KorAP: Find »[drukola/base=creatură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...156 157 158 ...174 >

4,329 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

clar; păcat, avea totuși țâțe grozave. Bruno merse câțiva metri pieziș, Îndepărtându-se discret de wigwam; nu voia totuși să se depărteze prea mult de chiloței. Erau niște obiecte delicate, transparente, numai dantele; nu-și imagina că pot fi ai creaturii de adineaori. Găsi un loc Între două canadience (verișoare? surori? colege de liceu?) și se puse pe treabă. Când termină, era aproape noapte. În seara târzie, coborî să-și caute valizele. Pe drum Întâlni mai multe persoane: cupluri, persoane singure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
și cărunt, cu o bărbuță de asemeni căruntă, cu o față fină de capră isteață. — E acolo..., zise Hipiotul-Negru; trase deoparte o bucată de pânză prinsă de perete și Îi pofti În camera de alături. Neîndoielnic, Michel privi cu interes creatura maronie, ghemuită În fundul patului, care-i urmări cu privirea când intrară În Încăpere. În fond, era a doua oară când Își vedea mama, și avea motive să creadă că era și ultima. Ceea ce-l izbi de la-nceput fu extrema ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878

mine. Pe măsură ce trece timpul încerc să îmi corectez defectele. Sunt conștiincioasă și probabil destul de inteligentă, dovadă fiind rezultatele mele la școală. Pasiunea mea cea mai mare este pianul, pe care îl studiez din clasa întâi. Îmi mai place să confecționez creaturi mitologice din hârtie, să înot și să mă joc cu copiii pe care îi cunosc. Culoarea mea favorită este mov, culoarea regalității. Îmi place mișcarea în aer liber și plimbările cu bicicleta în parc. Eu iubesc animalele și de aceea

Buchet de amintiri by Tudorina Andone (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
nevoie de ajutor. — Cu ce vă pot fi de folos? — Vino cu noi și îți vom explica totul! M-au condus pe navă și am pornit. Pe drum cei doi mi-au vorbit despre necazul lor. Noapte de noapte o creatură ciudată dădea buzna în orașul piticilor și le lua toate proviziile , le strica drumurile, podurile, casele. Pe lânga ei, eu eram un gigant și erau convinși că îi pot ajuta. În scurt timp am ajuns și nu mică mi-a

Buchet de amintiri by Tudorina Andone (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
erau făcute din turtă dulce, cu acoperișurile din glazura de ciocolată. Mirosea grozav și îmi venea să mănânc totul. Eram uluit de ce vedeam și nu stiam pe unde să calc, de teamă să nu stric ceva. Acum o întelegeam pe creatura care le tot dădea târcoale piticilor. În jurul meu au aparut o sumedenie de pitici care mă rugau să-i ajut și care mă serveau cu tot felul de dulciuri. În acea noapte am stat la pândă și ce să vezi

Buchet de amintiri by Tudorina Andone (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
care le tot dădea târcoale piticilor. În jurul meu au aparut o sumedenie de pitici care mă rugau să-i ajut și care mă serveau cu tot felul de dulciuri. În acea noapte am stat la pândă și ce să vezi? Creatura era de fapt un raton înnebunit după dulciurile piticilor. L-am prins repede într-o plasă și l-am legat. Piticii s-au bucurat nespus de mult și mi-au propus să rămân în lumea lor. Le-am explicat că

Buchet de amintiri by Tudorina Andone (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
anotimp, deoarece atunci sunt cele mai frumoase și parfumate flori: de tei, de salcâm și multe alte flori. — Ba nu!!! Toamna e cel mai frumos anotimp, deoarece atunci se coc cele mai multe fructe și legume! spuse un viermișor micuț și încăpățânat. Creaturile se certară tare, mai tare și până la urmă au decis să voteze cine e cel mai frumos și mai vestit anotimp. Atunci două buburuze au adus mai multe coșuri: cu pietre albe pentru iarna, pietre verzi pentru primăvară, pietre galbene

Buchet de amintiri by Tudorina Andone (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385

pui de găină. Cu toate acestea, când mi-au scos cagula de pe ochi, eram mai beat ca niciodată. Mă aflam Într-un birou aflat la o Înălțime considerabilă deasupra orașului și vedeam dublu. În fața mea se găseau cele mai frumoase creaturi din galaxie, două blonde identice, Înalte, cu picioarele mai lungi ca două autostrăzi și ochii la fel de reci ca ai unui câine husky. Doriți ceva de băut, domnule Kravciuk? a Întrebat cea din stânga, aplecându-se ușor peste birou. — O cafea, poate

Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
cea mai Înaltă ținută, când Vera a răsărit cu mâinile În șold Între mine și viitoarea friptură - care, bineînțeles, și-a luat rapid copanele la spinare -, șuierând ca o bere proaspăt desfăcută: — Nu care cumva să te gândești să omori creatura asta nevinovată! Marș de caută mâncare În altă parte! N-am tras. M-am Îndepărtat, scărpinându-mă În cap cu țeava pistolului și gândindu-mă că, În fond, finalul gândit inițial de Kuznețov nu era chiar atât de rău. În

Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

fiindcă apa a fost adunată artificial. Natura nu produce întotdeauna de una singură asemenea pericole. Pietrișul de pe mal scrâșnește chinuit. Peisajul primăvăratic se pune urlând de‑a curmezișul și semnalizează cu indicatorul. Stop! Nu înainta, că‑i periculos. Milioane de creaturi minuscule sunt călcate cu mașina, avertismentele lor șoptite amuțesc. Undeva latră un câine de curte, care n‑are libertate, dar nici nu știe ce‑i aia, fiindcă a fost dintotdeauna în lanț. Nu aspiră spre necunoscut. O țărancă cu hrană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006

înțelegători și mai sensibili, cu greu trec de aparență și de percepția comună, pentru a vedea în buna „gospodină”, în „mama grijulie” și o ființă cu drepturile cuvenite oricărei femei: dacă nu tandrețe, măcar puțină afecțiune și admirație pentru o „creatură a Domnului”, „o floare de mac răsărită în lanul de grâu al existenței obișnuite; un măr copt pe creanga stufoasă a pomului vieții; un tril de privighetoare în concertul amestecat al nopții de vară.” (Poetul P.H.L. nu se dezminte!) «Dar

Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619

și constante, să-l fi lăsat doar pe om să se bucure de independență și de libertate? În cazul acesta, nu Providența ar fi cea care ar guverna lumea, ci capriciul oamenilor. Iar dacă trebuie să optezi între Creator și creatură, care dintre ei este automatul? E mai rezonabil de crezut că e ființa mai slabă decît ființa mai puternică: astfel, rațiunea și pasiunile sînt ca niște lanțuri invizibile prin care Providența conduce specia umană, pentru ca aceasta din urmă să contribuie

by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

și a adus la perfecțiune, În ținutul acesta uitat de lume, un lucru care pare așa de lipsit de importanță, ar putea ea să nu ia În considerare suferințele pe care le Îndură și situația În care se află o creatură făcută după chipul și asemănarea Sa? Cu siguranță, nu. Aceste reflecții m-au ajutat să nu cad pradă disperării. M-am ridicat și, ignorând foamea și oboseala, am mers Înainte, sigur că-mi voi găsi alinarea. Și n-am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
am reușit niciodată să văd un catâr mort și Începusem să am Îndoieli În privința mortalității acestei specii. Rareori mi s-a Întâmplat să văd ceea ce credeam că este un catâr mort, dar când mă apropiam, observam că am În față creaturi vii care păreau moarte doar din cauza calității speciale pe care o posedă, aceea a repausului complet. Pe timp de război, Însă, aceste animale sucombă În aceeași manieră ca mult mai comunii și mai puțin căliții cai. Cei mai mulți catâri morți pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

lui, în peștera în care se refugiase; era în inima codrilor, nu departe de Rhenus. Zorii începeau să sclipească palid. Era singur. Din nou glasul acela, cuvintele acelea: „Nu-l omorî“. Le auzise ca și cum cineva - un spirit, o zeitate, o creatură infernală - s-ar fi aplecat deasupra lui și le-ar fi rostit în timp ce el dormea. Glasul acela răsuna în coșmarurile sale de când părăsise Roma și străbătuse drumurile care, traversând Alpii, îl duseseră spre ținuturile înzăpezite din miazănoapte și până la pădurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pusese niciodată mâna pe arme și pentru că avea oroare de ele - nu purta nici măcar un pumnal. Cât despre spiritele acelor păduri, știa prea bine că unele erau în stare să târască un om sub pământ, dându-l drept hrană înspăimântătoarelor creaturi ale infernului. O invocă pe Velunda, să-l apere ea, vrăjitoarea, preoteasa care vorbea cu spiritele și știa să le îmblânzească, așa cum o făcuse de atâtea ori, salvându-l. În clipa acela auzi un șuierat chiar deasupra capului său. Crengile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ar fi fost niciodată îndepărtate unul de altul. Abia în clipa aceea Vitellius își dădu seama că ieșise din apă și că picioarele-i ude călcau pe pământul tare, acoperit de zăpadă. — Unde e Listarius? Nu reușea să vadă chipul creaturii. Distinse cu greutate părul lung, blond, și brațele goale. — De asta ai venit aici? Glasul femeii era batjocoritor. Nu! strigă Vitellius. Se sperie de corbul care venise să se așeze în fața vrăjitoarei, negru pe zăpada imaculată, și începu s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe albastrul cerului, și cădea pe masă, în jurul căreia se aflau câteva scaune, și pe o mică statuie de marmură ce-i atrase atenția lui Antonius. Statuia reprezenta o fată surâzătoare. Cu o mână oprea, aparent fără efort, atacul unei creaturi monstruoase, infernale, un dragon cu gura căscată, gata să muște. — Sufletul nostru purificat e asemenea unui copil... Glasul lui Proculus răsună profund, liniștit. — ...și puritatea dobândită domolește și călăuzește instinctele sălbatice închise în fiecare dintre noi, adăugă Antonius, atingând capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

pierdusem Încă pe nimeni. Oricum, mîntuirea trupului e mai puțin Însemnată decît cea a sufletului, asta o știe orice filozof, inclusiv menajera. Or, medicina nu-și propune salvarea spiritului, nici nu știe unde e, nu vrea decît să repare caroseria creaturii ce vine la ea. După douăzeci de ani de cugetări cubiste am ajuns Însă la concluzia că, de fapt, mîntuirea trupului e mai prețioasă. Iar trupul nu se vindecă cu ajutorul cuvintelor. Nu-ți trece nici măcar un simplu guturai dacă-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
incendiat autocarele poliției (!), au aruncat cu pietre. Printre dezlănțuiți, s-au remarcat Însă mulți indivizi dubioși, cu limbaj de tomberon. Secvența următoare: dezastru la televiziune. Și, din nou, așa numiții „demonstranți” s-au dovedit a fi rromi ori simpli imbecili. Creaturi care Înjură, lovesc, sparg, distrug cîteva studiouri fără să Înțeleagă precis de ce o fac. Urmează mesajul președintelui. Pe care se colează opinia guvernului despre cele petrecute: „A fost o Încercare de lovitură de stat”. Încă una. A patra, În numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Miracolele n-ar mai fi avut nimic miraculos de-ar fi fost Însoțite de hohote de rîs. E drept că știind prea bine ce-avea să urmeze, cunoscînd pe dinafară din școala divină primară ori pur și simplu genetic, bestialitatea creaturilor pe care se pregătea nu se va ști niciodată de ce să le salveze sufletul sau ce-au ele acolo, i-ar fi venit destul de greu să se amuze. Cunoașterea, criminalii și atrocitățile Însingurează și nici nu e indicat să rîzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Dacă se duce la Slobozia, omul localizat dincolo de perfecțiune va fi Însă obligat de doamnă să-i arate ce poate face un superman În realitate, nu pe pînză, și scăpăm de el. La un moment dat, imediat după curbă, celesta creatură din Slobozia Începe să freamăte și intră-n coliziune cu ea Însăși: „Pe dvs. vă simt mai aproape, aveți acea forță de atracție magnetică, dar selectivă În același timp”. Așa simte ea, pe Înserat, cînd stă singură și coase, c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
fiecare por, celulă, ribozom, genă și fir de păr. Cum am mai mărturisit, am urît Greierul și furnica pentru că-i o mare porcărie, funerară și injustă, greierul fiind cît se poate de simpatic, cîntă și e vesel, iar furnica, o creatură scîrboasă și antipatică ce cară paie ca idioata și-l lasă pe muzician să moară de foame, este simbolul absolut al lipsei de talent, de umanism, al muncii cu un singur obiectiv, mîncarea, obiectivul istoric al românilor, probabil că La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
neliniștită, obligatoriu condescendentă și vag Încărcată de curiozitate - determinată de salariile unora dintre suspecți și de faptul că pe alții-i cunoștea lumea, ceea ce a Înaripat Întotdeauna aspirațiile omului din popor. În pivniță Însă, supraviețuia prin Întuneric adevărata atitudine față de creaturile cu studii. Iat-o, după 86 de ani de la scrisoare. A ieșit afară. Apare și-n recentul sondaj printre adolescenți care, la Întrebarea ce părere au despre oamenii instruiți, au răspuns agresați că nu-i interesează, nu cunosc neapărat vreunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948

Eternității, al existenței omnisciente și omniprezente, ce menține o legătură permanentă cu totalul fundamental din macrocosmos. De asemenea, poate fi asociat bătrânului prooroc orb, Tiresias, din epoca oedipiană, ce deținea darul special de a cunoaște adevărul. Astfel, Ochilă constituie o creatură cu calități excepționale, caracterizat în mod direct de narator, ca fiind „o schimonositură de om”, „avea în frunte numai un ochi, mare cât o sită și, când îl deschidea, nu vedea nimica; da chior peste ce apuca. Iară când îl

CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]