îl strigă din nou pe David. Nu primi niciun răspuns. Era singur în acel castel? Etrius continuă să înainteze prin acel coridor. Deodată auzi un muget groaznic. Împietri. Nu îndrăznea mai facă un pas.Vroia să o ia la fugă dar picioarele îi erau înțepenite. După câteva minute, câteva secole pentru Etrius, începu să se miște din nou. Văzu ceva. Era adevărat
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
Pe răspunderea mea! Paștele mamii lor de dobitoci! Ne-am uitat unul la altul. În acest moment, ca o lumină a trecut peste inima mea și strig tare: - Hristos a înviat, fraților! - Care ești acela mă? întreabă comandantul, întors de pe coridor. - Eu sunt. - Du-l la carceră, așa dezbrăcat! Dumnezeul mătii de bandit!... Când răsărea soarele, peste pleșuvele dealuri dobrogene, se auzeau, în zbor înalt, osanalele clopotelor de la bisericile din Constanța. Către cerul albastru, ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
a descoperit preocupări de prozator și s-a dedicat ficțiunii, ne mai voind să audă de genul infamant pe care-l practicase învățându-i și pe alții un asemenea cinism. Pentru că, șchiopătând cu defect la un picior, el reedita pe coridoarele redacțiilor unde publica și ale Comitetului Central unde purta informațiile și prelua deciziile în ceea ce ne privea, imaginea polițismului de curte din istoriile franțuzești; ceva între intrigile lui Talleyrand și măsurile represive ale lui Fouche. [4] Așa se configura structura
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
erogen, poetul-extremă și ambigen, Acolo androginul se simte bine. Un gângurit de copil rupe vraja. Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește, Copilărie - penurie- penumbră, Papilele gustative au fost depuse la morgă Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor, Apoi în curte, caută un gură-cască. Hrana este cărbunele alb. Adică, spune canibalul, măduva oaselor e foarte gustoasă, Asasinii au aceeași părere, au renunțat la fudulii, Bar grille, asta vrea tineretul, loup a l”acaille, O mică revelație este pâinea
INIMI SFÂŞIATE de BORIS MEHR în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345402_a_346731]
-
Oare să fie doar un vis fantastic sau un coșmar în mintea sa? Treptat zorile își anunțară prezența la orizont. - Se pare că am scăpat de draci! Se luminează de ziuă. Pătru Valdescu pătrunse pe scara din față într-un coridor întunecos și rece. Înaintă cu precauție prin semiîntuneric și se opri în dreptul unei uși. O împinse și aceasta se deschise cu un scârțâit asurzitor. În fața ochilor i se desfășură o sală imensă. „Probabil aici era salonul de ospețe”, gândi bărbatul
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
de guvernanți, habar nu avea cât de modernă era societatea în afara granițelor micuțului cătun în care se născuse și trăise. După ce se holbă minute în șir la acea sală, își continuă investigațiile pătrunzând în altă încăpere, apoi dădu într-un coridor întunecat și se trezi pe niște scări întortocheate. „Probabil acestea duc spre turnul cel mare de care a pomenit Sarsailă!” Dintr-o dată îi dispăruse orice teamă și ceva parcă îl îndemna să urce acolo unde făcuse de strajă acea faimoasă
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
vedea ei cine a avut dreptate, se vor întâlni din nou într-un final sângeros! Dar, asta e, fiecare geniu neînțeles își are propria cruce de purtat! oftă el sonor, aruncând fulgere din ochi celor care-i împiedecau trecerea pe coridor... *** Cu puține zile în urmă, îngrijitoarea azilului fusese ridicată în forță de Poliția locală, în urma unui denunț anonim. E drept, celor patru proaspeți polițiști nu li se păruse o misiune atât de glorioasă arestarea unei bătrânele pirpirii, cu mină blajină
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
nu s-a găsit un bloc de marmură, din miile care se exportă, să fie asezat aici si pe care să scrie RUȘCHIȚA cu ș-ul românesc, nu cu sch-ul german. Renunț la alte descrierii ce urâțesc localitatea, privesc numai coridorul verde prin care trec până ce ajung la „S.C. Marmosin S.A. Simeria” Parchez și eu în niște gropi înainte de tabla care scrie „Trecerea oprită” și încep să mă interesez cum se poate vizita această carieră recunoscută internațional dar așa de puțin
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
meu? Putea fi orice, putea fi nimic, putea fi doar o întâmplare fără importanță dacă n-ar fi fost privirea și zâmbetul și ironia din ochii ei. Am văzut-o în pauzele următoare, în zilele următoare, în săptămânile următoare pe coridoarele școlii, am văzut-o mai des, mult mai des acum decât o văzusem în pauzele, în zilele sau săptămânile care trecuseră până în secunda aia lungă. Era mai mică decât mine, o știam, îi știam numele, îi știam prietenii și totuși
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
-mă cât de idiot puteam să fiu să scot pe gură așa o tâmpenie. Nu mai era nimic de făcut. Paguba a fost făcută și simțeam o durere în piept, mi-era frică că o să-mi dea lacrimile acolo pe coridor și o să mă fac de rușine de față cu toata lumea. Dar nu s-a terminat. Nu peste mult ne-am întâlnit din nou și mi-a zâmbit de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. De data asta un alt
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
la Polul Nord, nămeții puseseră stăpânire pe sat, troienele înălțându-se până la acoperișuri. Pârtiile din jurul caselor, de la o casă la alta și de la case la puțul lui Buric, unde se adăpau vitele celor ce nu aveau puț în curte, semănau cu coridoarele unui labirint, atât de întortocheate erau. *Minotaurul din poveste era Crivățul împotriva căruia luptau oamenii. Era o luptă zadarnică, o luptă ce semăna cu cea a lui **Don Quijote cu morile de vânt. Vrăjmaș, vântul de la Nord, rece și neîndurător, le
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
în care ardeau trei lumânări. Îl căută ce îl căută pe Bujor prin cameră, după care se întoarse prin deschizătura din perete. Înainte ca aceasta să se închidă cu totul, flăcăul nostru se strecură în urma prințesei de-a lungul unui coridor îngust. O urmări pas cu pas, atent să nu se apropie de ea prea mult. Când se stinse prima lumânare, prințesa ajunse într-o sală cu pereții roșii, în care o aștepta un uriaș cu un ochi în frunte. - Unde
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]